Kill me again … ianuarie 8, 2010

sursa imagine : Babitz, trimis pe mail

… simt ca maine va fi mai bine …

Este optimisul ceea ce ne poarta spre ziua de maine ?

Este dorinta de nestapanit de a sti ce se afla in coltul intunecat al incaperii ? … fixatia pentru abyss ?… relatia hipnotica intre subconstient si necunoscut ? …

… simt ca maine va fi mai bine …

Indiferent cat de rau te simti acum , indiferent cat de negru este cerul , indiferent cat de amara apa, indiferent cat de pestilential aerul , stii ca maine , sau mai tarziu , dar cart la un anumit moment, ceva se va fi schimbat, iar soarele va rasari  si pentru tine … nu pare a fi vorba de simpla optiune pentru p ;artea plina a paharului … pare mult mai mult …este ceva criptat in codul genetic , instructiuni manite sa sustina ideea continuitatii ce sta la baza intregii existente , pana la urma nimic altceva decat o suita de evenimente absolut interconectate , sub influenta omnipreentului sistem cauza – efect …

… simt ca maine va fi mai bine …

… sper …

Asa cum speri si tu …

Intrebarea este daca are rost sa astepti pe cineva sa iti racoreasca fruntea … ar putea sa nu apara niciodata sau s-ar putea sa il confunzi si atunci vei naufragia petrecandu-ti timpul cu cineva care sa nu fie dispus sa-l petreaca cu tine , lucru pe care Marquez sustine ca nu ar trebui sa-l faci niciodata , iar cuvantul sau ar trebui sa aiba greutate.

… astepti un gest care sa faca sa dispara totul in jurul tau , acel gest aparent fara valoare , multiplicat insa la scara cosmica de propriu-ti sistem de valori ? …

Nu stiu daca ar trebui asteptat acest gest impachetat in hartie creponata si cu funda rosie … uneori poate fi disumulat sub forma unui mic dejun servit neimndemanatic la pat …

Nu am inteles niciodata nemultumirea celui ce are ceva , pentru ca dupa un timp valoarea acestuia sa inceapa a pali …neatentia , neglijenta cu care ajungi sa ignori ceva ce ar trebui mai degraba tezaurizat … exista lucruri de care ai parte doar o singura data in viata … si care odata pierdute nu mai pot fi regasite in ciuda multor copii sau efecte placebo ce vor incerca sa imite originalul …

Si nu este vorba de lucruri neaparat materiale …Uneori latura materiala nu are nici o relevanta . Este vorba de altceva …

Orice lucru material are un corespondent in spectrul sentimental , care dainuie mult timp dupa ce materia s-a degradat iremediabil sub loviturile timpului …

Nu inteleg , de ce , dupa ce ai primit ceva dupa care ai tanjit toata viata , ajungi sa desconsideri acel lucru …

Cum e posibil sa uiti ? … sa inseli ?… sa minti ? … sa ignori ? …

Si totusi …

Simti ca maine va fi mai bine …

Daca viata are o structura oscilanta, atunci e clar ca e posibil sa fie si mai bine … doar pentru a fi mai rau … apoi mai bine … si din nou rau …

Ma intreb ce rost are …

… are ? …

fragment „on a brink of misery”

I feel contagious … mai 28, 2009

„I feel contagious …

… parca ai fi dansat pe mormantul meu …”

…toate cuvintele pe care pur si simplu nu le-am spus …toate gandurile pe care le-am lasat sa se piarda in uitare …toate sentimentele pe care le-am irosit , lasandu-le stinghere , ascunse dupa o atitudine plina de echivoc , desi in esenta binevoitoare …

… stinghere , precum o melodie care iti staruie in minte , dar se pierde dupa un timp fiindca ai fost incapabil sa ii gasesti locul pe portativ …sau nu ai stiut cum …sau nu ai vrut …dispare pentru a nu se mai intoarce niciodata …ca un tren ce dispare in ceata ,pe care ar fi trebuit sa-l prinzi dar l-ai pierdut si a plecat  luind cu el ceva din tine …

…toate cuvintele pe care pur si simplu nu le-am spus …

…ocaziile pierdute de rupe franghiile inhibitiei , de a putea spune ceea ce gandesti , fara a mai incerca in van sa demonstrezi ceea ce intentionezi …ocaziile de a prinde odata o bresa in sistem si de a intra intr-o lume in care vorba e mai importanta decat gestul …

…who needs action when you got words? …

… ocazii pierdute …si ramai uitandu-te de dincolo de peretele de sticla , precum un personaj catalogat highly unstable , catre o lume pe care nu o intelegi , si mai dramatic , de care simti ca nu apartii …

… dar poate nu esti decat unul din cei care vad doar probleme acolo unde ceilalti vad solutii …

… toate cuvintele pe care pur si simplu nu le-am spus …

…transformate in saci cu balast , tot mai grei , transformandu-ti sufletul intr-un monolit de plumb , menit sa … hmmm, daca ma uit in spate pot deslusi o obsesie pentru prabusire …poate , dar mi se pare destul de bine ancorata in esenta lucrurilor … totul se termina la un moment dat , totul este sortit anihilarii sub o forma sau alta …

… intentii prabusite printre aripi frante de ingeri , rezultat al unui demers sortit esecului inca din momentul in care ai confundat realitatea cu un ideal , o himera …idoli cu picioare de lut , distorsionandu-se  sub efectul propriilor diformitati , transformandu-se treptat , pe masura ce te trezesti in ceea ce sunt de fapt … simple entitati fara valoare … aproape transparente , moral …

… realizezi la un moment dat ca esti nimic altceva decat un subiect bantuit de sindromul „quijote” , incercand sa fii … corect, atunci cand nu este cazul si repetand obsedant aceleasi greseli iar si iar si iar …

…sperand ce ?…

… sperantele tale stau risipite undeva in mlastina fetida a unor intentii nerostite , putrezind … incapacitatea de a vorbi , duce la frustrare , iar un gest frumos involueaza in rautate , insa de cele mai multe ori vina rezida in propria-ti incapacitate de interactie …

…ma simt contagios …

…atunci cand …

… toate cuvintele pe care pur si simplu nu le-am spus …

… din ce in ce mai multe …

…cuvintele pe care …

…nu le-am spus …

fragment „on a brink of misery” by klausen

abyss martie 30, 2009

 

Uneori , cerul nu este altceva decat o oglinda a sufletelor ce-si poarta crucea , suferind;

o oglinda a sentimentelor,a trairilor speciilor ,o reflectie cosmica a existentei kharmice a fiecarei entitati … acesta devine schimbator asemenea imaginii magice din globul unui vrajitor…Uneori este albastru ca speranta,speranta de a trai,speranta de a triumfa asupra vietii insasi,care nu este altceva decat un examen,un test,menit sa puna in evidenta textura imateriala a sufletului in vederea trecerii catre un stadiu superior vietii,ceva ce nu putem defini ,dar stim ca exista ,fiindca ,altfel ,dincolo de viata nu ar mai exista nimic,n-ar mai exista speranta si nici cer albastru…Alteori cerul este rosu ca iubirea,in amurg,cand pacea se lasa pe pamant,incet ,lent,lasciv ca o partida de slow sex,invaluita in soapte,dar nu este decat o iluzie ,apoi cerul devine negru ,invariabil negru,este noaptea si regatul sau oniric,da…rosu apoi negru…rosu ca iubirea – negru ca ura ,findca, nu-i asa?,iubirea nu este nimic altceva decat germenele urii,si poti sa ma contrazici ,dar, stii…da, stii…de cate ori ai iubit pe cineva ,pentru ca ,dupa ceva timp sa-l urasti,sau macar sa-l detesti ,sau sa-l ignori,sau sa-l uiti,si ce este uitarea decat o materializare non violenta si in registru eufemistic al urii…DA…alteori este violet ca frica ,frica ,cel mai puternic dintre sentimente,combustibilul evolutionismului,motorul supravietuirii intr-o lume in care crima este lucrul cel mai obisnuit,fie ca este vorba de lumea animala sau de cea vegetala…ai privit vreodata un fir de grau sufocat de buruieni?…e o crima cu sange rece,ma rog, seva vegetala rece,doar ca are loc la o dimensiune ,unde tacerea este starea de fapt,iar strigatul de durere al celui ucis nu va veni niciodata,poate ca acolo,la acel nivel s-a inteles ca este inutil sa strigi,nimeni nu te aude,toti se lupta cu fanatism pentru viata ,si pana la urma,nu-i asa ,nici o mila pentru fanatici…alteori cerul este galben ca gelozia,sentiment blamat,desi pana la urma nu este decat iubire dusa la extrem,vecina cu …ura, ce ziceam?!,dar chestia este ca indiferent ce spui,gelos esti, fiindca ,altfel inseamna ca nu iti pasa,sau ca …”au disparut sentimentele..”…si atunci ce ramane?!…Gri?Ca disperarea,disperarea de a nu intelege ce rost ai,de ce existi,cine esti…sau intrebari primare pentru cei aplecati catre latura concreta a vietii:ce manac,unde dorm,pe cine…Sau portocaliu ,cum ar fi nebunia,dar de fapt cine sunt nebuni,cei carora le punem etichete,sau noi pentru ca nu putem intelege un alt punct de vedere?… scoti un pahar de apa din mare si intrebi ce culoare are apa ,iar el iti spune albastra si tu razi,esti nebun,iar el iti raspunde ,nu,este albastra ,fiidca este o parte de mare iar marea este albastra ,iar atunci tu esti nebun,fiindca ai o perspectiva ingusta ,pe cand el vede totul la un alt nivel… noi cei multi,ii spunem nebun,fiindca majoritatea decide!…traiasca spatiile inchise…Si multe alte culori…Este de ajuns sa privesti si vei sti ce este in jurul tau,realitatea, care deseori este alfel decat o poti percepe,fiindca traim intr-o lume plina de aparente…Uneori te intrebi ce ne face sa ne intrecem in a ne purta altfel decat suntem,intr-o incercare disperata de a ne mula tiparelor acestei societati decrepite,o incercare disperata de a ne gasi un loc intr-o lume care respinge din start noul,individualismul,o lume care iubeste multimile,sentimentul xenomorf,o lume in care gloata invinge,gloata care dezinhiba,si da senzatia unei libertati de exprimare,la adapostul conferit de numarul mare al celor ce se comporta identic…In fond,nimic altceva decat o comuniune tacita a indivizilor zdrobiti de responsabilitatea propriei individualitati,a celor care prefera o alipire simbiotica cu alti indivizi,mii,milioane,miliarde,pentru a obtine…senzatia sociala,patrunderea in Sistem…Anularea personalitatii,sentimentul de a fi parte a ceva superior…Lumea actuala…Jungla urbana…O lupta tacuta ,incrancenata intre tendinta orwelliana spre uniformizare si tyranocratie,si cea spinradiana spre un iad psychotic cibernetizat dominat de cultul violentei…Totul cladit pe ruinele principiilor umane…Cum vor arata doi tineri facand dragoste intr-o lume terna si fara idealuri sau intr-una dominata de siliciu …Distopic …Dar distopiile par mult mai probabile decat o utopie,antagonica temperamentului uman …

Cum spunea ala …Va veni oare o zi /Cand lumea asta va pieri?…

… mda.

… dement,moare pe buzele tale

un rictus,zambet pretinzand a fi…

fragment „on a brink of misery”

the dream of a blind martie 7, 2009

Uneori plonjezi iresponsabil in bratele unei plasmuiri precum eroii din povestile copilariei , pasind in ireal prin apele oglinzii …

E de ajuns sa dai o secunda frau imaginatiei, sa crezi o clipa intr-un vis , pentru a te trezi prins in nisipurile miscatoare ale dezirabilului dincolo de ratiune…dorinta cotropind autoconservarea, xenocid neuronal patronat de esenta imateriala a fiintei,a ceva numit suflet…coordonatele tridimensionale de care te agati zilnic sufera distorsiuni, alterand iremediabil procesul cognitiv , iar comportamentu-ti sufera mutatii , absolut evidente pentru oricine alcineva decat pentru tine …

si apoi intervine conflictul …

razboiul tau impotriva lumii…

o stare de sevraj , intr-o lume populata de monstri …

in genunchi , printre umbrele imperiului cladit , tintesti demonii ce te inconjora , crezand cu fanatism ca vei avea gloante pentru a rezista pana la capat …

pasesti insensibil pe nisipul arzand al falselor aparente, fixand obsedant un fatum tremurand , inaintand expansiv sub efectul unei mistuitoare dorinte …nevoi …de a primi tronul menit …

apoi … o fisura …

iar de sub valul argintiu , ti se devaluie , brusc, un chip mutilat …

pentru unii zambeste da vincian , si iti ingheata sufletul in timp ce visele-ti se sfarama in otravite ace de gheata …

pentru mine a ranjit si m-a scuipat in fata …

iar tronul nu a fost decat un tron al sobolanilor …

nu ramane decat sondarea propriei nebunii, in cautarea fatalelor greseli ce te-au dus in pragul nebuniei …

le gasesti , intr-un tarziu …printre intentiile tale strivite pe caldaram …

in general, maini salvatoare muscate dement sub efectul halucinatiilor , in ceea ce credeai ca e razboiul cu demonii ce te haituiau …

si stii atunci ca visul tau nu a fost decat visul unui orb …

…da … visul unui orb …

poti incerca sa repari ceva …

poti incerca …

dar ai pierdut mai mult decat iti poti imagina …

habar n-am , dar simt ca nu poate fi recuperat …

pur si simplu …aruncat la gunoi …

timp si suflet …

propria-ti viata …

imn idiotiei …

poti sa te opresti ?…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

unde se duc norii ?…

da … inca pot sa zambesc … nimic nu ma opreste sa visez…

 

kill me again …

fragment „on a brink of misery”

 

graffiti februarie 22, 2009

Am vazut sentimente improscate pe ziduri …

Scrise timid , sau dimpotriva , pulverizate cu ura …

Amprente ale unor pasiuni trecute , acestea dainuie mult dupa ce sentimentele ce le-au servit drept muze se vor fi evaporat in uitare …

Mult dupa ce ploile acide ale indoileii vor fi erodat temeliile propriilor sisteme de valori , innecandu-le in malul incertitudinii …

Nu cred ca exista sentimente eterne , sau cel putin nu pot intelege conceptul , atat timp cat nici macar timpul nu este considerat etern , presupunandu-se ca undeva , candva , abstract , si acesta se va fi sfarsit , facand loc unei altfel de stari a material-imaterialului , ceva depasind limitele intelegerii umane …

dar care poate fi perceput …

Nu cred in sentimente nobile , atat timp cat tot ceea ce intreprinzi , astepti sa se intoarca , intr-un fel, la tine , macar sub forma sentimentului confortabil ca ai facut ceva corect , ceea ce pana la urma este tot o forma de a-ti  aduce ceva tie insuti …

Nu iubirea ne-a impins inainte ci frica , invidia , lacomia , dorinta de a excela …

Fiecare lucru maret a fost deturnat spre destinatii ignobile , de cele mai multe ori avand ca scop combustibilul societatii umane … bunastarea financiara , ca sa ii spunem … altfel …banului

Nu stiu daca filantropismul ne impinge spre a darui , si daca nu cumva, un anumit sentiment de culpabilitate , o teama inoculata genetic , teama de judecata , teama de a iti asuma responsabilitatea …

Oriunde te intorci , vezi semne ale fricii …

Frica de ceva , frica ce exista in fiecare dintre noi …

Frica ce ne impinge inainte …

Teama de efemeritatea propriilor actiuni , a propriei existente …

Si ai nevoie de ceva palpabil , concret …

Asa ca , uneori … iti improsti sentimentele pe ziduri …

Timid sau cu ura …

Pentru ca stii …

Asa , vor dainui mai mult decat tine …

Mai mult decat obiectul adoratiei/inversunarii tale …

incomplete februarie 21, 2009

Se ridica greoi …

Dar mai intai, intinse mana si se sprijini de sticla de bere precum copilul ce se sprijina de degetul mamei sale…

Era fericit …

Parasi masa aproape pe nesimtite si nimeni nu il intreba unde se duce. Se indrepta spre malul marii ,aflat la cativa pasi.Pasi pe digul ce indraznea sa infrunte marea.Scaldati in lumina lampioanelor,cei de la masa nu il puteau zari cu claritate.Era doar o silueta ce se indrepta agale catre bolovanii uriasi ce delimitau capatul digului …

Era fericit …

In ciuda cimentului ud ,ce nu ii asigura aderenta, se simtea ciudat de sigur pe sine …

Stia de unde vine aceasta siguranta. Izvorase din ochii ( negri ,de aceasta data ) ce il privisera atent intreaga seara din partea opusa a mesei .Habar nu avea ce insemnau ,concret, acele priviri ,dar premisele pareau dintre cele mai bune …

Marea era calma , parea un lac scanteind argintiu sub lumina lunii . Nu vazuse de multe ori reflexia ei ,precum o carare de lumina indreptandu-se undeva , departe , acolo unde cerul saruta marea… 

Era fericit …

Atat calm , iar in spate vorbaria si hohotele de ras ale prietenilor sai … promitand la intoarcere reintegrarea intr-o atmosfera placuta…Contactul linistitor cu acei ochi ( negri ,de data aceasta)…

O umbra trecu fantomatic prin fata lunii …Un pescarus , bantuit de vise precum el , probabil …

Se aseza pe un bolovan imens , aflat in spatele unora chiar mai mari …Isi balangani picioarele ,atingand apa , si raceala acesteia ii facu bine , alungand oarecum arsita ce-i dilata gandurile …

Era fericit …

Mult timp, pentru el fericirea a insemnat marea, luna , chitara ,cainele si o anumita persoana.

Ideal ar fi fost ca toate coordonatele sa se uneasca la un singur moment dat. Marea, luna , cainele chitara au fost la momente de timp diferite …Dar nu si aceea persoana … Sau fusese ,dar nu pentru el …

Dar …

Era fericit …

Auzi pasi …

Stia cine este . Nu trebuia sa se intoarca pentru ca simtea …

Inspira adanc si, isi permise sa spere …

Nici macar nu tresari sub stransoarea de menghina a unui brat , in timp ce lama rece ii sectiona gatul dintr-o parte in alta , chiar sub maxilare …

Maini dibace il pipaira in buzunare … nu gasira nimic …apoi, pasi grabiti …

Undeva in spate cineva rase zgomotos , cu siguranta in urma unei glume bune .

Ar fi vrut sa se intoarca sa se alature celorlalti , insa, in mod ciudat, el alerga pe cararea de lumina a lunii , catre locul unde marea saruta cerul …

Era fericit …

Dar pentru el definitia avea sa cuprinda doar marea, luna , cainele , o chitara …

Idealul nu exista …

Iar fericirea era incompleta …

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Undeva ,in spate , ceva ce fusese el , privea spre cer, trist , cu ochii stinsi , intr-o balta de sange …

Nori se adunara , acoperind luna …

Iar din reteta fericirii , nu ramasese decat intunericul …

Ca doi ochi negri …

Atat de … incomplet … 

fragment”on a brink of misery”

candva februarie 13, 2009

 

… intr-un suflet spulberat , pana si fericirea e captiva …

doar durerea , tristetea , lacrimile au drum liber …

…renuntarea…

…

am asteptat …

am asteptat ingeri …

am asteptat ingeri sa ma poarte in zbor …

am asteptat ingeri sa ma smulga din imbratisarea psihedelica a agoniei …

am asteptat ingeri sa ma poarte dincolo de deznadejde …dincolo de nebunie … dincolo de disperare…

am asteptat ingeri …

am asteptat…

ingeri …

ingeri sa-mi sprijine mersul nesigur…

ingeri sa-mi dea motivul de a fi …

ingeri sa-mi lumineze calea…

ingeri sa alunge negarea din mine …

… am asteptat…

…in van …

Imi poti simti …zambetul? …

Deziluzie?Neincredere?Umilinta?Incertitudine?Frustrare?…

Totul ca un singur sentiment, atunci cand visele se zdrobesc in fata realitatii hade, precum picaturile de ploaie pe caldaram …

Un vacuum emotional, ce arde precum acidul, reactivand continuu amintiri si planuri pierdute…

Iluzia reusitei, orgasmicele culmi ale vanitatii, speranta unui nou inceput, infrangerea celor cazuti scaldand temelia gloriei tale …

Ocazia de a darui, sufletul oferit pe tava, tresarirea ascunzand emotii…

totul pierdut printre secundele unei asteptari desarte…

…si atunci …

… disperat , pe marginea prapastiei…

… in cautarea lor am plecat…

printre epavele sperantelor mele esuate in nisipurile miscatoare ale aparentelor , m-am prabusit….

nu am putut sa vad, sa simt , sa respir … sa sper

… pana cand intr-un tarziu am simtit acele aripi de inger …

…alinandu-mi suferinta…

…dure precum cimentul zdrobindu-mi fata…

Intelegi ?…

Frant …sper sa nu intelegi …niciodata …

 

 fragment „on a brink of misery” 

fericire februarie 13, 2009

Motto

“…nu am promis niciodata ca lumea va fi o gradina cu trandafiri..”

Poul Anderson

Alte Americi

 

Reteta fericirii nu exista …

Fatalist , sentinta loveste , sub protectia unui vag zambet  esafodat pe relative experiente personale, interpretate subiectiv , prevaland senzatiile neplacute.

Fapt dovedit stiintific, senzatia amara rezida indelung in centrii memoriei … nimic altceva decat un reflex evolutionist,menit sa asigure perfectionarea codului ADN  , in conditiile eliminarii evenimentelor traumatizante prin memorarea cauzelor efectelor negative asupra sistemului nervos.

Probleme apar in cazul hedonismului mutagen , caz in care, patologic, senzatiile coexista, inidentificabile,dand nastere unor comportamente deviante, alterand iremediabil definitia PLACERII , intr-o mixtura incerta de durere,teroare, sange si sexualitate impinsa dincolo de extrem.

Fericirea rezida, uneori , in fiorii explorarii necunoscutului…stare extatica proprie celor ce nu asteapta ceva concret de la viata , persoane care privesc viata ca o aventura , ridicandu-se atunci cand sunt loviti, continuind netulburati sub ploaia de confetti a gloriei atinse, alergand perpetuu spre un tel indefinit, imposibil de imaginat, imposibil de atins.Si totusi , exista aceea explozie de adrenalina proprie senzatiei de iminenta a gasirii tarmului fagaduit, urmata imediat, in momentul constientizarii iluiziei, de entuziasmul unui nou inceput …n-am nici cea mai mica idee daca e adevarat , dar as inclina sa cred ca este DORINTA DE A TRAI…

Fericirea este identificata deseori sub forma coplesitoarei senzatii ce cuprinde parintele ce-si priveste pentru prima oara COPILUL NOU NASCUT, moment in care lumea prezenta inceteaza sa mai existe, metamorfozandu-se instantaneu intr-un nou univers al carui centru ii este relevat , acolo in fata sa , miscand febril din manute…

Fericire este atunci cand copilul isi priveste pentru prima data MAMA in ochi pentru a nu o uita niciodata…

Fericire este atunci cand un adevarat PRIETEN apasa pistonul seringii curmandu-ti suferinta …

Fericire este atunci cand CINEVA te minte cu scopul de a te proteja . luind asupra sa reprosurile menite tie , constient ca adevaratii prietenii sunt cei care fac un lucru bun stiind ca nu vei afla niciodata…

Fericire este atunci primesti o FLOARE si nu ti se cere nimic in schimb …

Fericire este atunci cand cineva prefera sa fie o fantoma plutind in jurul tau decat sa intre in rai fara tine …

Fericire este atunci cand un GEST este facut DOAR pentru tine, chiar daca cel ce il face sufera …

Fericire este atunci cand un caine te intampina cu BUCURIE in stare pura,atunci cand te vede , si apoi din nou, si apoi din nou …

Fericire este atunci cand privesti cerul in ochii FIINTEI IUBITE …

Fericire este atunci cand MAREA se zdrobeste de tarm , cand VANTUL ti se joaca in par , cand PLOAIA iti sterge lacrimile…

Fericire este o BOMBOANA DE CIOCOLATA, o SOAPTA TAINICA, un SURAS inextricabil, zambetul acela pentru care ai renunta la orice, zambetul acela …doar pentru tine …

O RAZA DE SOARE , o STRINGERE DE MANA , UN INEL INTR-UN PAHAR DE SAMPANIE, o INTALNIRE NEASTEPTATA …

NUMELE SOTIEI ,IMBRATISAREA celui ce moare alaturi de tine , sfarsitul furtunii … si orice … orice iti alunga durerea , chinul , anxietatea …

Pune un zambet pe fata unui copil si vei sti ce inseamna FERICIREA…

Reteta fericirii exista …

Uneori ingredientele lipsesc …pentru ca lasi zapada neagra a cosmarurilor sa cada peste visele copilariei .

Lipseste bucuria de a zari soarele rasarind , lipseste increderea in cel ce iti intinde o mana , lipseste convingerea ca ai si tu peticul tau de cer …

Lipseste curajul de a spune cum si ce simti , lipseste curajul de a recunoaste ca nu esti singur …

Lipseste vointa de a ranji in fata ghinionului…

Lipseste inteligenta de a intelege ca nu trebuie sa acorzi tu altora o sansa … nu esti chiar atat de special…

E de ajuns sa-ti acorzi tie o sansa …

Si atunci poate ca …

Si chiar daca ratezi … nu ar fi prima data …

Incerci din nou …

Si poate ca intr-o zi…

Intr- o zi …

vei avea … propria ta … gradina …cu trandafiri  …

 

 

fragment „on a brink of misery” 

…

Inceput februarie 3, 2009

Q: … cum iti vezi tu viata ? …

 

A: Viata mea ? …

Care viata ? … acea clipa , atat de efemera intr-un ocean de timp , care striveste insasi esenta materiei sub greutatea erelor ?

Acea senzatie existentiala , atat de abstracta , incat , antagonic, capata substanta sub forma unei insiruiri de aniversari a unei clipe, subunitate imateriala a propriei vieti, multiplicata infinitezimal cu scopul incert de a sustine iluzia diversitatii a ceea ce fiecare din noi numim viata?

Drumul, mars triumfal sau calvar menit propriei existente, catre un deznodamant absolut cunoscut , absolut necesar ?!?!,absolut implacabil , absolut inutil prin unicitatea rezultatului final ?

Efectul cinematic al secundelor ce se scurg repede, tot mai repede din clepsidra imaginara a timpului, facand ceea ce te inconjoara sa para viu, in miscare, cand realitatea apare clar sub lumina implacabila a blitzului, nemiscata , inghetata , abiotica?

Efervescenta cursa a tineretii catre maturitate esuand pe nesimtite in resemnarea senectutii camuflata in intelepciune, complex de divagatii RELATIVE asupra realitatii proprii, divagatii inutile intrucat realitatea proprie nu va fi niciodata realitatea altuia, ceea ce transforma resortul intelepciunii intr-un mecanism tot atat de exact precum cel al horoscopului, aberatie poetica , imagine in oglinda a teoriei haosului, creand dezordine pentru a rezulta un efect concret ,absolut individual, iluzia deslusirii … hmm … destinului ? 

 

 

 

 fragment „on a brink of misery”