Kuria mai 21, 2014

Kuria este numele unui atol situat in zona cetrala a Insulelor Gilbert, Kiribati, la nord vest de Aranuka. Atolul este format din doua insule, Buariki si Oneeke, separate printr-un canal putin adanc, cu latimea de aproximativ 20 de metri. Cele doua insule sunt conectate printr-un pod si sunt inconjurate de un recif a carui cea mai larga portiune se afla pe coasta estica. Insulele prezinta plaje cu nisip iar vegetatia este formata in principal de cocotieri. Elevatia maxima a insulelor nu depaseste 3 metri.

sursa Wikimedia (author : NASA)

In 2010 populatia atolului era de 980 de persoane, 154 persoane traind pe insula mai mica. Intreaga populatie face parte din grupul etnic I-Kiribati. Cea mai mare dintre insule, Buariki, are cinci sate (Manenaua – 191 locuitori, Bouatoa – 128 locuitori, Buariki – 169 locuitori , Tabontebike – 91 locuitori si Norauea, cel mai mare dintre acestea – 247 locuitori). Acestea sunt conectate printr-un drum si , mai departe, cu insula mai mica, Oneeke, printr-un pod care inlocuieste vechiul dig care lega cele doua insule. Cele doua insule au latime considerabila, comparativ cu majoritatea atolilor statului Kiribati, in punctul maxim aceasta atingand 4.26 km. Lungimea atolului, de la nord la sud, este de 8.94 km. Suprafata totala de uscat a atolului este de 15.48 kmp, aproape de medie in ceea ce priveste insulele care formeaza statul Kiribati, insa populatia de doar 980 persoane clasifica Kuria ca una dintre cel mai putin populate insule ale statului.

sursa Wikipedia (author : Government of USA, Government of Kiribati)

In extremitatea sud estica a insulei Buariki se afla doua iazuri naturale cu apa maloasa. Pe aceeasi insula este concentrata si administratia atolului, tot aici fiind situate aeroportul, politia, si cea mai importanta scoala precum si “casa de oaspeti”.

sursa Wikipedia (author : Government of Kiribati)

Primii europeni care au ajuns in Kuria, in Iunie 1788, au fost capitanii vaselor “Charlotte” (Thomas Gilbert) si “Scarborough” (John Marshall), ambii navigand in slujba Companiei Indiilor de Est. In perioada timpurie a contactului cu civilizatia europeana, animalele aduse de catre acestia starneau temeri cu substrat supranatural, fiind ucise si aruncate in laguna. Intre 1860 si 1880, Kuria a fost condusa de catre Tenkoruti, seful atolului Abemama, acesta preluand atolul de la fostul sef, Ten Temea, care s-a refugiat intr-o alta insula a arhipelagului Gilbert, Maiana.

ABEMAMA

In Iunie 1845, nava franceza Le Rhin culege sase bastinasi ai insulelor Gilbert, aflati intr-o piroga, in largul atolului Tabiteuea. Un chirurg de la bordul navei, M. Fabre, vorbitor al unui dialect polinezian si al limbii maori, discuta cu acestia si culege primul vocabular al limbii vorbite de acestia, care apare intr-o lucrare din 1847, “Revue Coloniale”.Bastinasii erau originari din insula mai mica a Kuria, Oneeke. Cum populatia atolului a fost decimata in timpul cuceririi de catre seful din Abemama, intreprinderea doctorului Fabre este singura marturie a limbii vorbite in Kuria si, in acelasi timp, prima mentionare a insulei in literatura franceza.

sursa Wikipedia (author : Piticinacchio)

Kuria poate fi vizitata prin intermediul Air Kiribati, care opereaza doua zboruri saptamanale dinspre South Tarawa, traseul incluzand si atolul Aranuka. De asemenea exista vase de mici dimensiuni care leaga atolul de capitala statului. Kuria dispune de o “casa de oaspeti” in care turistii sunt cazati, insa sejurul pe insula este dificil.  Societatea din Kuria impune un dress code strict, femeilor fiindu-le interzis sa circule in costume de baie, de exemplu.

sursa info : Wikipedia

Publicitate

Ujelang Atoll mai 17, 2014

Ujelang este un atol de corali care face parte din Lantul Ralik al Insulelor Marshall. Cele 30 de insulite ale atolului au o suprafata totala de doar 1,86 kmp in timp ce laguna are o suprafata de 186 kmp. Elevatia maxima a atolului atinge in jur de 7-8 metri, conform unor sure de pe internet. Ujelang este cea mai vestica dintre insulele Marshall, aflandu-se la 217 km sud est de Enewetak si la aproximativ 600 km vest de zona centrala a lantului Ralik.

Ralik Chain (Wikipedia, author : Holger Behr)

sursa imagine : Watchinga (photo credits : David A)

Primul vizitator european al atolului a fost Alvaro de Saavedra(o ruda a lui Cortes), in 21 Septembrie 1529, cu foarte putin timp inainte ca acesta sa moara intr-un naufragiu, in timpul celei de-a doua incercari de a ajunge din Tidore (o insula indoneziana) in New Spain (actualul Mexic). Despre Saavedra circula o ipoteza care presupune ca el ar fi fost primul european care a ajuns in Hawaii, cu doua secole inaintea lui James Cook. Ujelang a fost mentionat si de R.L.de Villalobos, in Ianuarie 1543, de M.L.de Legazpi in Ianuarie 1565, dar si de razvratitii de pe nava San Jeronimo, condusi de pilotul Lope Martin, in 1566.

Wikipedia (author : NASA)

sursa imagine : AICI

Ujelang a fost revendicat de Germania in 1884 impreuna cu intreg arhipelagul Marshall, insa atolul a fost proprietatea companiilor germane de comert inca din 1880. Acestea au cultivat cocotieri pe cea mai mare insula a atolului (numita tot Ujelang) in vederea productiei de copra. Dupa WWI insula a fost administrata de japonezi, populatia fiind de aproximativ 40 de persoane in 1935. In perioada WWII Ujelang a fost ocupat de americani, intre Aprilie 1944 si Februarie 1945,data la care acestia s-au mutat in Peleliu, Palau. Ujelag a fost folosit ca zona de asteptare pentru fortele americane implicate in luptele din Pacific. Americanii au administrat atolul pana la castigarea independentei Insulelor Marshall, in 1986.

author NASA (sursa : aici)

Atolul Ujelang a devenit noua casa a populatiei atolului Enewetak incepand cu 1947, datorita testelor atomice care au avut loc acolo intre 1948 si 1958. In ciuda faptului ca Ujelang a fost afectat de foamete si boli, in special in anii ’50, populatia a crescut de la 145 persoane in 1947 la 342 in 1973. Localnicii din Enewetak au solicitat sa se intoarca pe insula de bastina iar in 1979 au avut loc discutii cu administratia americana, ocazie cu care cauza lor a fost prezentata pe larg de postul de televiziune CBS. Enewetak era deja decontaminat, cu exceptia unor zone in care s-a estimat ca populatia ar putea trai doar incepand cu 2010. Atolul a fost populat cu cocotieri, iar o cantitate mare de nisip si corali contaminati radioactiv a fost ingropata sub un sarcofag de ciment. In 1980 intreaga populatie din Ujelang s-a mutat in Enewetak. In jur de o suta s-au intors in Ujelang, intrucat Enewetak nu reusea sa sustina o populatie prea numeroasa, dar prezenta lor aici a fost de scurta durata. Din 1989 Ujelang este permanent nelocuit dar aflat in proprietatea locuitorilor din enewetak. In prezent atolul este foarte rar vizitat, in principal datorita izolarii sale.

IMAGINI

sursa info : Wikipedia

Vahanga aprilie 9, 2014

Vahanga este un mic atol nelocuit care face parte din grupul Acteon, subdiviziunea arhipelagului Tuamotu, din Polinezia Franceza. Atolul se afla la 9 km vest de Tenarunga si la 1.362 km sud est de Tahiti.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Vahanga are o forma circulara, cu diametrul de aproximativ 3.6 km. Suprafata totala este de 12.6 km² din care 3.6 km² il reprezinta uscatul. Nu exista pasaje catre laguna. In zona nord vestica se afla o pista de aterizare si o cladire (o biserica, dupa unele surse) si cateva locuinte in stare nu foarte buna. Vegetatia atolului include cocotieri, Portulaca lutea, Cassytha filiformis si Amaranthaceae. In 2000 si 2007 au avut loc doua incercari de a extermina sobolanul polinezian, prima incercare dovedindu-se un insucces. S-a incercat, astfel, a reface ecosistemul care permitea inmultirea unor specii de pasari amenintate de prezenta sobolanilor.

sursa Wikipedia (author : Pjminton)

Prima mentiune a atolului ii apartine navigatorului portughez Pedro Fernández de Quirós. La 5 Februarie 1606 acesta avea sa numeasca insula “Las Quatro Coronadas”. Primele debarcari certe pe atol le apartin lui Thomas Ebrill (1833) si Edward Russell (1837). Ultimul se afla la comanda navei Actaeon, care avea sa dea numele intregului grup de insule. Daca in jurul anilor 1850 insula avea o populatie de aproximativ 20 de locuitori, in 2012 era nelocuita. In 1922 pe insula functiona o plantatie de cocotieri.

sursa Wikipedia (author : L. Claudel)

sursa info : Wikipedia

Manono Island martie 7, 2014

Manono este o insula situata in Stramtoarea Apolima, intre insulele principale ale statului Samoa, Savai’I si Upolu, la 3,4 km VNV de Capul Lefatu, cel mai vestic punct al insulei Upolu. In apropiere se afla insula locuita Apolima, si Nu’ulopa, nelocuita, aceasta din urma aflata la 700 metri ESE. Manono are o suprafata de 3 km², lungimea de 2,4 km, latimea maxima de 1.5 km,  si se gaseste in interiorul unui recif de corali dezvoltat pe coasta insulei Upolu.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Manono are a treia cea mai mare populatie dintre cele patru insule locuite ale statului Samoa.Aici se afla patru sate a caror populatie totala se ridica in 2006 la 889 persoane. Acestea sunt Apai (111 locuitori), situat in zona vestica a insulei, Faleu (354 locuitori), situat in sud, Lepuia’I (223 locuitori), situat in sud vest, si Salua (201 locuitori), situat in nordul insulei.

Apolima Strait (Wikipedia, author : Sarah Kelemen)

Nu exista masini sau drumuri pe Mannono, ci doar o carare care strabate insule de-a lungul coastei. Cainii sunt interzisi pe insula, din motive ce tin de protejarea mediului. Electricitatea a fost introdusa pe insula in 1995, pentru a stimula turismul. Aici exista cateva mici magazine si colibe “fale” situate pe plaja, destinate turistilor. O cursa intre Manono si Upolu dureaza aproximativ 20 de minute cu barca. In afara turismului, locuitorii practica si agrucultura, cultivand taro, igname, banane si cocotieri.

sura Wikipedia (author : Sonja Pieper)

sursa Wikipedia (author : Sonja Pieper)

In secolul XIX insula a fost numita “Flat Island”, intrucat este formata dintr-un deal plat (ramasita a craterului unui vulcan stins), deal inconjurat de zone joase, vizibile de pe mare doar de la mica departare de insula. In prima parte a secolului, insula a fost sediul misionarilor bisericii metodiste.

sursa Wikipedia (author : Cloud Surfer)

IMAGINI          IMAGINI

sursa info : Wikipedia

Niulakita februarie 27, 2014

Niulakita este cea mai sudica insula a statului insular Tuvalu, situat in Pacificul de Sud. Insula se gaseste la 270 km su de capitala statului, Funafuti. Niulakita se prezinta ca o singura insula cu forma aproximativ ovala, cu axa mai lunga (aproximativ 1 km lungime) orientata E-V. Suprafata totala este de 0,4 km². Insula este inconjurata de un recif care face ca debarcarea si pescuitul sa fie doua actiuni destul de periculoase. Pe Niulakita se afla cel mai inalt punct al statului Tuvalu, acesta aflandu-se la doar 4.6 metri deaupra nivelului marii. Centrul insulei are forma unei depresiuni, formate pe locul unei foste lagune, in urma careia au ramas doar cateva iazuri (patru, dupa unele surse).

IMAGINE  HARTA + IMAGINI

Populatia insulei era estimata la 35 de locuitori in 2002. Acestia locuiau in singurul sat de pe insula. Populatia locala provine din emigranti de pe atolul Niutao, ajunsi aici dupa 1949, in urma suprapopularii atolului de bastina. Legendele locale spun ca insula a fost descoperita de calatori de pe insula Nui, aflati in drum catre Vaitupu si care au ajuns aici din greseala, canoele acestora deviind catre sud. La momentul sosirii acestora, pe insual se gaseau doar arbori pukavai (pisonia grandis). Unul dintre calatori, Kaeula, a murit si a fost inmormantat aici, alaturi de mormant fiind plantati cativa cocotieri, ceea ce explica existenta acestora pe insula. Numele insulei a fost dat de conducatorul grupului, Kaunatu, dupa o locatie de pe insula de bastina a acestora, Nui.

sursa imagine : Paxgaea

Prima mentiune europeana ii apartine spaniolului Alvaro de Mendana y Neira, vare a zarit insula la 29 August 1595. Acesta a cartografiat insula cu numele “La Solitaria”. Incercarea de a debarca s-a dovedit fara succes.  IN 1821 insula a fost vizitata de catre George Barrett, un vanator de balene din Nantucket. Acesta a botezat insula “RockyIsland”. Alte denumiri folosite de-a lungul timpului au fost “IndependenceIsland” si “Sophia”.

sursa Wikipedia (author : CIA)

Secolul XIX a adus o oarecare activitate comericala, implicand excavarea de guano. In jurul anului 1879, conducatorii din Vaitupu au trimis expeditii pentru a planta cocotieri pe insula. Insa, un an mai tarziu, au fost instiintati de revendicarea unei companii cu sediul in Samoa. In ciuda acestui fapt, conducatorii din Vaitupu au cedat dreptul lor de proprietate unei companii germane cu sediul in Apia, care avea sa dea faliment pe la 1888. Insula avea sa fie apoi cumparata de un american, HJ. Moors, care traia , deasemenea, in Apia, Samoa. In Septembrie 1896 un anume capitan Gibson nota in jurnalul navei sale ca pe insula traiau sase indigeni care lucrau pentru Moors (probabil produceau copra). Revendicarile americane asupra insulei, sustinute de actul Guano, au fost retrase dupa semnarea in 1983 aunui tratat intre Tuvalu si USA.

sursa info : Wikipedia

Ahunui ianuarie 6, 2014

Ahunui este un atol situat in arhipelagul polinezian Tuamotu. Este situat la 55 km SSE de cel mai apropiat pamant, atolul Paraoa, la 120 km VSV de Vairaatea si la aproximativ 950 km SE de Tahiti. Ahanui mai este cunoscut si sub denumirea locale Nga-taumanga, iar pe unele harti aparea sub numele CockburnIsland. Din punct de vedere geologic atolul este o excrescenta coraligena situata in varful unui vulcan submarin cu o vechime intre 42 si 44 milioane de ani, care se ridica 2.640 metri de pe fundul oceanului.

sursa Wikimedia (author : NASA)

Atolul are o forma aproximativ rotunda, diametrul fiind de 6.5 km. Suprafata de uscat este de aproximativ 5.7 kmp in timp ce laguna are aproximativ 34 kmp. Aceasta din urma este complet incojurata de recif, neexistand pasaje intre ocean si laguna. Insulele sunt impadurite, in principal cu plantatii de cocotieri.

sursa Wikimedia (author : Mr Minton)

Insula nu dispune de nici un fel de infrastructura si nu este locuita fiind vizitata, doar, de culegatorii de cocos din insulele invecinate, copra fiind produsul principal al insulei alaturi de un soi de scoici perlifere rare (Pinctada maculata) care produc niste perle de mici dimensiuni numite “poe pipi”. Atolul are statut de rezervatie naturala (sanctuar pentru pasari marine).

sursa Wikimedia (author : Vriullop)

HARTA TUAMOTU          PICTURE

Primul european care a ajuns in largul insulei Ahanui este considerat britanicul Frederick William Beechey, acesta botezand insula in 1826 cu denumirea “Byam Martin”, in onoarea unui amiral al marinei britanice. Ahanui face parte din comuna franco-polineziana Hao, alaturi de insulele Nengonengo, Manuhangi si Parao (ultimile doua, deasemenea, nelocuite)

sursa info : Wikipedia

Matureivavao decembrie 9, 2013

Parte a grupului de insule Actaeon, Matureivavao este situat in zona sudestica a arhipelagului Tuamotu, o subdiviziune a Polineziei Franceze. Este cel mai mare atol al grupului Acteon si face parte, administrativ, de Insulele Gambier. Se afla la 16 km SE de atolul tenarunga si la 1,390 km de Tahiti.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Matureivavao are o forma ovala si este orientat pe directia NNW-SSE. Atolul se afla in varful unui vulcan submarin format in urma cu 31-38 milioane de ani, care se inalta 2,525 metri de pe fundul oceanului. Lungimea este de 6.6 km iar latimea de 4.6 km. Suprafata totala este de 18 km² din care uscatul reprezinta 2.5 km². Atolul este indeajuns de inalt pentru a fi zarit de la o departare considerabila, imaginea sa fiind tipica atolilor Tuamotu (plaje nisipoase si vegetatie tropicala luxurianta). Nu exista pasaj intre ocean si laguna. Dupa ce a fost devastata de un uragan, in 1983, toate insulitele atolului au fost reimpadurite in intregime cu cocotieri. Flora locala include si o varietate de Amaranthaceae. O particularitate fericita a atolului este aceea ca aici nu au fost introdusi niciodata sobolanii.

IMAGINE

sursa Wikipedia (author : Peter Minton)

Grupul Acteon (Wikipedia, author : Peter Minton)

Atolul este nelocuit, fiind vizitat doar de culegatorii de copra, acestia poposind in zona nord vestiva a atolului, unde se afla cateva colibe. Pe anumite harti este trecut sub numele “Melbourne Island”, “Las Cuatro Hermanas” sau „Las Anegadas”. Prima mentionare a insulei a fost facuta de portughezul Pedro Fernández de Quirós in 5 Februarie 1606. Acesta, aflat la comanda unei expeditii spaniole, a numit insula “las Cuatro Coronadas”. Quiros nu a debarcat si nici nu a cercetat in amanuntime atolul astfel ca primele cercetari serioase aveau sa le apartina lui Thomas Ebrill, in 1833, si lui Edward Russel, in 1837. Acesta din urma comanda nava Actaeon care avea sa dea numele grupului de insule din care face parte si Matureivavao.

Insulele Gambier (Wikipedia, author : Hobe / Holger Behr)

Tuamotu (Wikipedia; author : Holger Behr)

TUAMOTU

sursa info : Wikipedia

Swains Island noiembrie 15, 2013

SwainsIsland este un atol care face parte din lantul de insule Tokelau, din Pacific. Desi este legat cultural de Tokelau, (teritoriu neo zeelandez, format din trei atoli), Swains este administrat de catre Statele Unite (Samoa Americana). Atolul a fost cunoscut de-a lungul timpului sub numele de Olosenga (denumirea samoana), Olohega Island, Quiros, Gente Hermosa sau Jennings Island.

sursa Wikipedia (author : USGC)

Suprafata atolului este de 186.5 hectare din care uscatul reprezinta aproximativ 150.8 hectare. Laguna centrala are o suprafata de 35.8 hectare. In zona estica a acesteia se afla o mica insula de 764 mp. Swains este un atol oarecum neobisnuit, avand in vedere ca este format dintr-un cerc complet de  uscat care inchide o laguna ce nu comunica cu oceanul. Apa acesteia este dulce (hipersalina, dupa alte surse) si a fost descrisa de vizitatori recenti ca fiind maloasa, un ambient perfect pentru multitudinea de tantari care infesteaza insula. In 2007 un radio amator a confirmat ca apa lagunei nu este potabila, dar poate fi folosita pentru spalat. Apa potabila este disponibila doar prin intermediul a doua rezervoare din apropierea zonei unde se produce copra.

sursa Wikipedia (author : USGC)

Atolul este detinut de catre o familie, Jennings, fiind folosit ca plantatie de cocotieri, principala activitate fiind productia de copra in care este angrenata intreaga populatie, estimata in 2005 la aproximativ 37 persoane, nativi din Tokelau. Acestia locuiau in satul Taulaga, situat pe coasta vestica a insulei. Inainte de 2005 satul era format din aproximativ 20 de fale (colibe traditionale din Tokelau), o cladire unde se producea copra, o scoala si o biserica. Dupa ce ciclonul Percy a lovit insula in 2005 doar biserica a ramas in picioare. Parte din constructii au fost reconstruite insa populatia a intrat in declin , in 2010 fiind estimata la 17 persoane. Acestea vorbesc limba din Tokelau, desi limba oficiala din Samoa Americana este engleza.

sursa Wikipedia (author : USGC)

In sud estul atolului se afla un sat abandonat, Etena. Aici se afla ruinele resedintei dinastiei Jennings, proprietarii insulei. Cladire cu patru dormitoare, aceasta a fost construita in secolul XIX. In anii ’20 un vizitator mentiona ca parte din aceasta era deja nefolosita. In perioada de glorie a acestei familii, Swains era inconjurata de un drum, Old Belt Road, care in present a ajuns la stadiul unei poteci cotropite de vegetatia tropicala.

sursa Wikipedia (author : USGC)

Primul European care a vizitat atolul a fost portughezul Pedro Fernandes de Queirós, ajuns aici in 1606.Acesta l-a botezat Isla de la Gente Hermosa. Ceva mai tarziu atolul a fost atacat de catre populatia atolului Fakaofo. Barbatii de pe Swains au fugit sau au fost ucisi in timp ce femeile au fost rapite de invadatori. Conditiile vitrege din Swains, popular legate de blestemul ultimului sef local, au facut ca cei din Fakaofo sa paraseasca atolul. In 1841 Swains a fost vizitat de catre americanul William L. Hudson. Acesta a observant erori in localizarea atribuita portughezului Queiros si a redenumit atolul dupa numele celui care pozitionase corect insula, William Chown Swain.

sursa Wikipedia (author : EVS-Islands)

Dupa vizita lui Hudson, locuitorii din Fakaofo sa-u intors pe Swain si au intemeiat o comunitate careia, pentru o perioada, i s-au alaturat trei francezi care au inceput sa faca comert cu ulei de palmier. In 1856 pe insula a debarcat americanul Eli Hutchinson Jennings, sosit impreuna cu sotia sa samoana, Malia. Acesta a pretins ca a cumparat insula de la un capitan britanic care pretindea ca o descoperise. Conform unor surse pretul pentru insula fusese de 37 shillings pe hectar, plus o stica cu gin. Incepand cu acel an, pentru o perioada de aproximativ 7 decenii, atolul a devenit proprietatea semi-independenta a familiei Jennings, care arbora, totusi, steagul american. Practic, dinastia Jennings a condus insula, independent de orice alta autoritate, intre 1856 si 1925. Insula a fost revendicata in secolul XIX de catre US Guano Company prin actul Guano, alaturi de o multitudine de alte insule din Pacific.

sursa Wikipedia (author : Aotearoa)

IMAGINE AERIANA

Familia Jennings a pus bazele unei plantatii de cocotieri insa, in afara de aceasta activitate, patriarhul familiei a colaborat cu navele peruviene care practicau “blackbirding”, ajutand la depopularea celorlalte trei insule din lantul Tokelau.  In 1925 insula a devenit parte a American Samoa, in timp ce a treia generatie Jenning (Ann si Alexandre, nepotii lui Eli Sr. si copii lui Eli. Jr)  aveau sa devina administratori/proprietari ai insulei. In acea perioada insula numara 100 de persoane. Incepand din anii ’50 s-a instaurat un “joc“ permanent privind revendicarile asupra insulei, implicand Noua Zeelanda prin posesounea sa, Tokelau, si USA.

sursa Wikipedia (author : CIA)

Ciclonul Percy a lovit atolul in Februarie 2005, distrugand satul Taulaga si proprietatea Jennings din vechiu Etena. In acel moment pe atoll se aflau doar sapte personae carora a fost nevoie sa li se parasuteze provizii. In Martie 2007 populatia numara in jur de 15 locuitori.

sursa info : Wikipedia

Lamotrek octombrie 19, 2013

Lamotrek este un atol de corali situat in Pacificul de Nord, in zona centrala a insulelor Caroline. Administrativ, face parte din statul Yap, unul dintre statele federate ale Microneziei. Atolul se afla la 11 km est de Elato.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Atolul, cu o forma triunghiulara, are trei insule a caror suprafata totala este de 0,982 km². Falaite este situata in nord vest, Pugue in nord est iar Lamotrek se gaseste in coltul sud estic. Lamotrek are 11,5 km lungime, pe directa NE-SE, si o latime maxima de 6.5 km. reciful inconjoara o laguna a carei suprafata atuinge 32 km². Elevatia maxima nu depaseste 2 metri.

sursa imagini : AICI

In 2000 populatia atolului era estimata la 373 persoane.Doar insula Lamotrek este locuita, dintre cele trei ale atolului. Aproximativ noua luni pe an populatie scade la aproximativ 300 persoane, in lipsa copiilor care merg sa studieze pe alte insule (Woleai si Ulithi). Principalele produse de export ale atolului sunt copra si diferite obiecte artizanale obtinute din frunze si fibre de cocotier. Local se vorbeste un dialect al limbii woleai, provenita de pe atolul cu acelasi nume. Aceasta este unica in familia limbilor microneziene intrucat in 1913 a fost descoperit ca are un sistem de scriere propriu, influentat in parte de cel latin. Limba woleai este foarte asemenatoare cu cea vorbita de catre locuitorii atolului Satawal. Se estimeaza ca este vorbita de aproximativ 1.700 persoane.  

sursa Wikipedia (author : Aotearoa from Poland)

Inainte de contactul cu civilizatia vestica, Lamotrek a invadat de catre populatia atolului Ifalik, cunoscut ca o “insula razboinica” care ataca frecvent atoli precum Lamotrek, Faraulep, Woleai, Elato, Satawal, Ulithi, and Poluwat. Primul european ajuns aici a fost James Wilson, in 1797. In 1899 Germania preia posesia asupra arhipelagului Caroline, pe care o pierde in favoarea Japoniei, dupa WWII. Aceasta preda insulele catre USA, in 1947, atolul devenind parte a Federated States of Micronesia in 1979.

sursa imagine AICI

sursa info : Wikipedia

Danger Island octombrie 6, 2013

Danger island este cea mai vestica si, in acelasi timp, cea mai sudica insula a celui mai mare atol din lume, Great Chagos Bank, situat in Oceanul Indian. Great Chagos Bank face parte din Arhipelagul Chagos, inclus in Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, o posesiune britanica cunoscuta pentru baza navala anglo americana din Diego Garcia si pentru controversata stramutare a locuitorilor arhipelagului Chagos in vederea construirii acestei baze militare. Cea mai apropiata insula este Île Vache Marine, din grupul Eagle islands, situata la 16 km NNE.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Insula are un relief plat. Are o lungime de 2 kilometri si o latime maxima de 400 metri. Ete acoperita de cocotieri. Numele provine de la conditiile dificile pentru cei care incearca sa ajunga pe insula, aici neexistand un loc de ancorare.

sursa imagini : The Sea Monster

LOCALIZARE CHAGOS

sursa Wikipedia (Author : Mohonu )

Pe Danger island nu a existat niciodata o populatie permanenta, nici macar intre jumatatea secolului XVIII si jumatatea secolului XX, cand Chagos era locuita permanent. Cu toate acestea, temporar aici erau adusi din cand in cad lucratori de pe alte insule, in vederea recoltarii nucilor de cocos. In 1975 pe Danger Island a poposit o expeditie topografica, care a executat un studiu asupra recifului si a faunei si florei insulei. Incepand cu 1998 insula si apele inconjratoare sunt declarate rezervatie naturala. Insula este, deasemenea, declarata Important Bird Area de catre BirdLife international. Aici cuibaresc 3,500 perechi de Red Footed Boobies si 1,000 perechi de Brown Noddies.

sursa Wikipedia (author : Gregg Yan)

sursa Wikipedia (author : Gregg Yan)

sursa info : Wikipedia

 

Vairaatea septembrie 19, 2013

Vairaatea este un mic atol din Polinezia Franceza. Administrativ face parte din comuna Nukutavake, situata in zona central estica a arhipelagului Tuamotu si numita dupa atolul cu acelasi nume, cel mai apropiat vecin al Vairaatea, aflat la 38 km catre est. Atolul Hao se afla la 180 km catre nord vest in timp ce Tahiti se gaseste la 1,050 km distanta. De aceeasi subdiviziune administrativa apartin si atolii Ahunui, Amanu, Fangatau si Hao.

sursa Wikipedia (author: NASA)   

Cu o lungime de 7-8 km si o latime maxima de 4 km, Vairaatea prezinta un recif cu forma aproape triunghiulara pe care se gasesc doua insule alungite, Gake (Puka-ruga) si Raro, a caror suprafata este de aproximativ 4,36 km², si cinci motu cu suprafate nesemnificative.Reciful inchide o laguna cu suprafata de aproximativ13 km². Unele surse indica un pasaj navigabil in timp ce altele sustin ca nu exista asa ceva. Debarcarea este extrem de dificila din cauza curentilor si a valurilor, aici neexistand un loc sigur pentru a ancora.

sursa Wikimedia (author : Mr Minton)

In 1989 atolul era locuit de opt familii, grupate in satul Aharua, situat in extremitatea nordica a insulei Puka Runga, singura locuita dintre cele doua ale atolului. In 2002 populatia era estimata la 36 de persoane, in scadere comparativ cu anul 1996, cand atolul numara in jur de 70 de locuitori. Populatia a atins maximul istoric catre 1850, cand cei aproximativ 200 de locuitori transformau atolul intr-unul dintre cei mai populati ai grupului Tuamotu. Aici se gaseste o biserica datand din anii ’70 si o scoala primara. Principala ocupatie a locuitorilor o reprezinta productia de copra, aici existand o plantatie de cocotieri care acopera o mare parte a celor doua insule principale.

 sursa Google 

 Vairaatea – French Polynesia, September 2011 (author:  Anna Strumillo) Licence : CC BY-ND 3.0

ALTE IMAGINI

Vairaatea gazduieste numeroase vestigii care atesta prezenta aici a populatiilor polineziene apartinand culturii Maragau, prezente si pe alti atoli precum Nukutavake, Pinaki, Vahitahi sau Akiaki. Primul european care a ajuns in apele atolului a fost exploratorul spaniol Pedro Fernández de Quirós, in 9 Februarie 1606.Acesta a denumit atolul San Miguel Arcángel, in timp ce doi dintre capitanii sai, Prado y Tovar si Vaéz de Torres, mentionau atolul sub numele Santa Polonia. In 1767 atolul este vizitat de englezul Samuel Wallis, care il numeste “Lord Egmont”.In 1826 Vairaatea este vizitata de Frederick William Beechey. Pe unele harti atolul este denumit si “Industriel Island” sau “Osnaberg Island”.

source Wikipedia (author : Vriullop)

sursa info : Wikipedia

TUAMOTU

SOUTH PACIFIC

Nikumaroro august 10, 2013

Nikumaroro, cunoscuta si ca Gardner Island, este un atol care face parte din Insulele Phoenix, o subdiviziune a statului Kiribati, din Pacificul de vest. In trecut insula a purtat diferite denumiri precum Kemins’ Island, Kemis Island, Motu Oonga, Motu Oona si Mary Letitia’s Island.

sursa Wikimedia (author : P Minton)

Atolul, foarte izolat, are o forma triunghiulara alungita, avand aproximativ 7.5 km lungime si 2.5 km latime maxima. In zona centrala se afla o laguna care comunica cu oceanul prin doua pasaje inguste, blocate de un recif care iese la suprafata la reflux. Suprafata uscatului este de 4,1 km² in timp ce laguna are aproximativ 4 km². Apele din jurul atolului sunt adanci, existand un singur loc unde se poate ancora, in extremitatea vestica a insulei, cu toate ca si aici debracarea este considerata destul de dificila. In apropierea locului de ancorare se afla ruinele unui sat construit de britanici la jumatatea secolului XX.

Facand parte din Aria Protejata a Insulelor Phoenix, Nikumaroro este acoperit de o vegetatie densa. Pot fi remarcate palcuri de cocotieri, paduri de Pisonia si tufisuri tropicale dense. Atolul este vizitat din cand in cand de catre biologi, atrasi de viata marina abundenta dar si de speciile numeroase de pasari marine care cuibaresc aici. Sobolanii sunt prezenti pe insula, crabii de cocotieri se afla, deasemenea in numar mare, iar in apele atolului se intalnesc rechini, delfini si pesti care in anumite perioade de timp pot fi otravitori pentru oameni. In opiniile celor care ajung aici predomina comentariile despre caldura ecuatoriala insuportabila, coralii extrem de periculosi (foarte taiosi), vegetatia densa si crabii de cocotier extrem de agresivi. Perioada furtunilor tropicale se intinde intre Octombrie si Aprilie.

Insula a fost locuita in anumite perioade, insa in prezent este pustie. Dealtfel, lipsa apei dulci a fost intotdeauna o problema majora, contribuind direct la esuarea incercarii britanicilor de a coloniza insula, intre 1938 si 1963. Conform traditiilor locale, atolul a fost locuit in vechime, cu intermitente, populatia locala fiind influentata de traditiile samoane.

sursa Wikipedia (author : Angela Kepler)

Prima mentionare de catre europeni a venit in 1824, cand atolul a fost zarit de catre capitanul balenierei Eliza Ann, C. Kemiss. Pozitia insulei a fost confirmata de catre expeditia US Exploring, in August 1840, ocazie cu care a fost inregistrata si denumirea Gardner Island, initial acordata de catre vanatorul de balene Joshua Coffin, in 1825.  In 1856 insula este revendicata  prin Actul Guano de catre compania americana CA Williams& Co insa nu au existat operatiuni de exploatare. Dupa revendicarea de catre britanici, in 1892, insula este inchiriata afaceristului John T Arundel, care incearca sa puna pe picioare o plantatie de cocotieri. 29 de insulari sunt mutati aici si sunt construite cateva spatii pentru locuit insa poriectul esueaza un an mai tarziu datorita secetei severe.

 sursa Wikimedia (author : Angela Kepler)

Atolul reintra in atentia lumii in 1928 cand nava SS Norwich City, cu 35 oameni la bord, se loveste de recif. Un incendiu la bord obliga naufragiatii sa incerce a ajunge pe atol, incercare in urma careia 11 dintre marinari pier. Supravietuitorii se adapostesc in zona unde Arundel isi incercase norocul, fiind salvati cateva zile mai tarziu. Epava navei Norwich a fost unul dintre punctele de interes ale atolului. In 2007 doar cateva parti din nava mai erau vizibile.

sursa Wikimedia (author : Angela Kepler)

In 1938 mai multi britanici si aproximativ 20 de locuitori ai Insulelor Gilbert au ajuns pe Nikumaroro in ceea ce este considerata a fi ultima expansiune coloniala a Imperiului Britanic. Eforturile de a pune la punct o plantatie de cocotieri au fost subminate de lipsa profunde de apa potabila. In 1939 s-a reusit, insa, saparea unor puturi iar populatia crescuse la 58 de persoane, stabilite intr-un sat aflat in zona vestica a atolului, langa cel mai mare pasaj catre ocean. Au fost construite strazi pavate cu resturi de corali si cateva construictii. Catre jumatatea anilor ’50 populatia ajunsese la 100 de persoane. Totusi, inceputul anilor ’60, din cauza secetelor repetate si a instabilitatii resurselor de apa potabila din cele cateva puturi, mica comunitate se afla in pragul colapsului, astfel ca in 1963 majoritatea locuitorilor au fost evacuati in Insulele Solomon. Din 1965 Nikumaroro este oficial nelocuit. In 2002 majoritatea structurilor au fost distruse de catre frurtunile tropicale.

  sursa Wikimedia (author : Angela Kepler)

Nikumaroro este cunoscuta ca fiind unul dintre locurile in care s-a prabusit avionul legendarei Amelia Earhart, disparuta alaturi de copilotul sau, Fred Noonan,  in timp ce incercau un zbor in jurul Pamantului. Atolul se afla la aproximativ 640 km sud est de Howland Island,una dintre escalele unde Earhart intentiona sa aterizeze. Se presupune ca cei doi au gresit ruta, nereusind a ajunge pe Howland, reusind sa supravietuiasca o vreme pe Nukumaroro, inainte de a muri in urma foamei si a setei pe atolul lipsit de apa potabila. Tragic este ca la doar un an insula era populata de catre britanici. Dovezile care sustin aceasta ipoteza sunt cateva artefacte descoperite pe atol (produse cosmetice provenind din America anilor ’30, urme de foc de tabara, sticle dinaintea WWII) dar si ramasite umane. In August 2012 o echipa de cercetator a anuntat ca a descoperit in apele din jurul atolului o epava ce ar putea fi avionul Ameliei. In anii ’40 ar fi fost descoperit pe insula un schelet ce ar fi putut apartine unei femei. Ramasitele au fost trimise de catre britanici in Fiji, pierdute apoi, insa.

sursa info : Wikipedia

Nukutepipi mai 15, 2013

Nukutepipi (Nuku-te-pipi) este un atol din Polinezia Franceza, parte a subgrupului Duke of Glouchester Islands, o ramura a arhipelagului Tuamotu formata din patru atoli izolati (ceilalti fiind Anuanuruga, Anuanuaro si Hereheretue). Atolul se afla la o distanta de 22 km VNV de cel mai apropiat atol, Anuanurunga. Tahiti se afla la 700 km catre nord vest. 

IMAGINIAtolul este mic si are o forma aproximativ triunghiulara, lungimea atingand 2,7 km. Reciful, destul de larg, inconjoara complet o laguna de mici dimensiuni care are o adancime de aproximativ 2 metri in zona exterioara si care atinge adancimi de pana la 17 metri in zona centrala. Doua insule cu suprafete apreciabile (aproximativ 2,3 km² dupa unele surse) sunt situate pe recif, una in zona nord vestica iar cealalta in zona estica, acestea fiind separate de un canal cu o latime de 150 metri si adancime de aproximativ 1 metru. Suprafata totala a atolului este de 5,6 km² dintre care in jur de 3 km² (1,3 km² dupa alte surse) sunt reprezentati de suprafata lagunei care nu are iesiri catre ocean, desi apele acestora comunica.

sursa imagine : NASA

Populatia inregistrata a atolului numara intre doi si cinci locuitori. Aici exista o mica pista de aterizare data in folosinta in 1982.

Primul european care ar fi zarit insula este considerat a fi britanicul Phillip Carteret, acesta ajungand in zona in 12 Iulie 1767 si referindu-se la insula ca “fiind cea mai sudica”, si atribuindu-i numele Gloucester Island, care avea sa se extinda intregului grup din care face parte. Atolul avea sa fie numit “Île Carteret » in 1791 de catre George Vancouver, ca omagiu adus descoperitorului. In 6 Martie 1803 insula a fost numita “Margaret” de catre John Turnbull, dupa numele navei sale. Atolul a mai fost vizitat de catre Expeditia Wilkes in 6 Ianuarie 1841, cu acea ocazie un anume Ringgold identificand corect numele atribuit de catre localnici, Nukutipipi. Catre 1850 atolul devine teritoriu francez, diind locuit temporar de catre polinezieni.

sursa Wikipedia (author : EVS-Islands)

In 1910 atolul a fost populat cu cocotieri pe aproximativ 80 % din suprafata insulelor de catre Société Commerciale de l’Océanie. In timp, atolul avea sa treaca in proprietatea mai multor entitati comerciale. In 1982 proprietarul francez a construit o pista de aterizare si cateva bungalow-uri. La putin timp dupa aceea, in februarie si aprilie 1983, doua furtuni tropicale consecutive, Oroma si Ve’ena,  aveau sa distruga infrastructura de pe atol si mare parte a plantatiei de cocotieri, care avea sa fie refacuta partial in 1985. Un proiect din 2007 prevedea investitii de cateva milioane de EUR pentru construirea unei infrastructuri turistice. In prezent, se pare ca proprietarul atolului este fondatorul Cirque du Soleil.

sursa Wikipedia (author : Holger Behr)

Doar o mica aprte a padurii originale a atolului a supravietuit popularii cu cocotieri a anilor 1920, ramasitele fiind situate in zona estica a atolului. Un studiu din 1993 a evidentiat pe langa cocotieri si alte specii cum ar fi Pisonia grandis, Pandanus tectorius, Guettarda speciosa sau Casuarina equisetifolia. Fauna include un singur mamifer, sobolanul polinezian si 14 specii de pasari.

sursa info : Wikipedia

Takutea aprilie 16, 2013

La 21 km nord vest de Atiu, in zona sudica a statului insular Cook Islands, se afla Takutea, o mica insula nelocuita, de origine coraligena, cu o suprafata care nu depaseste 1.22 km² (fiind cea mai mica insula a statului). Din punct de vedere administrativ, insula este asociata atolului Atiu, ai carui locuitori sunt considerati in mod egali proprietari ai acesteia. Locuitorii din Atiu au vizitat Takutea, de-a lungul secolelor, venind aici pentru a colecta nuci de cocos si pene de pasari tropicale.

Elevatia maxima a insulei nu depaseste 6 metri deasupra nivelului marii. Forma este ovala, diametrul est-vest fiind de 1,6 km iar de la nord la sud de 1.2 km. 

sursa imagine : aici

Mica insula este singura din cadrul grupului Cook Islands care nu a fost niciodata locuita de o populatie permanenta. In 4 Aprilie 1777, cand James Cook a ajuns aici, marinarii trimisi pe tarm pentru a aduce nuci de cocos au gasit doar colibe rudimentare dar nici o dovada a unei populari de durata a insulei. Cook a denumit insula (W)Enua-iti insa denumirea locala veche era Areuna. Denumirea de Takutea ii este atribuita unui anume Mariri, locuitor din Atiu, care a incercat sa locuiasca aici alaturi de sotia sa.

sursa imagini Wikimedia (author : Angela K. Kepler)

Takutea are statutul de sanctuar al pasarilor marine, accesul pe insula fiind extrem de dificil, fiind nevoie de un permis special. Acostarea, extrem de periculoasa, fiind posibila doar prin zona nord vestica a recifului. Exista, insa, posibilitatea de a vizita insula prin intermediul unui program eco turistic, pus la dispozitie de compania Pacific Expeditions Ltd. din Rarotonga.

sursa Wikipedia (author : CIA)

Takutea a fost declarata protectorat britanic in 1899, fiind anexata in 1901 de catre Noua Zeelanda. Insula a intrat in atentia media in 2004 cand aici a fost filmat un episod al show-lui Survivorman. Este, deasemenea, cunoscuta pentru conditiile excelente pentru practicarea surf-ului si a scufundarilor. 

sursa info : Wikipedia

 COOK ISLANDS

Bangaram Atoll februarie 22, 2013

Bangaram este un atol care face parte din arhipelagul indian Lakshadweep, in Oceanul Indian, la nord de Maldive. Se afla in vestul grupului de insule, la 400 km in larg de orasul Kochi si la 7 km nord est de insula Agatti  de care este unita printr-o formatiune geologica submarina.

sursa Wikipedia (author : Lenish Namath)

sursa Wikipedia

Atolul are o forma aproximativ rectangulara, avand 8,1 km lungime si 4.2 km latime maxima. Cea mai mare insula  se numeste Bangaram, aceasta avand o suprafata de 2.3 km². Zona centrala este ocupata de un lac mlastinos inconjurat de pandanus si cocotieri. O alta insula este Tinnakara, aproape la fel de intinsa precum Bangaram si situata la 2,4 km departare de aceasta. In zona estica a recifului se mai gasesc trei insulite, denumite Parli (1,2 si 3).

sursa Wikipedia (author : NASA)

HARTA LAKSHADWEEP

Atolul nu are o populatie permanenta insa pe insula Bangaram se gaseste un resort deservit de un staff de aproximativ 61 de persoane (estimare 1991), inregistrate ca rezidenti. Resortul a fost inaugurat in 1974 insa au fost probleme din cauza dificultatii de a ajunge aici, in lipsa unui aeroport in zona. Dupa construirea unui aerodrom pe atolul Agatti, turismul a luat avand, alimentat de zboruri regulate dinspre si catre Kochi. O alta problema care afecta turismul, interzicerea bauturilor alcoolice, a fost eliminata prin permisiunea de a fi consumate pe insula Bangaram. In prezent, aceasta interdictie afecteaza multe dintre insulele arhipelagului Lakshadweep.

sursa Wikipedia

Bangaram este cunoscut pentru peisajul tropical clasic. Pasari tropicale, recif abundand de specii marine, plaje cu nisip alb, laguna calma si ape limpezi, perfecte pentru sporturile nautice.

sursa info : Wikipedia