Am vazut tarziu, abia acum, acest film, la recomandarea lui Florin. Intotdeauna am avut senzatia ca este o porcarie grindhouse, sau vreun action in genul „Domino”, ceea ce m-a facut sa il las nedesfacut, fara a ii acorda atentie. O greseala …
Filmul este excelent, fara a avea pretentia ca ar fi o capodopera. Asta, probabil, pentru ca evita sa se arunce intr-un scenariu socant, cum parea a o face in momentul in care apare in scena acel lant, metafora pentru binele facut cu forta si in acelasi timp pentru suportul de care fiecare dintre noi avem nevoie, fie ca ii spunem „Dumnezeu” sau altfel …
Daca scenariul nu este unul iesit din comun, fiind o poveste despre deziluzie si speranta, cu un final destul de conformist, in schimb, jocul actorilor este impecabil. SLJ este magnific, confirmand la acel moment, asa cum o face si acum, ca este unul dintre cei mai mari actori ai istoriei filmului, fiind sustinut cu un succes nebun de catre o Christina Ricci care spulbera , la acel moment, orice amintire a micutei Wednesday … Slab si afara din personaj, Timberlake, actor a carui cariera nu prea ma da pe spate …
Coloana sonora este legendara. Blues-ul sudic te seduce, senzatia lasata fiind similara celei pe care am resimtit-o dupa ce am vazut ” O Brother, Where Art Thou ?” .
Subestimat de IMDB, dupa parerea mea, si nedreptatit de opinia Rotten Tomatoes, „BSM” este un film excelent care incanta prin sunet si joc actoricesc. Pacat ca nu s-a lucrat mai mult la intriga, ar fi putut iesi ceva magistral …
Cinefilia : Marian, Adina, Jovi, Piratul Cinefil, Vitalie Sova