Chef
septembrie 14, 2014

cf

Favreau este unul dintre personajele in care am incredere in ceea ce priveste afisul unui film. Iar asta, inca de la „The Replacements”, una dintre cele mai bune comedii pe acre le-am vazut vreodata, film in care Favreau  l-a interpretat pe maniacul Daniel Bateman. Sincer sa fiu, am fost destul de surprins sa vad ca un individ nascut, parca, pentru roluri in comedii usoare, devine unul dintre cei mai respectati producatori/regizori ai Cetatii Filmului, la baza acestui status profesional stand una dintre cele mai solide francize ale momentului, masina de bani numita „Iron Man”. Care imi displace profund, daca mi se permite o astfel de precizare …

„Chef” este un film bun, cu toate ca nu consider ca se ridica la nivelul cotatiei de 7,4, acordata cu generiozitate de IMDB. Nici nu prea are cum, avand in vedere ca livreaza un numar de clisee atasate pe scheletul unui fenomen care face furori in media actuala. Multe din detaliile despre viata unui chef dezvaluite de autohtonul „Master Chef” se regasesc aici, dar personajul lui Favreau, Carl Casper , se pliaza unui tipar diferit de cel al celor trei indivizi transferati cu surle si trambite de Antena. Casper este un personaj carismatic iar scenariul in care se manifesta este previzibil dar are un mare plus : induce buna dispozitie. Mi se pare de ajuns.

Un film bun, placut si care, cu putina atentie, s-ar putea sa te invete sa faci niste sandwich-uri cu adevarat bune.

ps.Distributie de cinci stele.

 

Reclame

Perfume: The Story of a Murderer
iunie 27, 2011

 

Consider ca ma hazardez atunci cand imi propun a scrie cateva cuvinte despre unul dintre cele mai stranii filme care au prins viata pe panza cinematografelor, in ultimii ani. Ma rog, cu exceptia unor productii care nu au reusit a penetra straturile adanci ale underground-ului cinematografic. Insa am revazut filmul, recent, iar senzatia a fost aceeasi. Convingerea ferma ca in fata ochilor mi se deruleaza o capodopera, vaduvita insa de un final incert. Carte sau film, scriitorul sau scenaristul , s-au trezit brusc in fata unui vid de inspiratie, care l-au impiedicat sa finalizeze creatia la nivelul atins pana atunci … Cum n-am citit cartea lui Süskind, ma opresc a arunca aceasta anathema asupra filmului, doar.

„Perfume” este o splendoare macabra, o apologie a obsesiei, o poveste fascinanta despre genialitate sau despre nebunie, ambele ingemanandu-se sub chipul unui personaj totalmente lipsit de emotii, o masinarie de ucis subjugata total unui tel imposibil de inteles. Un personaj impecabil interpretat de acest Ben Whishaw care a disparut apoi inexplicabil, in cei cinci ani care au urmat acestui film. Aparitiile sale ulterioare nu reverbereaza deloc cu performanta pe care a oferit-o englezul … Posibil sa isi fi legat destinul de Tom Tykwer, vezi aparitia sa in „The International”, insa nu pare o prea buna idee avand in vedere ca neamtul nu este prea prolific.

Cu un Dustin Hoffman senzational si un Alan Rickman la fel de bun, blockbuster-ul „made in Germany” nu are a se simti inferior, iar ignorarea sa in cursa pentru Oscar mi se pare inexplicabila. Adica, daca arunci in lupta „Brockback Mountain”,  „Perfume” poate fi un concurent serios, cu tot respectul pentru emanciparea sexuala. Ca sa nu mai spun ca filmul este pur si simplu mai bun decat „Tsotsi”.

Avand in vedere coloana sonora exceptionala si reinvierea unei Frante murdare, pestilentiale si scufundata intre umbre, se poate concluziona ca filmul nu prea are puncte slabe. Cu exceptia finalului ambiguu dominat de o orgie ca punct culminant, ceea ce te face sa te intrebi ” cam care este treaba ?” …

7,5 pe IMDB si un 58% freshness pe Rotten Tomatoes ceea ce vorbeste despre un film, totusi, controversat. Din punctul meu de vedere, „Perfume” este un film de exceptie, cu exceptia finalului … Cam … ciudat 🙂 , dupa parerea mea …