The World’s End
decembrie 10, 2013

we

In acest abis al lipsei de inspiratie in care s-a afundat cinematografia (asa cum declara multi) ideile noi apar rar … As spune ca exista mari sanse ca lumina sa vina, daca va veni, dinspre filmul britanic. Este ceva in stilul acestuia care metamorfozeaza o idee banala, dandu-i o aura classy. Ar putea fi vorba de rafinamentul englezesc. Multe din filmele lor au o anumita stralucire, greu de explicat dar usor recognoscibila. Este un fenomen asemanator celui care face ca orice barbat care rosteste frazele cu accent britanic sa urce automat cu o treapta pe scala sex appeal-ului in ochii oricarei femei din lumea anglo saxona. Si nu numai. Este un cacat de cliseu dar intreab-o de asta pe Madalina Ghenea …

„The World’s End” nu provoaca o revolutie. Mai ales in ceea ce ii priveste pe cei care au vazut productia cult „Shaun of the Dead”. Un film supraevaluat in opinia mea, eu nefacand parte din armata uriasa de followers ai filmului, in ciuda faprtului ca apartine direct de genul care reprezinta slabiciunea mea absoluta in materie de filme. Atat TW’sE cat si SotD impart aceeasi platforma pe care Simon Pegg si omul din umbra, Edgar White, au grefat doua povesti distincte dar atat de asemanatoare.

Ca sa raman la cel mai recent dintre cele doua filme, ceea ce scoate din pluton „TW’sE” ar fi calitatea indiscutabila a umorului, limpede si pentru cineva care ar putea avea dificultati in a urmari dialogurile pline de subtilitati accesibile , in principiu, publicului britanic. O alta bila alba ar fi reprezentata de efectele speciale care reusesc sa dea aparenta unui blockbuster unui film al carui buget total nu ar putea umple ca lumea spatiile de pe cecul unui, sa zicem, Johnny Depp. Coloana sonora este extrem de inspirata, augmentand spiritul ironic al filmului.

Distributia, pe langa sudatul cuplu Pegg (intr-un rol atipic, mi s-a parut)-Frost, ofera surprize dupa surprize. Paddy Considine, Eddie Marsan (incantator in „Ray Donovan”), Rosamund Pike, Pierce Brosnan, hobbit-ul Martin Freeman sau David Bradley (infamul Walder Frey, probabil cel mai urat personaj al momentului in universul Game of Thrones) …

Daca ar fi sa aleg si o parte negativa, m-as referi la scenele de king-fu stil Matrix care, de la un anumit moment, tind a deveni redundante, ceea ce accentueaza senzatia ca filmul ar fi prea lung. „The World’s End” ramane, insa, un film bun, poate usor supraevaluat de IMDB. Il asociez cu recentul „This Is The End” , care mi s-a parut ceva mai … amuzant. In ciuda faptului ca acela este mai vulgar. Nu stiu daca asta si inseamna ca este mai bun …

The Rise & Fall of a White Collar Hooligan
decembrie 3, 2012

wch

Dupa standardele cinematografiei britanice underground/independente, as spune ca filmul asta este slab. Sau, mai exact, realizat fara talent. Si interpretat in aceeasi maniera de catre actorii din distributie. Aiurea rau de tot sa preiei cateva din ingredientele devenite deja cliseu dupa transformarea lor in arta de catre Ritchie si sa ai pretentia ca ai o poveste in conditiile in care nu ai nimic de spus.

Nu am inteles nici o secunda ce legatura are conceptul “hooligan” cu filmul asta, cu exceptia unei vagi incercari de a idealiza portretul ultras-ului britanic, prin a ii opune imaginea gangsterului modern. A gainarului, mai exact, pentru ca in acest film despre asta este vorba. Subiectul “hooliganism”-ului in UK este unul extrem de complex si este nevoie de mult mai mult decat un action movie superficial ca sa scoata la suprafata un univers in care violenta, anarhismul, rezistenta fata de sistem, idealurile antiburgheze s-au impletit intr-un mod care a afectat profund cateva generatii ale societatii britanice.

“WCH” este un film despre o categorie de joasa speta de hoti. Intamplator unul se declara a fi “hooligan”.  Senzatia cu care am ramas a fost aceea ca ideea filmului ii apartine cuiva care a vrut sa faca un film despre indivizii implicati in clonarea de carduri si, la o bere, a auzit despre “hooligans”, ceea ce i s-a parut cool, si a decis sa includa termenul in scenariu. Faza de cacat … Mai ales ca a luat decizia de a isi camufla filmul slab sub un titlu atractiv. Marketing pur … E ca poza aia aratoasa de pe cutia cu lasagna, sub care se gaseste ceva ce aduce, mai degraba, cu niste laturi …

Daca erau onesti si nu alegeau un astfel de titlu, poate ca le acordam circumstante atenuante. Asa … nota meritata pe IMDB, daca nu cumva supraevaluata …

Inbred
noiembrie 10, 2012

 

Am mai intalnit de multe ori tema societatii izolate, in care endogamia atinge aspecte paroxistice. Horror-ul britanic nu este strain de asta si, acum ceva timp am vazut un film irlandez, o variatiune a legendei horror „Pet Sematary”. Nu imi amintesc, acum,titlul acestuia. Deasemenea, ideea am intalnit-o si in cateva filme australiene de profil, peisajul fiind indepartata Tasmanie. In general, filmele care pleaca de la subiectul endogamiei au parte de materie prima de calitate (dpdv al genului horror), iar atunci cand regizorul isi da silinta, poate iesi ceva bun.

„Inbred” este un film socant si, in aceeasi masura, extrem de bine realizat. Destul de rar, cinematografia horror pune in acelasi loc un acting reusit, o atmosfera excelent realizata si o coloana sonora impecabil aleasa,. „Inbreed” reuseste si, privind filmul, esti invaluit intr-o atmosfera care te infoara. Personaje creepy, in toata putearea cuvantului , cel putin unul, interpretat impecabil de catre Seamus O’Neill, aducand aminte de iconicul Captain Spaulding al lui Sid Haig.

„Inbreed” este un film grotesc. Bolnav. Un film la carui scenariu nu are nici un fel de mila, ambele parti beligerante avand parte de pierderi. Trebuie sa evoc, inca o data, coloana sonora, obsedanta si prevestitoare de rau. Nu ma asteptam sa fie atat de bun, din perspectiva fanului horror, avand in vedere cotatia de 5,3 de pe IMDB. Insa, din doua, una : ori IMDB il subevaluaza in mod evident, ori trebuie sa reconsider plaja de cotatii in care un film horror poate fi luat in seama. Pentru ca „Inbred” este un horror bun de tot, un film care aduce „Wron Turn” la un nivel mult mai credibil, mai grotesc si, in acelasi timp, mult mai credibil. Palpabil. Verosimil. Totul, intr-o carcasa nu atat de spectaculoasa incat sa devind un succes box office, insa indeajuns de valoroasa pentru ca filmul regizat de Alex Chandon sa aspire la statulul de film cult.

Sick movie. Sick …

Cinefilia : Melania, Marian, Adina, Jovi, Piratul Cinefil, Angela, Teo, Radu

Wild Bill
septembrie 22, 2012

 

Desprins din universul white trash britanic, „Wild Bill” impresioneaza prin realism si prin naturaletea comportamentala a personajelor, respingand orice idee de eroism. Indivizii implicati in actiune traiesc intr-o societate dura, brutalitatea fiind o stare de fapt, insa modul in care acestea isi manifesta agresivitatea este cel haotic, caraghios, departe de corgrafiile spectaculoase ale filmelor lui John Woo, ceea ce scade din valoarea comerciala a filmului insa ii confera un plus de autenticitate.

Deloc spectaculos si nici macar socant, „Wild Bill” este un film de festival, o felie de viata pusa in scena de cativa actori care isi fac bine treaba, cuplul Charlie Creed Miles – Will Poulter oferind o prestatie actoriceasca peste medie. Dealtfel am senzatia ca Poulter va fi un star intr-o zi, figura sa de copil maturizat prea devreme calificandu-l pentru un tip de roluri care se lasa destul de des cu  adevarate capodopere.

Totusi, n-as putea spune ca filmul m-a impresionat, povestea din spatele sau fiind destul de fada, reactia smulsa fiind, mai degraba, un „so what?!” decat un extaz cinefil. As spune ca este usor supraapreciat de catre IMDB care il coteaza peste 7. Insa nu este un film slab ci doar unul care vorbeste despre un adevar cunoscut si destul de raspandit.

Cinefilia : Florin, Marian, Adina, Filme- Carti, Angela – despre o mare surpriza a anului trecut, Teo, Piratul, Laura M., Julia, Radu, Daniel Urda, Idei din corcodus

The Inbetweeners Movie
aprilie 21, 2012

 

In cazul fericit in care nu sunteti outfashion in materie de cinema, precum cel care, neglijent, tasteaza , probabil ati auzit de sitcomul britanic ” The Inbetweeners”. In cazul asta, presupun, stiti la ce va asteptati. In cazul in care nu ati auzit …

„The Inbetweeners movie” este de departe cea mai buna comedie a ultimilor ani. Imi amintesc ca am ras in asa hal la „Rum Diary”, insa in acel caz a fost vorba de un anume fel de a recepta o anumita poveste, ceea ce nu garanta amuzamentul oricarui mancator de popcorn din sala.  Comedia de fata are ca target provocarea hohotelor de ras si, din punctul meu de vedere, daca vibrezi in concordanta cu umorul britanic, efectul este absoult garantat.

Patru personaje, incredibil de naturale si credibile in naivitatea lor, pleaca intr-o vacanta ca „intre baieti”, vacanta a carei desfasurare contrazice total orice cliseu inventat pentru flyerele agentiilor de turism. Dupa parerea mea, filmul bate lejej al doilea „Hangover”, in primul rand datorita dialogurilor absolut geniale.

Intamplarile si modul de a se comporta ale celor patru flacai veniti la plaja sunt atat de normale incat este imposibil a nu identifica in reactiile lor macar ceva din propria personalitate, indferent cat de stapan pe ai fo fost de-a lungul adolescentei.

6,9 pe IMDB, o cotatie care da dreptul la vizionare unui film mult subestimat. O comedie incantatoare. Imposibil a nu te face sa razi, la un moment dat, daca nu continuu …

O veste buna este accea ca ar putea exista un sequel dar cea mai buna este aceea ca exista un serial cu cei patru dezaxati ca protagonisti.

Cinefilia :  Florin– despre o mare dezamagire, Melania, Georgiana, Marian, Adina, Jovi, Piratul Cinefil, Film Menu, Teo, Alexandra, Angela, Cinemateca Trisk

The Woman in Black
martie 17, 2012

 

Primul film post-H.Potter al lui Radcliffe este surprinzator de bun avand desi aportul fotului mic-mare vrajitor la acest calificativ este destul de searbad (mult mai bun in „My Boy Jack”, in opinia mea). „The Woman in Black” este un ghost story extrem de compact, plasat intr-o Anglie arhaica extrem de bine readusa la viata si care propune o serie de scene care, cu adevarat, sperie.

Scenariul mi-a adus aminte, in partea sa de debut, de „Dracula” lui Bram Stoker, caracteristile gothice fiind prezente pana la final, mai ales in felul in care au aratat decorurile, casa parasita fiind absolut impresionanta. Deasemenea, scenele exterioare induc senzatia de deznadejde care insoteste orice poveste serioasa cu fanome.

Mare lucru nu se poata afirma despre acting, in afara de faptul ca este decent. Aportul covarsitor la impriesia finala este adus de catre efectele speciale si coloana sonora, rezultatul final fiind mai mult decat multumitor, dovada si cotatiile IMDB (6.9, mult peste cotatia medie a unui horror oarecare) si Rotten Tomatoes (6.0 si 65% opinii favorabile).

„The Woman in Black” este un film bun. Nu aduce nimic revolutionar insa nu tradeaza genul caruia ii apartine, fiind o alegere inspirata pentru orice fan al filmelor cu fantome.

Alta opinie : Poison Whiskey

Cinefilia : Georgiana, Marian – despre unul dintre cele mai asteptate filme ale primaverii (dpmdv), Adina, Jovi&Co, Grapefruits, Piratul Cinefil, Cine Matinal – despre un vechi prieten, o capodopera absoluta, NaomikkoDespre Filme, cu o opinie despre o neasteptata surpriza din partea ProTv-ului,

Page Eight
octombrie 8, 2011

 

„Page Eight” este un film destul de bine primit, avand o cotatie de 7,0 pe IMDB, ceea ce il mentine, deocamdata, in categoria filmelor acceptabile. Cotatia va scadea, cu siguranta …

Filmul este o poveste desprinsa din lumea serviciilor secrete britanice, ceea ce ar putea duce la o evolutie interesanta a intrigii. „Page Eight” nu ofera insa nimic extraordinar, bantuie doar pe langa un subiect destul de discutat in ultima vreme , rezumandu-se a zgaria, doar, la suprafata, problema torturii institutionalizate practicate de americani.  Implicarea lui Weisz, dincolo de interpretarea obisnuit buna, consta intr-un personaj care nu face altceva decat sa adanceasca confuzia legata de ceea ce vrea sa livreze acest film. Nighy a avut si zile mai bune. Pare obosit si in afara personajului, o versiune imbatranita a unui James Bond scrobit care si-a ratat vocatia, esuand la stadiul unui contopist.

„Page Eight” este unul dintre filmele care vor sa spuna multe dar sfarsesc prin a nu spune nimic. Un film destinat uitarii rapide. Plictisitor si anost, in ciuda unei productii decente per ansamblu.

Cinefilia : Florin, Marian, Grapefruits, Adina, Jovi,  Piratul Cinefil, Waven, Ghimpele Ploiestean, Otto’s Movies

Shaun of the Dead
septembrie 18, 2011

 

Pentru unul dintre cele mai aclamate filme ale genului horror, chiar daca realizat in registru ironic, „Shaun of the Dead” nu m-a impresionat. Filmul a marcat o era insa, spre norocul amatorilor de comedii horror, unele dintre productiile care au urmat au fost mult mai bune. Desi aici intervine o problema de gust …

Ma asteptam la mai mult umor din partea filmului, mai ales ca avem de a face cu o productie britanica. Productia este insa mult mai serioasa decat m-as fi asteptat, avand momente in care comedia lipseste cu desavarsire. Cum ar fi scena in care incepe nebunia iar pesonajul lui Pegg paseste fara a isi da seama printre ruinele lumii de pana mai ieri. Este o idee pe care o gasesc geniala. Practic, in momentul in care sfarsitul lumii va veni este foarte posibil ca multi dintre noi sa nici nu ne dam seama …

Faorte bine jucat, foarte bine regizat, filmul a avut, in ceea ce ma priveste, dezavantajul de a il fi vizionat la multi prea multi ani dupa aparitie. Astfel, nu l-am apreciat asa cum am facut-o cu mult mai recentele „I Sell The Dead” sau ” Burke&Hare”. Ca sa nu mai vorbesc ca mi se pare mult mai slab decat „Tucker&Dale vs Evil”.

8.0 pe Imdb si 91%freshness din partea Rotten Tomatoes pentru un film cult. Nu as putea spune ca m-a cucerit ceea ce ma face sa il consider, pur subiectiv, un esec. Filmul este insa bun de tot. Pana si Stephen King il considera o capodopera …

Attack the Block
septembrie 7, 2011

 

Acum vreo luna puneau Londra sub teroare. Sunt aceeasi membri ai bandelor de cartier londoneze cei care sunt in centrul atentiei intr-una dintre cele mai bune comedii ale anului, senzationalul SF britanic „Attack the Block”. Tributar conceptului „Cloverfield”, fara a avea insa aspectul mockumentary al acestuia, filmul semnat de scenaristul universal aclamatului „Hot Fuzz”, Joe Cornish, este o excelenta mostra de realism urban, in ciuda unui subiect neverosimil in esenta.

Un grup de personaje iesite, practic, din imaginile cu anarhistia ale agentiilor de stiri produc un spectacol amuzant, alert si absolut credibil, ajutati de efecte speciale  minimaliste, insa extrem de bine integrate, precum si de o coloana sonora care se pliaza perfect imaginii.

Nu cred ca poti nominaliza un actor care sa joace slab, insa, daca ai vrea sa nominalizezi pe cineva, atunci, iese clar in evidenta Alex Esmail, in rolul „Pest”.  Mai ales daca iei in considerare faptul ca vorbim despre un debut.

Dialogurile sunt marele plus al filmului, iar transformarea replicii cult a lui Glover,  „I’m too old for this shit”, in „I’m too high for this shit” face, cu siguranta, toti banii.

Filmul este cotat identic, atat pe IMDB cat si pe Rotten Tomatoes. 7,2, o nota mica pentru un film care, in principiu, nu prea are fisuri. Sau daca da, as fi curios sa aflu care sunt acestea …

EXCELENT !!!

Cinefilia : Florin, Marian, Adina, Piratul, Laura, Jovi

Submarine
august 19, 2011

 

Un film legat, prin productie, de numele lui Ben Stiller. Am vazut catalogari „comedy” legate de „Submarine” insa mi se pare, mai degraba, un coming of age drama. Povestea primei iubiri vazuta prin ochii unui elev, intr-un stil introspectiv, nelipsind sarcasmul tipic britanic.

Este genul de film de festival, care te poate prinde sau te poate lasa indiferent, in functie de starea in care te gasesti. Exceleaza prin jocul personajului principal, Craig Roberts, care aduce aminte de Mircea Diaconu in tinerete, si prin aparitia tinerei Yasmin Page, despre care cu greu iti poti da seama ca nu este Gemma Arterton in „The Disappearance of Alice Creed”.

Extrem de bine realizat, filmul este cotat excelent de IMDB,7.4,  cotatie pe care o merita. Film pentru cinefili. Bun.

Cinefilia : Florin, Marian, Adina, Jovi, Vitalie Sova