Flukt
martie 2, 2013

flk

Am vazut cateva filme norvegiene pe care le pot cataloga ca fiind „bune”, chiar daca majoritatea se incadreaza intr-un stil pentru care am o slabiciune. Horror, adica … Cel mai recent film norvegian pe care l-am vazut nu este un horror, insa a fost o incantare. „Kon Tiki”, favoritul meu la Oscarul pentru film strain … Revenind la „Flukt”, descriera care vorbea despre plasarea actiunii in perioada „Black Plague” m-a facut sa sper la o mica bijuterie in stil gothic, peisajul norvegian fiind perfect pentru o astfel de realizare.

Teapa in toata regula. „Flukt” nu are nici o legatura cu descrierea unei perioade in care Europa a fost tarata in intuneric de catre un simplu virus. Probabil par morbid, deplangand lipsa unor scena macabre, insa mi se pare de doi lei sa atragi oamenii mintind. „Flukt” putea fi plasat oricand in perioada medievala ba si dincolo, atata timp cat costumele, nu foarte reusite, se potriveau vremurilor indicate. Eroii nu mi se par prea scandinavi, cu exceptia tipei pe nume Ingrid Bolsø Berdal pe care am fost convins ca am mai vazut-o pe undeva … Si am vazut-o e adevarat, in „Chernobyl Diaries” …

Desi este o productie independenta europeana, filmul nu reuseste a trece de stadiul unei preluari de clisee americane. Ai parte, astfel, de o combinatie intre scene transformate in legenda de „Gladiator”(si nu este vorba de scene de lupta), toate grefate pe un scenariu tip ” I Spit on Your Grave” …

Putin credibil, fortat pe alocuri, scenariul nu convinge, in timp ce filmul nu reuseste nici un moment sa te faca sa crezi ca privesti Norvegia secolului XIV. „The 13th Warrior” a reusit mul mai bine acest lucru, cu toate ca actiunea acestuia a fost plasata cu vreo patru sute de ani inaintea povestii din „Flukt”. Sincer, ma indoiesc ca Norvegia, secolului XIV arata fix ca Anglia lui Robin Hood, dar asta e …

IMDB spune ca filmul nu poate trece de 5,4. N-as fi chiar atat de drastic, dar nu pot sa nu imi declar dezamagirea. Ma asteptam la altceva, sincer …

Slab. Maximum 6, as spune …

Into the White
septembrie 25, 2012

 

“Into the White” este un film norvegian cu un puternic mesaj pacifist, un film care isi sustrage seva dintr-o intamplare adevarata petrecuta in timpul WWII in Norvegia. Doua avioane inamice se lovesc reciproc iar cele doua echipaje, germani si britanici se gasesc sinistrate undeva in salbaticia  muntoasa a Norvegiei, fiind puse in situatia de a se sustine reciproc pentru a supravietui. Filmul este conceput simplist iar personajele mi s-au parut destul de superficial elaborate, Nu am reusit sa imi dau seama daca actiunile personajelor care pun in scena niste natarai sunt intentia regizorului, pentru a scoate in evidenta stupizenia situatiilor la care obliga razboiul, sau daca scenariul este pur si simplu scris prost, “calitate” dublata de dialogurile destul de slabe. Insa filmul nu convinge fiind, mai degraba, o comedie amara jucata de niste amatori. Surprinzator,daca luam in calcul ca unul dintre actori este nimeni altul decat Rupert Grint, celebru din seria Harry Potter. Ma rog, este uimitor daca iei in considerare ca Grint ar fi un mare actor, aspect asupra caruia am ceva dubii.

Sunetul mi s-a aprut slab, vocile sunand fals, precum in filmele romanesti vechi, imitatie a celor americane, in care actori romani se chinuie sa sustina dialoguri in engleza. Aceeasi probleme am observat-o si la debutul regizoral al Angelinei Jolie. Ma rog, aici ar fi vorba de niste nemti care vorbesc engleza, insa efectul neplacut ramane valabil, in opinia mea …

Finalul salveaza filmul, aducand ceva profunzime unei povesti care nu prea reuseste sa evoce grozavia razboiului, reusind sa para cronica unei excursii la munte a unor rivali natarai de liceu pe care , sa zicem, blocarea telecabinei i-a izolat undeva, sus, pe munte. Sincer, nu asta astept de la un film despre WWII. Spre uimirea mea, filmul este bine cotat de IMDB, care il vede de 7.  Personal, i-as da greu un 6, si asta datorita finalului.

Un film modest dar nu o catastrofa. Poate fi vazut …

Cinefilia : Florin, Marian, Teo, Piratul, Filme Carti, Angela, Laura M, Radu, Daniel Urda

Kongen av Bastøy
aprilie 29, 2012

 

„King of Devil’s Island”, sub titulatura sa internationala, este un film norvegian care spune povestea unei foste scoli de corectie din Norvegia debutului de secol XX. Un film intens, care isi plaseaza actiunea intr-o atmosfera incordata, dominata de teama si deznadejde.

Excelent filmat si fara scapari din punctul de vedere al recrearii unei epoci apuse, „Kongen av Bastøy” propune doi actori incepatori care promit extrem de mult, Benjamin Helstad, in rolul impresionant al protagonistului si Trond Nilssen, in rol secundar tranzitand actiunea pentru a deveni figura centrala a filmului, catre final. In plus, o aparitie solida a lui Stellan Skarsgård, intr-un rol croit, parca, pentru el, in opinia mea.

Lent, apasator si cenusiu, universul „inchisorii” din Bastøy inchide intre zidurile sale vise si sperante, reusind sa te acapareze, drama tinerilor inchisi acolo fiind extrem de palpabila. Un film bun, nerecomandat amatorilor de adrenalina, fiind destul de plctisitor, pe alocuri. Film clasic de festival. 7,4 pe IMDB si 88% freshness rate pe Rotten Tomatoes. Mi-a placut.

Cinefilia : Marian, Adina, Jovi&Co, Piratul Cinefil, Laura, Angela, Teo