
Asa cum am mai spus nu sunt un fan al filmelor cu super-eroi si nici nu cred ca am sa devin vreodata. Desi am urmarit astfel de filme nu am fost niciodata impresionat, cu doua notabile exceptii. Evident, este vorba de primele doua parti ale trilogiei semnate de catre Nolan. Daca primul film a oferit lumii filmului o versiune noua si nonconformista a unui erou iconic al culturii pop americane, „The Dark Knight” a adus in scena, probabil, cel mai fascinant antieorou din istoria peliculei, Joker-ul lui Ledger, aflat, atunci, la apogeul scurtei sale cariere si la unul dintre cele mai bune roluri din istorie. Acel zambet mutilat a devenit un simbol pop culture, egal cu masca din „Vendetta” si casca alba din Star Wars.
Al treilea „Dark Knight” devenea inca de la disparitia prematura a lui Ledger un veritabil mister, alimentat permanent printr-un marketing extrem de inspirat, bazat mai degrana pe ghicitori si umbre decat pe dezvaluiri privind identitatea noului film. Trailer-ul promitea un spectacol nemaivazut si un personaj negativ care sa doboare standardul la care isi urcase Ledger dementul sau Joker.
Din pacate, pentru mine, cel putin, nu pot spune ca am primit doza de magie la care ma asteptam. As spune ca acest al treilea film este cel mai conformist dntre cele trei ale lui Nolan, fiind cel mai aproape de imaginea clasica (si prafuita) a eroului Batman. Spectaculozitatea filmului nu depaseste nivelul unei productii de factura medie a momentului, acea scena cu surparea terenului de fotbal fiind mult prea putin pentru a califica filmul ca o „bomba” dpdv al efectelor speciale. In rest imagini reeditate. Ca un exemplu, goana aia printre zgarie nori, cu niste rachete in spate, a aratat mult, mult mai bine , cu mai mult de un deceniu in urma, in Godzilla. Saracut, din punctul asta de vedere, „DKR”.
Bane mi s-a aprut un batranel ramolit, in conditiile in care trebuia sa fie exponentul unei noi generatii de bad boys, singurul lucru de apreciat fiind contrastul intre tonul domol si discursul atroce. La fel de plictisit a parut si Batman, dealtfel. Confruntarile lor fizice au parut executate de niste amatori, lipsind cu desavarsire o corgrafie spectaculoasa. Dialoguri terne si imbibate de clisee, si o prestatie destul de obosita a actorilor din distributie.
Sincer, „The Dark Knight Rises” mi s-a aprut un film realizat din obligatie contractuala, afectat serios de limitarile de buget si lipsit de o idee care sa se ridice la nivelul precedentelor doua scenarii, in ciuda faptului ca ofera oaresce surprize, catre final. Mi-am exprimat pe aici de multe ori indoiala ca cineva va putea egala performanta lui heath Ledger si inclin sa cred ca am avut dreptate. Dupa parerea mea, filmul este evident supraevaluat de IMDB, ajungand la halucinanta cotatie de 8,7 doar prin voturile sentimentale ale cohortei de fani. Nu i-as da mai mult de 7,5.