The Affair. Prima impresie
noiembrie 2, 2014

aff

In principiu, „The Affair” nu prea intra in aria mea de interes in ceea ce priveste subiectul unui film/serial. Este si motivul pentru care nici macar nu am vazut primul episod, avand de-a face intamplator cu cel de-al doilea … Surpriza a fost mare, extrem de mare. „The Affair” este un serial care are potentialul de a oferi dependenta, intr-o anumita forma. Habar nu am de ce … Poate ideea de refugiu intr-un loc idilic, precum comunitatea Montauk in care serialul isi localizeaza idila in jurul careia isi contureaza povestea … Poate actingul care da o puternica impresie de calitate, inca de la primele scene. Poate piesa aceea obsedanta interpretata de catre Fionna Apple, senzationala, in opinia mea …

Cert este ca „The Affiar”  mi se pare un serial care da sperante. Structurat sub forma unei povesti spusa din perspectiva a doua persoane diferite, totul in cadrul unui interviu parte a unei anchete politienesti, serialul aduce aminte de fabulosul „True Detective”. Chiar daca nu poate spera ca ar putea atinge valoarea acestuia. Insa, s-ar putea sa avem parte de ceva interesant … Sunt tare curios ce va iesi …

Reclame

John Carter
martie 13, 2012

 

Voi pleca de la ideea ca nu voi adera la o anumita opinie pe care am auzit-o, inca de la iesirea din cinematograf, si anume aceea ca scenariul filmului abunda de momente lipsite de logica. Practic, poti gasi asa ceva, fara indoiala, dar ma tem ca demersul te condamna la a trece pe langa magia filului, pe care o gasesc incontestabila. Pana la urma, mi se pare aiurea sa cauti sau sa te aspeti la a gasi logica si realism intr-un film al carui subiect pleaca de la presupunerea ca exista viata pe Marte … daca insisti pe pista asta, probabil ai nimerit la filmul nepotrivit.

Exista un anumit tip de filme care nu m-au atras, de la Flash Gordon, incoace. Anume cele care propuneau decoruri maiestuoase, plasate pe planete straine, in care spatiile largi, goale si cu fundaluri in forme geometrice imi starneau o stare repulsiva, care se transforma in dezamagire, mai ales spre final, cand decorurile se prabuseau in bucati uriase de carton, scene plictisitoare si pentru un copilul care eram atunci. Di n cauza acestor decoruri nu am placut niciodata seria “Superman” si am ridicat o spranceana si aseara, la “John Carter”. Din fericire superproductia semnata de stanton atinge doar tangential stilul acela care a ruinat, in opinia mea,mare parte din perceptia asupra recentului “Thor”.

“John Carter” propune o cu titul alta lume. Am auzit opinii ca producatorii s-au inspirat din “Avatar” sau “Star Wars” ceea ce, din punct de vedere vizual, este evident. Lumea din “John carter” are dezavantajul de a fi readusa la viata, la o astfel de amploare a proiectului, abia acum, la 100 de ani de la momentul in care personajul prindea viata in lumea literara. Poate ca acest “John Carter” este tributar revolutiei 3D starnite de Cameron sau universului incredibil imaginat de Lucas, insa toate aceste productii au a multumi, voalat sau direct, operei lui Burrougs.

Lumea martiana imaginata de Disney este fabuloasa desi anumite scene sufera, fiind departe de a fi perfecte. Ma refer mai ales la scenele de conflict care implica personaje umane, calculatorul facand o treaba cu mult mai buna in acest urias proiect.  Nu mi-au placut deloc costumele, le asociez direct cu genul de film care imi repugna si de care vorbeam mai inainte. Reafirm, insa, ca CGI-ul m-a incantat iar Barsoom  nu mi se pare cu nimic mai prejos decat Pandora. Un alt lucru care mi s-a parut exceptional a fost seria de insertii western, scene realizate perfect, mult peste anumite momente din aventura martiana a eroului.

Despre actori si despre poveste in sine, nu ar fi multe de spus. Superficialitatea este evidenta, insa trebuie trecuta prin filtrul faptului ca subiectul urmeaza cursul unei povesti scrise in urma cu 100 de ani, un moment in care tipologia eroului standard era cu totul alta decat cea impusa de alde Statham sau Stallone. Indiferent la critici, filmul mi-a placut. M-a incantat. Ca unul care am citit cateva din cartile lui Burroughs, nu imi voi renega eroii copilariei. In seara asta o sa visez frumos. Voi fi pe Barsoom …

Foarte rar am intalnit un film a carui cotatie sa fie in urcare pe IMDB. Acum cateva zile, “John Carter” avea 6’8. Acum are 7,0 …

Johnny English Reborn
ianuarie 22, 2012

 

Desi nu cred ca intentia producatorilor a fost miusai de a obtine o parodie a francizei „007”, „Johhny English Reborn” este exact asa ceva, lipsind doar o prezenta mai generoasa in cadrul actiunii a lui Rosamund Pike, in rol de funny Bond Girl, pentru o obtine o copie perfecta a unui film JB, in registru comic.

Acest lucru a fost posibil pentru ca s-a renuntat la conceperea filmului ca o insiriuire de gag-uri Mr. Bean, cum s-a procedat la precedentele comedii in care a jucat Rowan Atkinson. A rezultat un film mult mai serios decat celelalte, in care s-a preferat a se indrepta atentia catre intriga politista decat catre situatiile comice. Din punctul meu de vedere, o idee deloc inspirata, chiar daca senzationalul comic englez reuseste chiar si asa sa zmulga destule zambete.

Mare lucru despre distributie nu se poate spune, avand in vedere ca Atkinson acapareaza ideea de la bun inceput, actori precum Dominic West sau Gillian Anderson reusind cu „succes” sa treaca aproape neobservati.

O comedie destul de salcie, un film cu spioni mai serios chiar decat pare a se fi dorit. Merge pentru o seara din timpul spatamanii. Watchable… 6.4 pe IMDB, un pic mai mult decat i-as da eu.