North Keeling
ianuarie 4, 2014

North Keeling este un mic atol din corali situat in extremitatea nordica a teritoriul australian Cocos (Keeling) Islands, un grup de insule de corali din zona central estica a Oceanului Indian. Acest atol este oarecum izolat de celelalte insule ale grupului, fiind situat la aproximativ 25 km nord de Horsburg Island.

2 sursa Wikipedia (author : CIA World Factbook)

Atolul are o suprafata totala de 1.2 kmp si include o singura insula in forma de C, aflata deasupra unui inel de corali aproape inchis, cu o singura intrare in laguna. Aceasta are o latime de aproximativ 50 metri si situata in zona estica a insulei. Sincer sa fiu, nu am reusit sa o identific in imaginea aeriana inserata in acest post. Laguna are o suprafata de aproximativ 0.5 kmp. Vegetatia este compusa in principal din cocotieri si paduri de Pisonia.

1

 sursa Wikipedia (author : PalawanOz)

North Keeling este nelocuit. Insula si marea inconjuratoare, pe o raza de 1.5 km, au statut de rezervatie naturala (parcul national Pulu Keeling). Aici se gaseste ultima populatie de Gallirallus philippensis andrewsi (Cocos Buff-banded Rail), o specie endemica de pasari numite “gaini de padure” de catre populatia indigena a insulelor Cocos (Cocos Malay). Aceste pasari, a caror populatie este estimata la 850-1000 de pasari, au fost odinioara raspandite si in restul arhipelagului Cocos insa ultimile cercetari au aratat ca in prezent mai pot fi intalnite doar pe North Keeling care gazduieste, dealtfel, si mari colonii de alte pasari marine.

3 sursa Wikipedia (author : Peter Halasz)

In ciuda faptului ca insula este nelocuita, aceasta a fost frecvent vizitata intre cele doua razboaie mondiale, localnicii stabilind aici o asezare temporara folosita pentru a strange lemn, nuci de cocos si pasari care au fost, ulterior, duse pe insula Home. Vanatoarea de pasari a revenit in anii ‘70-’80, amploarea fenomenului avand un impact negativ asupra coloniilor de aici. In consecinta, in 1986 se semneaza un tratat intre localnicii Cocos Malay si guvernul australian prin care este limitat vanatul in North Keeling. In urma devastatorului ciclon John care a lovit arhipelagul in 1989, vanatoarea a fost interzisa pentru a se permite recuperarea coloniilor de pasari iar aceasta restrictie este inca in vigoare. Incepand cu Decembrie 1995 insula si o mica zona din marea inconjuratoare au statut de “parc national” (Pulu Keeling). Insula are o importanta deosebita prin coloniile sale de pasari si pentru locurile de inmultire ale unor specii protejate de testoase marine. Pe langa “gaina de padure” mentionata anterior, aici se gaseste o specie endemica de peste, Cocos Angelfish (Centropyge colini). Deasemnea, insula are statut de Important Bird Area pentru ca gazduieste mai mult de 1% din populatia mondiala de  Red-footed Boobies (posibil cea mai mare colonie din lume), Lesser Frigatebirds(a doua cea mai mare populatie de pe teritoriul australian) si Common Noddies.

5 sursa Wikimedia (author : NASA)

IMAGINI

Primul european care a zarit insulele Cocos ar fi fost William Keeling, in 1609, acesta aflandu-se in drum catre Regatul Unit, dinspre Java. Cert este ca acesta avea sa imprumute numele sau arhipelagului. Acesta comanda o nava a Companiei Indiilor de Est. O imagine a insulei, schitata de un suedez pe nume Ekeberg, in 1749, dezvaluie o priveliste dominata de cocotieri. Atolul apare pe o harta din 1789, semnata de britanicul Alexander Dalrymple. In 1836 North Keeling este zarita si de catre Charles Darwin, aflat la bordul legendarei Beagle, comandata de Robert FitzRoy, insa expeditia nu reuseste sa debarce.

4 sursa Wikipedia 

In secolul XIX insula este folosita pentru izolarea persoanelor afectate de beriberi, o boala cauzata de deficienta de vitamina B. In prezent se pot zari o serie de morminte ale acestora dar si ale victimelor unor naufragii care au avut loc aici. Insula intra in atentia presei mondiale in urma unui conflict ce a avut loc la 9 Noiembrie 1914 intre nava germana Emden si cea australiana Sydney. Germanii au atacat un avanpost australian de pe Direction Island iar in urma luptei de o ora si jumatate ce a avut loc, nava germana, puternic avariata, a naufragiat pe o plaja a insulei North Keeling. Capitanul navei germane, Karl von Müller, s-a predat, dar o parte din oamenii sai s-a ascuns pe insula, gasindu-si sfarsitul aici. In 1915 o companie japoneza a evaluat nava, in incercarea de a o recupera, insa stricaciunile erau mult prea severe. In 1919 epava era aproape complet distrusa de catre apele oceanului. Arhipelagul Cocos, inclusiv North Keeling a fost vandut guvernului australian de catre familia Clunies-Ross, descendentii lui John Clunies-Ross, un individ ajuns aici in 1827.

6sursa : aici 

sursa info : Wikipedia

Mili Atoll
decembrie 2, 2013

Mili este numele unui atol ce face parte din arhipelagul Ratak, subdiviziune a Insulelor Marshall.  Situat aproape de extremitatea sudica a grupului Marshall, la 78 km sud est de atolul Arno, Mili este format din 92 de insulite a caror suprafata totala este de 14.9 kmp, fiind, din acest punct de vedere, al doilea cel mai mare atol din Insulele Marshall, dupa Kwajalein. Laguna este, deasemenea, mai mica decat cea a atolului Kwajalein, avand o suprafata de doar 760 kmp. Mili este separat de un alt atol, Knox printr-un canal putin adanc, numit Klee Passage. Initial, in locul acestuia se afla un banc de nisip care inea Knox de Mili, insa eroziunea marii l-a imprastiat. Pasajul nu este accesibil navelor de tonaj mare.  Elevatia maxima pe Mili nu depaseste 3 metri.

IMAGINI MILI

1

2 sursa Wikipedia (author : NASA)

In 1999 populatia din Mili era estimata la 1032 persoane, acestea apartinand grupului etnic “Marshall”. Cel mai mare sat poarta numele atolului, celelalalte asezari fiind numite  Nallu, Enejet, Lukonor, Tokewa si Wau. Distanta dintre Nallu, Enejet si Lukonwor poate fi parcursa pe jos in timpul refluxului. Doua piste de aterizare sunt disponibile, in satele Mili si Enejet, acestea fiind deservite de catre compania nationala, Air Marshall. Produsul de export al atolului este, bineinteles, copra in schimbul careia insularii primesc bani, hrana si haine occidentale dar si obiecte de uz casnic, panouri solare. O sursa de venit ar fi si turismul, atolul fiind vizitat de yacht-urile care traverseaza insulele Marshall.

4 sursa : aici

Istoria recenta a atolului Mili este patata de sange. Atolul intra in atentia lumii occidentale in 1823 cand baleniera “Globe” din Nantucket este adusa aici de catre echipajul sau, in urma unei rebeliuni in care au fost implicati patru marinari imbarcati in ultimul moment in Honolulu (Silas Payne, John Oliver, William Humphries and Joseph Thomas) . Samuel B.”Bloody Sam” Comstock, capul rascoalei, ucisese capitanul navei si cei trei ofiteri ai acestuia pentru a fi ucis la randu-i de catre Silas Payne, la cateva zile dupa ce nava ancorase in laguna atolului Mili. Comstock intentiona sa intemeieze propriul sau „regat” pe Mili dar ceilalti acoliti au suspectat ca acesta intentiona sa ii ucioda si sa distruga nava (si urmele rebeliunii). Echipajul s-a divizat si sase dintre membri aveau sa dispara cu nava lasand in urma noua persoane. Acestia au ajuns in Valparaiso, in Chile. Doi ani mai tarziu, cand un vas American a venit sa ii salveze, doar doi dintre cei ramasi in urma mai traiau, restul fiind ucisi de localnicidupa ce occidentalii au incercat sa se impuna in fata acestora prin forta.

5 sursa : aici (photo credits : Marshall Islands Visitors Authority)

IMAGINI MARSHALL ISLANDS

Infamul blackbirder Bully Hayes a detinut o insula aici, Tokowa, in ultima perioada a secolului XIX. Acesta a folosit-o ca baza pentru operatiunile sale prin care insela sau rapea insulari din Pacific si ii vindea ca sclavi, in special minelor peruane. Hayes a operat in Pacific in anii 1860 si 1870, pana la momentul mortii sale violente, provocate de bucatarul navei sale, Peter „Dutch Pete” Radeck.  Hayes a fost descris ca „un pirat al Marilor Sudului” sau „ultimul dintre bucanieri” cu toate ca nu exista dovezi ca ar fi practicat pirateria in sensul clasic al conceptului (preluarea prin forta a unei alte nave).

3sursa Wikipedia (author : Hobe / Holger Behr)

IMAGINI MILI ATOLL

In 1870 ia fiinta prima biserica crestina de pe Mili. In 1884 atolul intra in stapanirea Germaniei. Acestia au infiintat aici un punct comerical. Dupa WWI Japonia preia atolul si instaleaza o statie radio si o statie meteorologica. In perioada WWI japonezii au fortificat insula, garnizoana locala ajungand a gazdui o baza pentru hidroavioane si o forta militara umana intre 4,300 si 5,100  de persoane. Statele unite au bombardat atolul intre 1943 si 1945. Doar jumatate dintre cei 5,000 de soldati japonezi au supravietuit razboiului, garnizaoana japoneza predindu-se la 22 August 1945. Mili este intesata de ramasite ale masinariei de razboi din perioada WWII. Legea interzice ca acestea sa fie luate de pe insula. Pot fi intalnite buncare, sine de cale ferata, piese de artileriem bombardiere, imprastiate atat in jungle de pe uscat cat si sub apele lagunei. Se mai pot vedea chiar si cratele ramase in urma bombardamentelor. Dupa WWII, insula a fost administrate de americani, devenind parte a statului independent MarshallIsland in 1986.

sursa info : Wikipedia

Olimarao
septembrie 27, 2013

Olimarao Atoll este o insula nelocuita situata in statul Yap, parte a Statelor Federate ale Microneziei. Situat la 5 km nord vest de Elato si la 860 km sud est de insula Yap, Olimarao apartine administrativ de Elato. 

2sursa Wikipedia (author : Peter Minton from EVS-Islands)

Atolul, cu o forma aproximativ triunghiulara, are o suprafata de 11 km². Reciful, cu o lungime de 5 km si o latime de 3 km, inchide o laguna de aproximativ 6 km², care comunica cu oceanul prin doua pasaje situate in zona sudica.  Olimarao are doua insule (motu) a caror suprafata este de  doar 0.2 km2(20 hectare). Olimarao, situata in coltul nord estic, este cea mai mare, avand o suprafata de 17,6 hectare, in timp ce Falipi, situata in coltul sud vestic, are o suprafata de doar 2,4 hectare.

1sursa Wikipedia

IMAGINE
IMAGINI ELATO&OLIMARAO (Downtime) – fabuloase !!!!

Ambele insule sunt acoperite in principal cu cocotieri si tufisuri de Scaevola taccada. Atolul face parte din “Olimarao Conservation Area”, o zona care protejeaza locuri de inmultire pentrt testoase marine, crabi de cocotieri si diferite specii de pasari marine.     

IMAGINE 3sursa NASA

sursa info : Wikipedia