Am sa incep prin a spune ca imi plac filmele horror/thriller australiene, mai ales cele care isi plaseaza actiunea in mijlocul naturii continentului de la antipozi. Astfel ca acest comenatariu ar putea fi considerat excesiv de subiectiv.
De-a lungul anilor mi-au placut : brutalul Wolf Creek, plasat in Outback-ul australian, sufocantul „Van Diemen’s Land” plasat in Tasmania penitenciara, excelentul „Rogue” si straniul „Long Weekend” care au parte de peisaje incredibile. Nu in ultimul rand, hollywoodianul „Storm Warning” sau „Dying Breed„, ca sa inchei lista filmelor de care imi aduc aminte in momentul asta.
„The Reef” este o astfel de productie australiana care pleaca, precum multe altele, de la fapte reale. L-as asemana ca maniera de realizare cu „Black Water”. Multe dintre filmele australiene au o latura care plictiseste. Mai ales genul asta de filme. departe de a ma deranja aceasta plictiseala confera , dupa parerea mea, o nota de autenticitate atmosferei. Natura australiana are obiceiul de a astepta cu rabdare un moment de slabiciune, iar in momentul in care acesta apare isi ofera privilegiul de a ucide lent.
Subiectul filmului nu este nou si nici nu revolutioneaza cu ceva lumea filmului. Daca ai vazut „Open Water„, cam stii despre ce este vorba.
Este insa un film in care ofera tensiune si o face intr-un mod surpinzator de decent, probabil, in urma constrangerilor bugetului ridicol de mic ( aproximativ 3.5 milioane USD). Nu exista scene excesiv de sangeroase, lucru pe care l-am apreciat, mai ales in lumina sentimentului de ridicol lasat de risipa de bani numita „Piranha„. In plus exista cel putin un moment de sensibilitate, sfasietor prin efemeritatea acestuia. Mai ales daca te gandesti la faptul ca evenimentele narate in film sunt desprinse din realitate.
Scenele in care apar rechinii sunt impecabil inserate in film, efectul fiind foarte realistic. In afara de asta jocul actorilor mi s-a parut de exceptie, chiar daca nu le-a impus cine stie ce joc actoricesc. Insa nu este nici un pic de eroism in acest film, iar felul in care este interpretata panica si groaza este absolut senzational. Daca ai fost vreodata cu adevarat ingrozit, atunci stii ce inseamna sa tragi aer in tine si sa fii incapabil sa expiri. Asta am vazut in filmul asta, iar pentru asa ceva ii dau o mare bila alba.
Cat despre obsedantul tic al unuia dintre personaje de a privi in apa, mi se pare, din nou, un element extrem de realist. Ma gandesc ca, asteptand in apa ca ceva nemilos sa apara din adancuri, ai vrea sa stii de unde vine, ceea ce legitimeaza gestul.
Notat sever pe Imdb, cu un 5,7 care penalizeaza, as spune, nedrept, eforturile realizatorilor, „The Reef” ramane, totusi, unul dintre acele filme care nu te imping a iti intoarce fata de la ecranul improscat cu sange, ci de a astepta incordat momentul in care ceva se intampla.
Este realizat in stilul documentarelor care reconstituie atacuri ale rechinilor, difuzate frecvent pe posturi gen Discovery Channel. Mi-a placut si l-as cota la 6,5. Adica un film decent.
) 
Silence's Blog 
