Ray Donovan (Season 2). Opinie
noiembrie 23, 2014

ray

Cu momente ale actului artistic care imping serialul Showtime catre standardele impuse de etalonul „Breaking Bad”, cu un acting care tinde a egala leader-ul incontestabil al momentului, „Game of Thrones”, „Ray Donovan” confirma excelenta impresie lasata de primul sezon si ofera un al doilea sezon incantator. Nu imi dau seama daca 2 este „mai mare” decat 1 in viziunea Showtime, probabil producatorii gandesc in materie de rating-uri, dar pot spune ca „Ray Donovan” este un serial exceptional care benefiicaza de o poveste extrem de bine inchegata, fiindu-mi aproape imposibil sa fac diferenta intre cele doua sezoane deja difuzate. Sunt pur si simplu invidios pe cel care isi poate permite un maraton „RD” …

FANTASTIC. Un „must see”. Subevaluat draconic de IMDB, l-as duce undeva spre 9 … Aud ca un al treilea sezon ar fi deja cert …

 

The World’s End
decembrie 10, 2013

we

In acest abis al lipsei de inspiratie in care s-a afundat cinematografia (asa cum declara multi) ideile noi apar rar … As spune ca exista mari sanse ca lumina sa vina, daca va veni, dinspre filmul britanic. Este ceva in stilul acestuia care metamorfozeaza o idee banala, dandu-i o aura classy. Ar putea fi vorba de rafinamentul englezesc. Multe din filmele lor au o anumita stralucire, greu de explicat dar usor recognoscibila. Este un fenomen asemanator celui care face ca orice barbat care rosteste frazele cu accent britanic sa urce automat cu o treapta pe scala sex appeal-ului in ochii oricarei femei din lumea anglo saxona. Si nu numai. Este un cacat de cliseu dar intreab-o de asta pe Madalina Ghenea …

„The World’s End” nu provoaca o revolutie. Mai ales in ceea ce ii priveste pe cei care au vazut productia cult „Shaun of the Dead”. Un film supraevaluat in opinia mea, eu nefacand parte din armata uriasa de followers ai filmului, in ciuda faprtului ca apartine direct de genul care reprezinta slabiciunea mea absoluta in materie de filme. Atat TW’sE cat si SotD impart aceeasi platforma pe care Simon Pegg si omul din umbra, Edgar White, au grefat doua povesti distincte dar atat de asemanatoare.

Ca sa raman la cel mai recent dintre cele doua filme, ceea ce scoate din pluton „TW’sE” ar fi calitatea indiscutabila a umorului, limpede si pentru cineva care ar putea avea dificultati in a urmari dialogurile pline de subtilitati accesibile , in principiu, publicului britanic. O alta bila alba ar fi reprezentata de efectele speciale care reusesc sa dea aparenta unui blockbuster unui film al carui buget total nu ar putea umple ca lumea spatiile de pe cecul unui, sa zicem, Johnny Depp. Coloana sonora este extrem de inspirata, augmentand spiritul ironic al filmului.

Distributia, pe langa sudatul cuplu Pegg (intr-un rol atipic, mi s-a parut)-Frost, ofera surprize dupa surprize. Paddy Considine, Eddie Marsan (incantator in „Ray Donovan”), Rosamund Pike, Pierce Brosnan, hobbit-ul Martin Freeman sau David Bradley (infamul Walder Frey, probabil cel mai urat personaj al momentului in universul Game of Thrones) …

Daca ar fi sa aleg si o parte negativa, m-as referi la scenele de king-fu stil Matrix care, de la un anumit moment, tind a deveni redundante, ceea ce accentueaza senzatia ca filmul ar fi prea lung. „The World’s End” ramane, insa, un film bun, poate usor supraevaluat de IMDB. Il asociez cu recentul „This Is The End” , care mi s-a parut ceva mai … amuzant. In ciuda faptului ca acela este mai vulgar. Nu stiu daca asta si inseamna ca este mai bun …

Ray Donovan
noiembrie 1, 2013

rd

Este o mica doza de neadevar in promisiunea ca filmul scenariului va gravita in jurul unui „fixer” din LA, un personaj care se ocupa de problemele cotidiene ale greilor din showbiz-ul californian. Ray Donovan, interoretat fenomenal de Liev Schreiber este asa ceva, insa filmul nu te va duce deloc spre universul pe care Donovan il protejeaza sau, daca o face, serialul are foarte putin a face cu asa ceva. „Ray Donovan” este o drama familiala autentica, un serial care vorbeste despre infernul  personal, nebanuit, al unui om inconjurat de opulenta. Si o face intr-un mod incantator, as spune …

Foarte greu de catalogat, serialul semnat de Ann Biderman, aduce din acest punct de vedere cu recent intratul in legenda „Breaking Bad”. Daca nu are o poveste la fel de captivanta ca aceea a lui W.White, „Ray Donovan” este redutabil in ceea ce priveste acting-ul, beneficiind de un casting care se intrece pe sine : Ray Donovan (senzational), Jon Voight (demential), Eddie Marsan, James Woods (prea putin pus in valoare), Dash Mihok sau Steven Bauer dau nastere unor personaje extrem de bine conturate. Serialul si personajele care il populeaza ti se insinueaza usor, usor in suflet, cele 12 episoade parand a fi prea putine. Ceea ce, in opinia mea, reflecta clar calitatea mult peste medie a productiei.

EXCELENT.