J.R.
Noiembrie 24, 2012

 

Cel mai probabil nu m-as fi uitat, in prezent la un astfel de serial. De fapt, inteleg ca ruleaza o incercare de a stoarce bani de pe urma amintirilor unei generatii.  Nu i-am dat nici un fel de atentie. Avand acces direct la amintirea nilor copilariei mele, proiectul „Dallas” mi se pare imposibil de revitalizat. In primul rand pentru ca nu exista si, cred, nu va exista un actor care sa reinventeze personajul „JR”. Iar fara acesta nu poate exista „Dallas”, sub nici o forma. Sau, cine stie, poate sub forma vreunui SF in care sa se plece de la ideea clonarii … Fiind, insa vorba, de Larry Hagman, probabil ca, clonarea ar fi trebuit deja inventata …

„Dallas” nu a fost vreo capodopera dar asta nu a impiedicat filmul sa retraseze standardele in materie de rating. Explicatii pentru succesul filmului in spatiul comunist exista. Probabil ca a fost vorba de transfuzia de culoare capitalista trimisa prin ecranul alb negru al televizoarelor Diamant sau alta marca cu sonoritate ilies… comunista, am vrut sa spun. Filmul asta a adus ceva in apartamentele alea reci si intunecoase ingramadite in blocuri cenusii cu acoperisurile intesate de antene spionand catre bulgari/iugoslavi. Iar asta a fost de ajuns pentru a defini filmul ca un must see.  Cam cum ar fi acum „Batman”-ul reinventat de Nolan sub franciza „Dark Knight” …

Nu intamplator am adus aminte de trilogia asta. Nu stiu daca exista un top al celor mai indragite personaje malefice ale cinema-ului insa, cu siguranta, Joker-ul lui Ledger si JR-ul lui Hagman se bat pentru primul loc. Ironia este ca ei, actorii, nu mai sunt, iar personajele lor sunt iresuscitabile. Unice si irepetabile. Si lipsesc … Iar ironia devine cinism in momentul cand realizazi ca tipologia personajului din film abunda in realitate. Doar ca jegosii care le transpun „opera” in realitate nu au haz, nu au clasa. Nu sunt amuzanti, doar nemernici …

R.I.P.

Casa din copac sau … fantomele copilariei …
Noiembrie 4, 2012

Am avut o casa in copac, cand eram mic. De fapt, nu era o casa ci era, mai degraba, un loc in care ma retrageam, atunci cand lumea mi se parea extrem de aglomerata. Era un cires unde urcasem tot felul de resturi de televizor si alte mecanisme misterioase, atunci, pentru mine, cu care imi aranjasem un fel de cockpit si unde visam la te miri ce. De acolo, de sus, vedeam intreaga strada si imi placea starea de invizibilitate resimtita atunci cand veneau colegii , ma cautau, iar eu „nu eram acasa” ci doar putin mai sus, deasupra capetelor lor. Atunic cand batea vantul totul devenea un leagan care, paradoxal, nu imi insufla nici un fel de teama … Totul a durat pana cand a cazut ceva din comoara mea. Jos era masina parintilor… Apoi, dupa o furtuna, creanga oe care ma cataram s-a rupt si a fost nevoie sa fie taiata. Uneori, ma intreb daca mai exista, acolo, in ciresul ala, parte din piesele pe care le infipsesem in lemnul sau …

 

 

 

 

 sursa imagini : Anub

Bonnie e Clyde all’italiana
Ianuarie 23, 2012

 

Lansat in 1982, „Bonnie e Clyde all’italiana” este o comedie tipica epocii de aur a comediei italiene care ii propune in roluri principale pe imensul comic Paolo Villaggio si una dintre acele ” Le regine dei sogni” ai anilor ’70-80, Ornella Muti, mai simpatica decat oricand.

Este o poveste amuzanta despre aventura a doi prostanaci, o crainica de la Caile Ferate, mioapa si naiva, si un vanzator ambulant de, sa le spunem, jucarii, care preia toate metehnele care l-au facut celebru pe Villaggio, in rolul „Fantozzi”. Acestia cad intamplator in mijlocul unei situatii care ii depaseste si devin apoi eroii unei povesti cu banditi si bani, multi bani.

Filmul cuprinde o serie de clisee ale genului,insa reuseste a produce zambete printr-un umor sincer, decent si cu un subtil substrat social. Desi cotatia de pe IMDB nu prea il recomanda, filmul este distractiv si poate produce nostalgii. Mult mai amuzant decat o serie de mizerii vulgare care sunt vandute sub eticheta „comedy”.

Boema
Ianuarie 12, 2012

Candva, inainte de Revolutie, stateam pe marginea DN1, intre Bucuresti si Ploiesti si priveam masinile care treceau. Polonezii si RDG-sistii erau vedetele in peisajul ala destul de tern. Am vazut odata un jeep Toyota si ani de zile am avut in minte imaginea „monstrului” care a trecut pe langa mine duduind. Intr-o lume dominata de Lada sau Moskvich si in care supercar-ul avea infatisarea unei Dacii 1400 Sport, a vedea un 4×4 adevarat, altceva decat ARO, era ceva. Insa nimic nu era mai fascinant pentru copilul din mine ca rulotele pe care si le agatau polonezii de Polski Fiat 126. Inca mi-ar placea o experienta de genul asta …

sura imagini : Steer

Licurici …
Ianuarie 7, 2012

Pentru cei care isi amintesc de „Maria, Mirabela” …

Am zarit , prima data, licurici, undeva in zona de deal-munte a Prahovei. Mergeam la niste rude, intr-un satuc izolat, si era nevoie sa parcurgem un drum care atunci parea foarte lung, de la drum catre casa acestora, aflata, undeva, in varful unui deal … Am trecut pe langa o casa parasita, la poalele padurii, se intuneca si aveam inima cat un purice … Eram convins ca in casa aceea se ascundea cineva … N-am crezut nici o secunda ca erau doar niste licurici …

sursa imagine : Votrube

Il secondo tragico Fantozzi
Noiembrie 13, 2011

 

Avand oaspeti aseara, discutia a alunecat spre filmele vazute in ultimul timpsi, afland cu surprindere ca unii n-au auzit de „Fantozzi”, ne-am trezit in fata uynui dintre filmele cu celebrul functionar italian, transformat in legenda de catre Paolo Villaggio. A fost o idee buna, pentru ca am ras din nou cu lacrimi. Ma rog, maine trebuie „sa dau socoteala” la munca pentru ca am lipsit la intalnirea cu „Immortals”, insa asta e o alta poveste …

Considerat de multi a fi cel mai bun film al seriei, fara a fi de acord cu asta, trebuie sa recunosc ca ” Il secondo tragico Fantozii este  o excelenta comedie tipic italiana. Lansat in anul in care ma nasteam, filmul este o colectie de scenete in care satira se imbina perfect cu scene desprinse din epoca de aur a comediei (anii ’30-40), personajul italian aducand aminte foarte tare de britanicul „Norman”.

Bineinteles, alaturi de Villaggio joaca intreaga gasca formata din Gigi Reder (Rag. Filini), Anna Mazzamauro (Signorina Silvani), Plinio Fernando, in rolul vietii sale (Mariangela Fantozzi) sau Liù Bosisio in rolul sotiei , Pina Fantozzi.

Sceneta cea mai buna mi se pare „La cena a casa della Contessa” care poate concura oricand, fara complexe, cu cea identica din „The Party„, cu Peter Sellers.

Filmul are 7.7 pe IMDB. Pentru mine, intra in categoria „Unforgettable” … Senzationala.

Preistoria gaming-ului …
Noiembrie 4, 2011

Nu imi pot inchipui ca cei care au prins Revolutia macar la nivelui „mersului in picioare pe sub masa”, nu isi aduc aminte de chestiile de mai jos … Cel putin jocul ala cu oua produsese o adevarata manie …

 

 

 sursa imagini : Vasi


The Adventures of Tintin
Noiembrie 1, 2011

 

 

Imi este greu sa vorbesc despre Tin Tin fara a ma referi la copilarie. Am avutnorocul, atunci, de a face rost de o editie a aventurii „Tintin in America”. Este greu de descris, acum, fascinatia unui copil comunist pentru cartea aceea, cartonata, cu pagini lucioase si plina de culoare … Personajul creat de legendarul Hergé m-a tarat intr-o lume pe care o paraseam, apoi, extrem de greu pentru a ma intoarce la lectiile de zi cu zi.

Am tresarit n momentul in care am aflat ca senzationalul erou al benzilor desenate avea sa revina, pe ecrane, intr-un univers dominat de efectele 3D. Am tresarit si am avut sperante …

Doi monstri sacri, Spielberg si Peter Jackson isi dau mana pentru a crea ceea ce cred ca poate fi considerata cea mai buna animatie din istorie. Povestea este senzational compilata, aud, din trei povestiri imaginate de belgian. Insa lumea benzilor desenate este dusa la perfectiune de catre industria efectelor speciale, din punctul meu de vedere aceasta animatie fiind absolut fara cusur. Scenele outdoor arata incredibil de bine, nu cred ca am vazut vreodata ceva simlar.

Este evident ca vor urma alte parti, vorbindu-se despre o trilogie, al doilea film urmand a fi co-regizat de catre Spielberg si Jackson. Nici un regret, poate doar pentru timpul care se va scurge prea lent pana la urmatoarea aventura.

Un film exceptional, care m-a amuzat in aceeasi masura in care m-a incantat. Acelasi lucru poate fi spus si despre copiii din jurul meu, din cate am putut sa imi dau seama. Si spre uimirea mea, „Capitanul Haddock” a fost vedeta serii …

7,9 pe IMDB si 85% freshness pe Rotten Tomatoes pentru cea mai frumoasa surpriza a anului … Un „must see”. Punct

Opinie : Poison Whiskey

Cinefilia :  Florin, Marian, Adina, Jovi, Piratul Cinefil

The Smurfs
Octombrie 9, 2011

 

In principiu, vorbim despre un film masacrat de catre critica. Abia a trecut clasa pe IMDB in timp ce Rotten Tomatoes il invita politicos sa paraseasca scena, cu un cinic 4% freshness. Insa la ce te-ai putea astepta atunci cand iei niste personaje din universul copilariei si incerci cu obstinenta si le inserezi intr-o comedioara ieftina din peisajul urban new-yorkez ?

Presupun ca la nimic, si acelasi lucru ar fi fost valabil si daca incercai experimentul de a duce strumfii in lumea lui Malick sau a oicraui alt vizionar. Micile personaje albastre apartin de „Le Pays Maudit” si acolo ar trebui sa ramana. La stadiul de animatie si, evident in 2D …

Asa, filmul este amuzant, distractiv, dar nu cred ca a reusit sa atraga prea multi copii.  Nici macar pe cei din anii’90 care au avut o surpriza destul de fada, acum, la maturitate … Filmul asta n-a avut nimic din magia celor 30 de minute zilnice care faceau hoarde de copii, iesiti de la orele de dupa-amiaza, sa zoreasca spre case …

Cinefilia : Florin, Marian, Adina, Jovi, Piratul Cinefil

Candva, demult …
Septembrie 2, 2011

Recenta lansare a „The Smurfs 3D” a readus in atentie niste personaje care incantau copii revolutiei, imediat dupa ’89 … Erau vremurile in care, desi televiziunea insemna, inca, un singur canal, copiii iesiti din intunericul comunist aveau ocazia de a se bucura de una dintre amrile bucurii ale copilariei : eroii din desenele animate. eroi de care pana atunci aveau parte cate 10-15 minute, sambata si duminica, intr-o emisiune care devenise din ce in ce mai de rahat, numita cu emfaza „Gala Desenelor Animate” …

Acum, au reaparut „Strumfii”. Colega mea, care are un copil ahtiat dupa universul desenelor animate,  a avut mult de munca pana a intrat in posesia ravnitului DVD …

Imaginile de mai jos mi-au amintit de vremurile alea … Zburam de la scoala pentru a prinde jumatatea de ora din fiecare seara … „Testoasele Ninja” erau in top … Iar incercarea de revitalizare a acestora, din anul 2007, pare a fi avut mai mult succes decat povestea omuletilor albastri …

 

 

 

 

 sursa imagini : Warnet

Fantomele copilariei …
August 18, 2011

 

 

 

 

 

 

 

 sursa imagini : Spynet

Ghosts
August 7, 2011

Am gasit imaginile de mai jos pe un site rusesc … Si automat am fost transportat in perioada ’88-’92 cand eram ahtiat nu atat dupa guma aia de mestecat care, by the way, era nasoala, dar nu aveam termeni de comparatie, cat eram incantat de bucatile alea de hartie care purtau mireasma dulce a nenumaratelor substante chimice care dupa ani aveau sa devina atat de blamate … Euri, vreau sa spun 🙂 … Insa brandul „Turbo” a devenit legendar pentru „generatia cu cheia de gat” … Masinile si pozele cu fotbalisti care formau colectii incredibil de pretuite … probabil prima mea avere … A mea si a multor altora … daca va mai amintiti …

 

 

 sursa imagini : Spynet

Fantomele din galantare
Mai 23, 2011

Imaginile astea spun destule celor care le-au trait live si fara nici un fel de plasa de siguranta … Painea la cartela, cozile la orice produs alimentar, rafturile goale, magazinele reci si cenusii …  Imaginile sunt din Cuba, insa, nu de mult, Romania arata exact la fel …

 

 

 

 sursa imagini : Ziza

Noi si ei …
Ianuarie 5, 2011

Mai mult noi …

sursa imagini : ETI

Imaginile astea imi aduc aminte de faptul ca am avut, pe la 10-12 ani, o „tree house” … Era minunat acolo, aveam o priveliste senzationala asupra dealurilor si a orasului … Citeam si imi inchipuiam ca sunt unul dintre eorii lui Verne … Asta pana cand au cedat legaturile cu care legasem o ramasita de radio, vechi si ruginit … Sub copacul ala se afla masina alor mei … Nu a fost o zi prea fericita …

It’s a MAd Mad Mad Mad World
Decembrie 12, 2010

O discutie purtata cu doi colegi m-a facut sa vad unul dintre filmele care au facut istorie. Si unul dintre filmele despre care nu stiam nimic, spre rusinea mea. In’63 acest film a fost un blockbuster, reunind unii dintre cei mai in vaga comedianti ai momentului.

De stralucit a stralucit insa colosul Spencer Tracy, care avea sa ne paraseasca la cativa ani dupa aparitia acestui film. In distributie apare si unul dintre copii teribili ai Hollywood-ului, Mickey Rooney, un actor activ inca la 90 de ani.

Filmul este o comedie clasica a acelei perioade, tributara inca umorului impus de perioada filmelor mute. Filmarile din elicopter sunt insa spectaculoase iar cascadoriile care implica masini ar putea fi copnsiderate decente chiar si in ziua de astazi. Nu cred ca acest stil de umor ar mai fi capabil sa smulga altceva decat zambete, dar in perioada sa de glorie in salile de cinema se radea in hohote.

Vazand filmul, la atat de mult timp dupa aparitia sa, te incearca un sentiment ciudat, in momentul in care realizezi ca mare parte din cei care te incanta sunt de mult plecati dintre noi. Filmul este insa amuzant si paradoxal, inspira profesionalism, si seriozitate, umorul decent fiind la ani lumina de ceea ce ofera majoritatea comediilor penale care sunt lansate in prezent.

Desi nu sunt de acord cu cei care spun ca cinematografia americana este in regres, trebuie sa recunosc ca , cel putin in genul comedy, foarte rar se mai lanseaza pelicule capabile sa se ridice la nivelul unui „It’s A Mad Mad Mad Mad World„.