Adevarul este ca, fiind un fan al fotbalului englez, m-am temut de meciul asta. Englezii nu s-au simtit prea bine in meciurile cu portughezii in ultimii douazeci de ani. La nationala povestea are chiar accente dramatice. La nivel de cluburi, englezii au trecut mai mereu mai departe, cel putin in ultimul deceniu, insa emotiile au fost intotdeauan in doza ridicata. Portughezii manifesta o oarecare frustrare vis-a-vis de englezi, am senzatia. Cred ca se datoreaza conditiei pe care o experimenteaza in fata cohortelor de englezi care vin a se imbata si a se imbaia in soare pe la Algarve. Presupun ca, in timp, ajungi sa ii detesti cu toate ca nu te poti lipsi de banii lor. In meciurile de fotbal se vede clar ambitia portughezilor de a isi invinge partenerii de afaceri, mult mai bogati, intre noi fie vorba.
Finala de ieri (deja) nu a adus nimic nou. Fotbalul cu gena braziliana al portughezilor a dat nastere unor faze incendiare (pentru fanii lor), in timp ce londonezii pareau oarecum blazati. Au parut, insa, blazati in absolut toate meciurile din Europa League, o competitie pe care au castigat-o dupa un parcurs de drezina,in care au jucat la nivel maxim doar atunci cand au vrut sau a fost nevoie. Nu au fortat, au castigat competitia din inertie, echipa lui Benitez fiind clar peste nivelul acesteia.
Pentru un amator de fotbal englez cred ca a fost clar ca echipa care a furnizat cele mai frumoase meciuri ale ultimilor luni a fost Chelsea. Parcursul sigur catre aceasta finala si lupta senzationala pentru locurile din viitoarea UCL au produs spectacol, chiar daca Chelsea nu a fost chiar la nivelul asteptat. Echipa a jucat, insa, din ce in ce mai bine, exceptie facand finala de la Amsterdam unde londonezii au jucat destul de slab. Sau cel putin unii dintre ei, surpriza neplacuta fiind Mata. Chelsea vine, insa, dupa un sezon istovitor si oboseala este naturala.
Benfica a jucat frumos, rapid, feroce, insa mediocritatea a muscat din performanta echipei. Cu toate ca s-a zbatut mai mult, nu stiu daca (exceptand golul din offside) a avut ocazii ata de clare precum cele doua ocazii ale lui Lampard (bara si sutul acela scos in ultima clipa de portarul lusitanilor). Pana la urma, Chelsea reuseste a fi in situatia stranie de a detine pentru cateva zile tot ce are Europa fotbalistica mai bun. Si, ironic, de a castiga ceva intr-un sezon in care echipele care au pus la cale blatul care a scos echipa albastra din UCL au avut parte de un traseu de care nu stiu cine isi va mai aduce aminte peste vreun an sau doi … Este ironia incantatoare a fotbalului. Incantatoare in functie de tabara in care te afli, evident …