Nu sunt un fan al fenomenului si ma gandesc ca de vina ar fi oaresce bariera impusa de varsta. Asta pentru ca la un moment dat, in trecut, m-am trezit, brusc, in imposibilitatea de a mai putea citi o poveste. Iar aceeasi senzatie am avut-o in momentul in care mi-am aruncat privirea prima data pe prima carte scrisa de madam Rowling …
Am venit catre aceasta ultima parte a fenomenului care a subjugat lumea in urma lecturarii unei recenzii facute de Adina, in cadrul careia cuvantul”horror” a avut un efect puternic asupra mea, zgandarindu-mi curiozitatea … Am facut-o pentru a descoperi un Harry Potter a carui charisma mi se pare in scadere, pe masura ce se transforma intr-un adult. Povestea mi s-a parut solida , fara a o putea compara cu o alta, pentru ca singura parte pe care am mai vazut-o a fost esecul, in opinia mea, Harry Potter and the Half-Blood Prince, iar filmul ala a fost straveziu rau de tot.
Efecte speciale bune de tot, personaje decente( apropos, Bonham Carter este mai impresionant aici decat in nominalizatul rol din „King’s Speach”), o lume magica impecabil construita, insa nu am putut fi cucerit si pace de combinatia asta intre terminologia kindergarten si personajele coborate din cel mai de calitate univers horror. Englezoaica s-a intrecut pe sine iar stilul sau a facut prozeliti, pentru ca imi aduc aminte de prima pagina a unei carti pentru copii semnate de FE Higgins, „The Black book of Secrets”, o prima pagina demna de atmosfera din „Saw” …
Nu pot sa nu remarc ca Rowling a facut „bine” si a impumutat cateva clisee impuse cu decenii in urma de singurul rege al literaturii fantasy, JRR.
In scadere pe IMDB unde debutase cu o nota halucinanta (peste 8) si foarte bine vazut de catre Rotten Tomatoes filmul a avut succes, cu siguranta. Nu pot insa a ma declara dus pe culmile entuziasmului, asa ca o sa las fanii francizei sa decida. Eu i-as da cel mult un 7 …
Silence's Blog 