The Expendables 2 octombrie 7, 2012

 

Primul experiment „all inclusive” al lui Stallone m-a impresionat extrem de placut si il consider, inca, unul dintre cele mai bune filme action-commando realizate vreodata. Succesul obtinut facea obligatorie o continuarie sau, cel putin, regulile pietei cinematografie actuale impuneau asta. Desi extraordinar de bine primit, 7,4 pe IMDB, acest al doilea film din ceea ce ameninta, din pacate, a fi o franciza, mi-a lasat un gust amar …

Daca prima parte a avut o poveste inchegata, fluenta si bine pusa la punct, aceasta a doua aprte nu a avut asa ceva. Poveastea nu a fost nimic altceva decat un pretext pentru o expozitie  cu action heroes. Mi s-a parut cel putin exagerat, chiar si in conditiile unui film tip commando, sa transformi firul povestii intr-o varianta moderna si fara vrajotori a „Lord of the Rings”, incluzand aici minele din Moria. In ciuda bancurilor cu Chuk Norris, autoironia ramanand singurul plus veritabil al filmului, totul este exagerat si, din punct de vedere coregrafic, batranii lupi nu mai fac deloc fata ba chiar, as spune, arata rau de tot, anii trecuti facand ravagii, vizibile si sub tonele de make up.

Nu, nu m-a convins. Desi este un film bine realizat, cu decoruri excelent pus e la punct, atmosfera generala a filmului lasa o senzatie de decrepitudine extrem de demoralizanta. Nu a lipsit de Superman cu perfuzorul dupa el si totul ar fi fost … perfect. Probabil, am avrea nevoie de eroii nostri, insa nu asa … In plus, chiar a lipsit Mickey Rourke. Desi, la cum arata, cred ca si el ar fi fost doar o alta piesa intr-un puzzle dezolant ce simbolizeaza trecerea timpului.

Un film care m-a deprimat.