Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1
aprilie 9, 2011

Nu sunt un fan al fenomenului si ma gandesc ca de vina ar fi oaresce bariera impusa de varsta. Asta pentru ca la un moment dat, in trecut, m-am trezit, brusc, in imposibilitatea de a mai putea citi o poveste. Iar aceeasi senzatie am avut-o in momentul in care mi-am aruncat privirea prima data pe prima carte scrisa de madam Rowling …

Am venit catre aceasta ultima parte a fenomenului care a subjugat lumea in urma lecturarii unei recenzii facute de Adina, in cadrul careia cuvantul”horror” a avut un efect puternic asupra mea, zgandarindu-mi curiozitatea … Am facut-o pentru a descoperi un Harry Potter  a carui charisma mi se pare in scadere, pe masura ce se transforma intr-un adult. Povestea mi s-a parut solida , fara a o putea compara cu o alta, pentru ca singura parte pe care am mai vazut-o a fost esecul, in opinia mea, Harry Potter and the Half-Blood Prince, iar filmul ala a fost straveziu rau de tot.

Efecte speciale bune de tot, personaje decente( apropos, Bonham Carter este mai impresionant aici decat in nominalizatul rol din „King’s Speach”), o lume magica impecabil construita, insa nu am putut fi cucerit si pace de combinatia asta intre terminologia kindergarten si personajele coborate din cel mai de calitate univers horror. Englezoaica s-a intrecut pe sine iar stilul sau a facut prozeliti, pentru ca imi aduc aminte de prima pagina a unei carti pentru copii semnate de FE Higgins, „The Black book of Secrets”, o prima pagina demna de atmosfera din „Saw” …

Nu pot sa nu remarc ca Rowling a facut „bine” si a impumutat cateva clisee impuse cu decenii in urma de singurul rege al literaturii fantasy, JRR.

In scadere pe IMDB unde debutase cu o nota halucinanta (peste 8) si foarte bine vazut de catre Rotten Tomatoes filmul a avut succes, cu siguranta. Nu pot insa a ma declara dus pe culmile entuziasmului, asa ca o sa las fanii francizei sa decida. Eu i-as da cel mult un 7 …