Skyfall
ianuarie 6, 2013

skyf

Cum am mai declarat si cu alte ocazii, nu sunt un fan al filmelor cu Bond. James Bond, evident. Nu pot numi un film din serie pe care sa il fi vazut cap-coada, cu exceptia celui despre care scriu acum. Imi amintesc ca in „epoca” Brosnan m-am apucat sa vad unul si la un moment dat 007, aflat la bordul unui fel de barca, cu un singur loc, a luat-o pe scrutatura, urmarindu-i pe unii. Adica a luat-o cu barca pe uscat, iar asta a insemnat vreo cateva zeci bune de secunde. Nu m-am enervat, nu am fost sarcastic, doar am scos VHS-ul (ce vremuri !!!) si am stiut ca nu ma voi mai uita la asa ceva prea curand. Nici un fel de snobism sau aroganta cinefila. Pur si simplu, nu intra in categoriile de filme care sa mi se potriveasca …

„Skyfall” a fost un film asupra caruia cineva(Lusio) mi-a atras atentia, chiar aici, intr-un comment, asemanandu-l pe Craig cu Damon, in trilogia Bourne. Sincer, nu am gasit nimic care sa imi aduca de filmele alea. De fapt, ma asteptam la un spy movie, nicidecum la o drama familiala tip copilul-abandonat-se-razbuna. Cat despre finalul tip „Home Alone” plasat intr-un decor demn de Lord of the Rings, m-a cam lasat fara cuvinte, dar asta nu inseamna ca m-a si ridicat de pe scaun. Nefiind, insa, un consumator de filme Bond, presupun ca nu ma price, asa ca las pe altii sa clasifice filmul asta.

Cel mai mult mi-a placut „Skyfall”. In interpretarea Adele. Craig a cam lasat de dorit, desi incepuse bine. Dupa faza cu trenul nimic din ce a oferit filmul nu s-a ridicat la nivelul acela de spectaculozitate. Poate doar imaginile din Hajima.

Well … filmul nu e rau iar fanii l-au apreciat cum se cuvine, avand in vedere ca i-au acordat o cotatie consolidata la 8 de catre IMDB. Mie mi se pare cam mult. Dar, cum am spus la inceput … nu sunt un fan.

Dream House
ianuarie 5, 2012

 

Nu m-as putea considera un fan al lui Daniel Craig. Insa , fiind vorba despre un film care le propune pe Naomi Watts si Rachel Weisz, ar cam trebui sa fiu la loc la coada pentru al doilea set de bilete. Din pacate, nu este cazul …

O poveste care incepe prin a se vrea un thriller si sfarseste prina a muri ca o romanta parapsihologica ruinata de ambitia de a cheltui un buget urias pe salariile unor actori care pur si simplu nu au avut ce face pe scenele de filmare. De obicei, un film prost poate fi salvat de numele unui actor mare dar in cazul acesta subiectul a fost pur si simplu prea … straveziu … Si prea des „fumat” pe deasupra.

De fapt, filmul a fost un rateu de la bun inceput, din momnet ce regizorul a dorit a renunta la proiect din cauza casei producatoare iar Craig si Weisz au regretat, se pare, decizia de a se implica. Probabil, nu si onorariul.

Spulberat de catre „Rotten Tomatoes„, 7% freshness si 3,6, si deloc apreciat de catre IMDB, „dream House” este o dezamagire. Nu reuseste a te atrage in universul sau si, mult timp, ai senzatia ca privesti printr-un glob de cristal. Mai ales cand ninge. Actorii par dezinteresati iar subiectul este destul de evaziv, osciland, parca, intre „Secret Window” si „The Others”, fara a se hotara pe urmele caruia sa apuce.

Plictisitor si fara vlaga, fara tensiune si cu efecte speciale cumparate la colt de strada … Poate fi vazut, totusi. Si va fi. martea, la televiziunile comerciale. Thriller ieftin. In ciuda unui buget umflat …

Cinefilia : Marian, Florin, Adina,  Jovi&Co, Piratul, Lotus

Cowboys & Aliens
noiembrie 27, 2011

 

De Jon Favreau am auzit, intamplator, pe la inceputul anilor 2000, cand a fost senzational intr-una din cele mai bune comedii ale acelor vremuri, „The Replacements”. Actorul care il juca pe Danny Bateman avea sa se remarce in alte cateva filme si, intre timp, a ajuns si un regizor respectat, dupa succesul repurtat cu dubla blockbuster „Iron Man”.

Acest respect s-a vazut clar in momentul cand, impins de la spate de mainstream, a refuzat, totusi, sa filmeze noul sau hit, „Cowboys & Aliens”, in 3D, mergand pe mana formatului anamorfic. Acest lucru a influentat clar impresia pe careo lasa acest fil care a fost cu totul altceva decat ma asteptam.

Astfel, „Cowboys & Aliens” reuseste a nu deveni un melanj confuz de elemente western si sci-fi, asa cum as fi inclinat sa cred. Filmul este un western decent, ceea ce il poate clasifica drept excelent, avand in vedere ca mai exista putini spectatori care s-ar putea entuziasma in fata acestui gen, si extrem de credibil, decorul western, in care s-a investit o mare parte din bugetul generos, aratand exact asa cum il stiam, din filmele copilariei.

Craig face o treaba excelenta, iar Harisson Ford reintra in pielea lui Dr. Jones, avand aceeasi mimica si aceleasi miscari care l-au facut celebru, prin personajul carierei sale. Am remarcat castingul atent, care a distribuit in rolurile indienilor oameni cu mare experienta in acest tip de roluri, precum Adam Beach (Bury may Hart at Wounded Knee, Windtalkers) sau Raoul Trujillo (The New World, Apocalypto). Atentie care, contribuie la senzatia de veridicitate lasata de acest experiment western.

Filmul are o poveste coerenta care prijeluieste regizorului sa mearga pe mana cliseelor clasice ale genului cu radacini in istoria vestului american. Legatura cu genul SF nu este deloc fortata iar rezultatul nu este deloc o istorioara realizata in registru umoristic. Efectele speciale sunt destul de bune, fara a avea pretentia ca sunt de cel mai inalt nivel sau inovatoare (mie mi-au adus aminte de „The  Tommyknockers”, doar ca „pe albastru”). Partea fantastica a filmului este insa la fel de decenta, intregind imaginea multumitoare, de ansamblu, a filmului lui Favreau.

„Cowboys & Aliens” nu a cucerit lumea, s-ar putea spune. 6,4 pe IMDB si 5,6 pe Rotten Tomatoes, reflectand, probabil, asteptarile ridicate pe care le-a starnit advertising-ul asiduu pre lansare. Insa este un film bun, placut, distractiv, care poate oferi doua ore placute in compania unei pungi cu pop corn. Pentru ca nu are rost sa astepti filozofie existentialista de la un film care propune o intalnire intre cowboy si extraterestri. Daca astepti asta, problema este la tine, in nici un caz la acest film 🙂 …

CInefilia : Florin, Marian, Adina, Jovi, Piratul Cinefil, Poison Whiskey despre o prezenta rara pe bloguri : cinema-ul african.

The Invasion
ianuarie 23, 2011

Filmul „The Invasion” lansat in 2007 este a patra ecranizare a romanului ” The Body Snatchers” lansat in 1955 de catre Jack Finney. Dintre aceste ecranizari, prima a devenit o legenda, ceea ce a legitimat incercarile ulterioare  de a reedita succesul, incercari mai mult sau mai putin sortite esecului.

In ciuda faptului ca s-a bazat pe un cuplu destul de rasunator, Kidman – Daniel Craig ( venit dupa Munich si noua interpretare a unui James Bond mai agresiv decat oricand), filmul a fost un esec de rasunet, in primul rand din punct de vedere comerical, provocand producatorilor o gaura de vreo 25 de milioane USD.

Desi au beneficiat si de aportul fratilor Wachowski, dupa problemele ridicate de prima versiune a filmului, care a nemultumit profund casa producatoare, ceeaa ce a dus la amanarea cu un an a lansarii plus o crestere de costuri de pana la 10 milioane USD, filmul nu a reusit sa treaca de stacheta mediocritatii in primul rand pentru faptul ca scenariul nu a pus deloc in valoare actorii de prima mana pe care i-a avut la dispozitie.

Catalogat ca un Sci-Fi Thriller, filmul ar fi putut foarte bine sa faca parte dintr-un sezon X Files, daca actiunea ar fi fost condensata in 45 de minute.

In ciuda aspectelor negative, puse indeajuns in lumina de catre critica necrutatoare (IMDB – 6.0 , Rotten Tomatoes –  un catastrofal 19% freshness, Metacritic – 45% metascore , Yahoo Movies – C+), filmul poate fi considerat … watchable … Fara a avea mari pretentii insa …