The Mule
Ianuarie 2, 2015

tml

Un film australian debusolant. Deloc slab, ba, dimpotriva, bine realizat si interpretat, filmul pacatuieste doar prin faptul ca isi „iroseste” resursele pentru un subiect pur si simplu anost. O patanie a unui individ tern din toate punctele de vedere, care individ ajunge intr-o situatie aparent fara iesire. Cum se va descurca, ramane de vazut … Trebuie spus ca filmul atinge la un moment dat culmea scabrosului, depasind cu mult in intensitate legendara scena cu cacatul, din „Slumdog Millionaire”.

Un film care nu are prea multe de spus. Te face sa te simti ca atunci cand te afli la o bere si cineva spune o poveste destul de insipida dar indeajuns de putin credibila pentru a te tine atent pana la capat. Pentru … naturalete, filmul isi merita acel 6,4 acordat de catre IMDB. Trebuie, insa, musai uitat pana la prima … masa.

Anunțuri

The Babadook
Noiembrie 7, 2014

bbdk

„The Babadook” are calitatea de a face un fan horror sa creada ca asista la cel mai bun horror al ultimilor ani. Sau, cel putin, o poate face pentru o buna parte a celor 96 de minute prin care Jennifer Kent si-a propus sa incante fanii genului … Din pacate, exista un „dar”. Nu consider ca acesta ar anula ceea ce s-a spus inainte, insa filmul australian pacatuieste printr-un singur lucru, in opinia mea. Un final oarecum confuz. Nu am pretentia ca as fi decriptat in totalitate mesajul filmului, insa mi-as fi dorit ceva mai mult … dans macabru …

Lasand la o parte preferintele personale, „The Babadook” are parte de de un acting impresionant din partea duo-ului Essie Davis/Noah Wiseman. Pustiul promite inca de la debut in timp Davis incanta prin usurinta cu care trece dintr-o stare intr-alta … „Babadook” este in stare sa devasteze orice competitie intr-un eventual festival horror prin focusarea pe acting insa prin asta pierde oarecum in ceea ce priveste elementul „groaza”. Nu pare deloc inspaimantator, fiind din acest punct de vedere sub „Insidious”, cu care a fost asemanat de cel ce mi l-a recomandat (Lusio).

Una peste alta, film excelent. De Top 10, pentru anul asta … Bai, daca era mai inspaimantator, aveam o capodopera !!! …

Wolf Creek 2
Iunie 13, 2014

wc2

Australia sau, mai bine zis, biodiversitatea acesteia, a suferit in ultimile secole un asediu necontenit al speciilor animale si vegetale introduse, acestea muscand hulpav din habitatul fabulos al continentului insula. Privind din aceasta perspectiva, iconic-ul personaj Mick Taylor este personificarea razbunarii naturii australiene impotriva a ceea ce ii tulbura unicitatea. Un Crocodile Dundee in varianta psycho, ceea ce justifica, oarecum violenta osibil a fi catalogata „inutila” a filmului …

Strict din punctul de vedere al genului horror, al doilea „Wolf Creek” este un film bun. Probabil, la fel de bun ca primul. Cred ca a reusit sa creioneze ceva mai mult persoanajul interpretat de John Jarrat, despre care indrasnesc sa spun ca produce un acting demn de un film mult superior standardelor genului horror. Brutal si nemilos, cu un final interesant  care lasa loc de … (re)interpretari, „Wolf  Creek 2” este un film horror realizat in maniera celor din anii ’90, 2000, film care poate sta fara teama alaturi de clasice precum „Wrong Turn”, „Texas Chainsaw Massacre” sau „Hostel”. Si cu voia Dvs, predecesorul sau, senzationalul „Wolf Creek” …

The Tunnel
Decembrie 20, 2012

thnn

Am sa avertizez de la inceput despre faptul ca vorbesc despre un film realizat intr-un stil controversat care include filmarea cu camera de mana. Ceea ce, din cate mi-am dat seama, respinge o proportie importanta a fanilor oricarui gen. In cazul de fata este vorba despre horrorul australian. „The Tunnel” este o poveste urbana inspirata dintr-o realizare iconica plasata insa intr-un peisaj rustic. „Blair Witch”. Odata ce ai inlocuit padurea cu subteranele orasului Sydney, obtii cam acelasi lucru. O poveste in care tensiunea evolueaza ascendent, atingand un nivel pe care doar cei „curajosi” nu il vor recunoaste. Excesiv de curajosi …

Realizat in stil mockumentary filmul da senzatia ca va sfarsi prin a fi totalmente plictisitor, si face asta o bucata riscant de mare de timp. Adica indeajuns pentru a da timp berechet multora sa tinteasca cu DVD-ul cosul de gunoi. Sau R.Bin-ul, depinde de (re)surse. „The Tunnel” isi merita banii, insa, zic eu, pentru o singura scena, in care isi face prezenta, aproape lasciv, o aparitie pe care as include-o intr-un top al celor mai inspaimantatoare creaturi aduse pe ecran de genul horror. Sta langa o alta, care salasuia intr-o pestera, dar nu o sa dezvalui prea multe …

Un film destul de anost si previzibil, obositor prin stilul de a filma, insa un film care isi atinge scopul. Stoarce o anumita doza de teroare. Vizionat cu casti si intr-o noapte cu viscol, cred ca isi face efectul. Daca nu … pentru asta exista „Twilight Saga” …

Bait
Septembrie 29, 2012

 

Australienii se pricep, in opinia mea, a produce filme care au ca poersonaj principal natura lor. Cand spun „natura”, ma gandesc atat la peisajele australiene cat si la formele de viata care le populeaza. Ultrarealistul „Black Water” este un exemplu dar, mai ales, „Rogue”, probabil cel mai bun film din epoca moderna care aduce pe ecrane un crocodil. Astfel, „Bait” a devenit din interesant din primul moment in care am aflat ca este vorba de un film australian. Altfel, l-as fi perceput doar prin prisma lametabilului „Shark Night” …

„Bait” incepe ca orice film cu rechini, adica in stilul impus si cimentat de catre „Jaws”. Plaja, valuri, niste gorobeti in apa si acel moment de asteptare … Problema cea mai mare a acestui film australian ar fi prima aparitie a rechinului, pusa in scena prin efecte speciale atat de slabe incat te rogi sa nu fi intrat la filmul gresit. Pacat, pentru ca, alfel, filmul este filmat extrem de bine, culorile fiind incantatoare. Pana la urma, efectele speciale au sa oscileze intre slab, rechinii care ies din apa miscandu-se cam ca motociclistii care sarea prin primul „Motoracer”, aratand bine, insa, in scenele underwater …

Marele atu al filmului il reprezinta scenariul, extrem de surprinzator, in opinia mea. Deviaza total de la cliseele impuse de „Jaws”, o buna bucata din film intrebandu-te unde isi va gasi locul in film … rechinul. Care apare, in mod total neasteptat, cu conditia sa nu fi citit foarte atent posterul filmului. Povestea este credibila si ingenioasa, ceea ce salveaza „Bait” de la incadrarea in seria nesfarsita de porcarii care au distrus mostenirea „Jaws”. De fapt, filmul este , mai degraba un urmas al „Deep Blue Sea”, prin faptul ca actiunea are loc indoor.

Din pacate, dialogurile sunt destul de slabe, jocul actorilor este mediocru (in distributie, Phoebe Tonkin din „Tomorrow, When the War Began”), iar regizorul a intuit faptul ca avea pe mana o idee originala si a exagerat prin a se abate de la filonul horror, filmul sau abundand de momente siropoase care tind a te exaspera spre finalul filmului. Daca „Bait” are cateva momente in care tresari, elementul „thriller” fiind autentic, creatorii surprind printr-o coloana sonora care in foarte multe momente transforma filmul dpdv sonor intr-un romance/noir al anilor ’40.

Una peste alta, „Bait” este un film distractiv, mult peste „Shark Night”, mentionat mai sus. Nu este o capodopera si ar fi putut aspira la un sase in cazul in care s-ar fi lucrat mai mult la efectele speciale. Asa, trece doar clasa … 5,1 pe IMDB. Eu i-as da 6, chiar daca blufeaza in materie de CGI.

Cinefilia : Florin, Marian, Adina, Filme Carti, Piratul Cinefil, Poison Whiskey, Angela, Radu, Daniel Urda

The Loved Ones
Septembrie 9, 2012

 

„The Loved Ones” este o reinterpretare a povestii care a marcat debutul dominatiei totale a lui Stephen King in literatura horror. Doar ca regizorul specializat in productii short , Sean Byrne, a reusit sa transforme un torture movie clasic intr-o pelicula excelenta care se desprinde de cliseele macabre ale genului disecand drama post traumatica a unei familii sfasiate de un accident nefericit. Scenariul, nu foarte complicat, evolueaza pe doua planuri care la un moment dat converg infatisand imaginea de ansamblu a intrigii, fiecare personaj avand un loc in puzzle-ul care justifica, finalmente, oroarea.

Ca un fan al horror-ului australian, nu am avut nici un fel de surpriza in a fi incantat de filmul semnat de Byrne. Am fost uimat sa descopar cotatia uriasa atribuita de pretentiosul Rotten Tomatoes, 7,3 si 97% freshness rate, ceea ce mi-a confirmat ca ma aflu in fata unui horror de calitate. IMDB , la randul sau, coteaza filmul cu o nota redutabila pentru standardele genului, 6,7.

Interpretare dementiala din partea John Brumpton (Daddy), actor care a jucat si intr-un alte horror australiene bune, cum ar fi „Storm Warning” sau”Long Weekend”,  si Robin McLeavyin rolu „Lola”. Din punctul meu de vedere cel mai mare atu al filmului il constituie coloana sonora excelenta (pentru cei care agreeaza muzica rock).

Recent discutam cu Florin pe marginea unui an sarac in productii horror de calitate (2012). „The Loved Ones” este cu siguranta un film care merita vazut, desi vine din deceniul trecut (2009) … Insa, nu degeaba spun unii, „oldies but goldies” …

Cinefilia : Laura, Radu, Daniel Urda, Marian, Adina, Piratul Cinefil, Jovi, Angela, Teo

Sleeping Beauty
Octombrie 20, 2011

 

Nimic … O colectie de scene unite intre ele, intamplator, de prezenta aceluiasi personaj, jucat decent de catre Emily Browning. Drama incoerenta si bulversanta pana dincolo de plictiseala a unei tinere studente cu evidente tendinte nimfomane care o imping catre lumea ascunsa a unui club exclusivist dedicat unor ritualuri hedoniste. Si ?! … Nici o urma de subiect , aici …

Madam Leigh a incercat sa vanda, impachetate sub forma unei mici mostre de cinema abstract, propriile sale fantezii, un amalgam de erotism,perversitate si grotesc care nu reuseste sa transmita mare lucru, lasand in urma doar intrebari. Bineinteles, filmul si-a gasit destui fani, critica fiind destul de ingaduitoare cu un film pe care, spre cinstea sa, publicul larg l-a cotat cum merita … 5,9 pe IMDB si 50% freshness pe Rotten Tomatoes, pentru o excelenta masinarie de tocat inutil timpul …

In general, suport cam orice film insa aceatsa productie australiana a fost imposibil de mestecat …

Cinefilia : Florin, Marian, Adina, Jovi&Co, Piratul Cinefil

Uninhabited
Octombrie 8, 2011

 

Unul dintre atuurile filmelor australiene este acela ca, in cazul incare scenariul da gres, acestea pot oricand vira catre documentare datorita frumusetii extraordinare a naturii australiene. A fost cazul „Long Weekend„, un film deloc mai mult decat decent, insa memorabil prin peisajele filmate.

Singurul lucru bun al „uninhabited” dar, paradoxal, si piatra de moara pe care o duce, este faptul ca prezinta partea nefardata a paradisului tropical. Izolarea, plajele deseori pline de resturi vegetale, resturile taioase de coral sau pericolele mortale din apele incredibil de limpezi. Desi filmat in uluitoarea zona a Marii Bariere de Corali, insula aleasa nu aduce cu paradisul promis in Bora sau Seychelles, astfel ca, dincolo de frumusetea sa salbatica, nu poate salva acest film …

Si nimic altceva nu o face. Tropical ghost story. Un film australian slab de tot. Aparent horror …

The Clinic
Mai 16, 2011

 

Conceptual, aceasta productie australiana aduce aminte de Martyrs, insa comparatia se opreste aici, pentru ca din punctul de vedere al valorii cel doua filme nu au nici o legatura.

Debutand ca un road horror tipic american iar mai departe pastrand doar cateva secvente ce amintesc de acest gen, filmul deviaza apoi in ceea ce imi place sa numesc „industrial horror”, adica un film care isi plaseaza actiunea in decorul unei facilitati industriale parasite, unde, bazandu-se pe un buget redus incearca sa obtina groaza prin jocuri de lumini si umbre, coloana sonora distonanta si eventuale scene viscerale. Ma rog, reusita demersului este discutabila avand in vedere ca mai degraba astepti sa treaca timpul decat sa simti vreo vaga tenta de teama …

Adica exact ce ofera acest film care se bazeaza pe jocul bun al debutantei Tabrett Bethell si pe prezenta notabila insa oarecum inutila a lui Andy Whitfield, mult mai cunoscut din seria softcore ( :mrgreen: ) „Spartacus: Blood and Sand” …

Fara a avea prea multe in comun cu genul horror, dupa cum am spus, filmul nu are nici cine stie e intriga, amanuntul ca se bazeaza pe evenimente reale  putand genera oaresce dramatism. Doar un 5,3 pe IMDB, cotatie pe care as urca-o pana la un 5,5 -5,7, pentru eforturile atritei principale si pentru coloana sonora, totusi, elevata.

Insa nu l-as recomanda. Nu prea merita …

Primal
Martie 18, 2011

Un horror australian reprezinta pentru mine o momeala de nerefuzat. Spun momeala pentru ca in cazul „Primal” nu a fost nimic altceva decat o amagire. Un film care puncteaza doar la capitolul imagine in rest dezamagind in serie. Actori slabi, sau macar fara stralucire, ceea ce duce catre un acting pueril, un subiect destul de straveziu, nimic altceva decat o preluare a unui cliseu american si transformat intr-un produs australian prin plasarea in outback … Efecte speciale care oscileaza intre mediocru si multumitor si destule dialoguri atat de slabe incat mana iti svacneste instinctiv catre telecomanda … Un film de evitat.

In cazul in care cauti o poveste australiana care sa ofere ceva, am facut cu ceva timp in urma cateva recomandari … Asta nu merita, cu toata ingaduinta manifestata de un fan al horror-ului aussie …

Recenzie : Cinefilescu

Tomorrow, When the War Began
Ianuarie 8, 2011

Regizat de Stuart Beattie, un om inplicat in elaborarea scenariilor pentru „Australia” sau „Pirates of the Carribean”, „Tomorrow, When the War Began” este prima parte dintr-o trilogie proiectata a isi lansa urmatoarele doua episoade in 2012 si 2013, trilogie care urmareste a transpune pe ecrane seria „Tomorrow” a lui John Mardsen.

„Tomorrow, When the War Began” este un teen movie atipic in sensul ca desi incepe cu un cliseu, o gasca de adolescenti care se strang pentru a pune la cale o actiune in comun, continuarea ulterioara este total diferita de ceea ce ofera un astfel de film.

Filmat profesionist si cu efecte speciale  interesante si, banuiesc, costisitoare, filmul propune o versiune fictiva a ceea ce s-ar putea intampla in momentul unui atac surpriza al unei natiuni inamice, si reactia pe care ar putea sa o aiba un grup de tineri, care nu stiu nimic, inteleg destul de putine , la inceput, si care se trezesc subit intr-o lume cu totul noua si mai ales guvernata de legi total diferite decat cele care le guvernau existenta.

Persoanjele sunt bine conturate si reusesc in timp record sa se faca simpatice, castingul fiind extrem de inspirat. Notat initial peste 7 de IMDB, acum este in scadere ajungand la o cotatie de 6,7. In schimb Rotten Tomatoes ii acorda procentaje bune de tot, cotandu-l la 6.2.

Singurul punct slab al filmului este ca de la un moment dat intriga devine neverosimila, ceea ce imbie la comentarii rautaciase. Per ansamblu este insa un film extrem de interesant. Si australian pe deasupra 🙂 …

The Reef
Decembrie 4, 2010

Am sa incep prin a spune ca imi plac filmele horror/thriller australiene, mai ales cele care isi plaseaza actiunea in mijlocul naturii continentului de la antipozi. Astfel ca acest comenatariu ar putea fi considerat excesiv de subiectiv.

De-a lungul anilor mi-au placut :  brutalul Wolf Creek, plasat in Outback-ul australian, sufocantul „Van Diemen’s Land” plasat in Tasmania penitenciara, excelentul „Rogue”  si straniul „Long Weekend” care au parte de peisaje incredibile. Nu in ultimul rand, hollywoodianul „Storm Warning” sau „Dying Breed„, ca sa inchei lista filmelor de care imi aduc aminte in momentul asta.

The Reef” este o astfel de productie australiana care pleaca, precum multe altele, de la fapte reale. L-as asemana ca maniera de realizare cu „Black Water”. Multe dintre filmele australiene au o latura care plictiseste. Mai ales genul asta de filme. departe de a ma deranja aceasta plictiseala confera , dupa parerea mea, o nota de autenticitate atmosferei. Natura australiana are obiceiul de a astepta cu rabdare un moment de slabiciune, iar in momentul in care acesta apare isi ofera privilegiul de a ucide lent.

Subiectul filmului nu este nou si nici nu revolutioneaza cu ceva lumea filmului. Daca ai vazut „Open Water„, cam stii despre ce este vorba.

Este insa un film in care ofera tensiune si o face intr-un mod surpinzator de decent, probabil, in urma constrangerilor bugetului ridicol de mic ( aproximativ 3.5 milioane USD). Nu exista scene excesiv de sangeroase, lucru pe care l-am apreciat, mai ales in lumina sentimentului de ridicol lasat de risipa de bani numita „Piranha„.  In plus exista cel putin un moment de sensibilitate, sfasietor prin efemeritatea acestuia. Mai ales daca te gandesti la faptul ca evenimentele narate in film sunt desprinse din realitate.

Scenele  in care apar rechinii sunt impecabil inserate in film, efectul fiind foarte realistic. In afara de asta jocul actorilor mi s-a parut de exceptie, chiar daca nu le-a impus cine stie ce  joc actoricesc. Insa nu este nici un pic de eroism in acest film, iar felul in care este interpretata panica si groaza este absolut senzational. Daca ai fost vreodata cu adevarat ingrozit, atunci stii ce inseamna sa tragi aer in tine si sa fii incapabil sa expiri. Asta am vazut in filmul asta, iar pentru asa ceva ii dau o mare bila alba.

Cat despre obsedantul tic al unuia dintre personaje de a privi in apa, mi se pare, din nou, un element extrem de realist. Ma gandesc ca, asteptand in apa ca ceva nemilos sa apara din adancuri, ai vrea sa stii de unde vine, ceea ce legitimeaza gestul.

Notat sever pe Imdb, cu un 5,7 care penalizeaza, as spune, nedrept, eforturile realizatorilor, „The Reef” ramane, totusi, unul dintre acele filme care nu te imping a iti intoarce fata de la ecranul improscat cu sange, ci de a astepta incordat momentul in care ceva se intampla.

Este realizat in stilul documentarelor care reconstituie atacuri ale rechinilor, difuzate frecvent pe posturi gen Discovery Channel. Mi-a placut si l-as cota la 6,5. Adica un film decent.

Animal Kingdom
Octombrie 26, 2010

O lume fara reguli … Sau dimpotriva, cu propriile legi, cinice si indescriptibile pentru outsideri. O lume depresiva, fara orizonturi si fara speranta. O lume in care granita dintre viata si moarte este atat de fragila incat dispare subit sub cel mai mic impuls de furie sau deznadejde. O lume fara remuscari, fara durmuri de intoarcere, fara sentimentul cald al unui nou rasarit … O lume cruda si posesiva, ale carei tenebre te infasoara atingand si ceea ce este in jurul tau …

Australia din „Animal Kingdom” este departe de imaginile stralucitoare din documentarele de pe National Geographic. Este Australia din „Last Ride” sau „Little Fish”, doar ca mult mai dura. Este Australia de dincolo de peretii caselor cu un nivel, topita sub caldura insuportabila. Droguri, violenta si familii disfunctionale.

O Australie hidoasa precum zambetul unei mame a carei iubire a capatat forme mutante. O lume in care un adolescent cu pornisir autiste inoata impotriva curentului, in sanul unei familii de outlaws, a carei perioada de glorie s-a dus si care se destrama incet intre ruinele propriei sale lumi …

Actori senzationali si un subiect bun care fac din „Animal Kingdom” un film de calitate. O pelicula de festival care refuza spectacolul, bazandu-se in mod exclusiv pe jocul unui Luke Ford protagonist in „The Black Baloon”,   Ben Mendelsohn din „Vertical Limit” sau mai putin cunoscuta Jacki Weaver care face un rol remarcabil, precum si a altor actori care reusesc sa il faca pe un anume Guy Pearce un simplu detinator de rol secund.

Cotat ca o capodopera pe IMDB (7,9 , in scadere, totusi), filmul este bun dar reclama ceva efort, nefiind nici pe departe un film care sa ofere adrenalina. Mai degraba induce o stare intropsectiva …