Insensibles martie 30, 2013

Cinema-ul spaniol inchinat macabrului are un „je ne sais quoi” al sau care m-a atras intotdeauna. Banuiesc ca este vorba de atmosfera. Spre deosebire de brutalitatea invaziva a noului val extremist francez, thriller-ul spaniol mi se pare mai subtil, atacand simturile la un nivel mult mai profund. Teama, in intensitati diferite, in functie de subgen, este indusa insesisabil, nu chinuie, nu obliga intoarcerea capului, insa se instaleaza si persista in amintire, multe din filmele horror ale Spaniei ramanand mult timp in mintea spectatorului, chiar daca nu a excelat in a oferi oroare … „Eskalofrio” este un astfel de exemplu. Filmul de tensiune spaniol are atmosfera iar acest lucru este valabil, in opinia mea, si pentru cinematografia latino americana, Guillermo del Toro fiind un maestru al macabrului atmosferic. Alunec spre thriller-ul sud american pentru ca vreau sa asociez „Insensibles” cu cateva filme excelente venite din acea zona. Desi scenariile nu au nimic in comun, „Insensibles” este un film care poate fi oricand incadrat in categoria „La Cara Oculta” sau „El secreto de sus ojos”, pastrand, insa, proportiile privind actingul net superior oferit de primele doua.

„Insensibles” nu este un horror, in ciuda faptului ca este ruda, prin intermediul unuia dintre scenaristi, Luiso Bardejo, cu una dintre perlele horor-ului european, excelentul [REC]. Mai slab evaluat decat „Los Ojos de Julia”, dar mult mai bun decat acesta (opinie personala), filmul debutantului Juan Carlos Medina este o poveste intunecata care navigheaza intre doua epoci, dezlegand lent itele, pentru un final destul de previzibil insa multumitor. Filmul are destul lisrism pentru o productie de gen, reusind de multe ori sa ma puna in ipostaza de a privi si a savura atmosfera-i sumbra, renuntand la a mai judeca realismul povestii.

As spune ca filmul este subevaluat de catre IMDB. La un moment dat devine oarecum plictisitor si cred ca asta afecteaza verdictul. Atentia la detalii, scenariul deloc liniar si atmosfera sumbra il recomanda ca pe o alternativa serioasa unui procent serios al productiilor de gen americane. Se numeste, poate, „Insensibles”, insa filmul asta nu este deloc lipsit de sensibilitate. Spun asta, desi sunt constient de latura mea oarecum … gothica …

Mi-a placut …

Cinefilia : Marian, Adina, Filme-Carti, Piratul Cinefil, Teo, Angela, Radu, Movies as Mentors, Ioana

Publicitate

Torrente 4: Lethal Crisis noiembrie 17, 2012

 

Ca sa fiu foarte sincer, personajul „Torrente” a fost o surpriza de proportii pentru mine. Nu stiam nimic desi bantuie cinema-ul spaniol de vreun deceniu si ceva, avand oparece succes din moment ce a existat, aud, intentia unui export al sau in State. Intentie nematerializata, inca.

Pe undeva, personajul interpretat intr-un mod libidinos spre magistral de catre Santiago Segura mi-a adus aminte conceptual de iconicul personaj italian Fantozzi, desi fac parte dintr-o cu toatul alta categorie de personaje. Spre deosebire de simpaticul ghinionist italian, „Torrente” este antieroul perfect. Vulgar, mincinos, pervers, rasist pana in maduva oaselor, arogant si animat de cele mai rele intentii, neobisnuitul personaj spaniol este incredibil in naturaletea cu care isi exhiba latura negativa. rezulta, astfel, o comedie dark care abunda de un umor indecent, destinat exclusiv, as spune, genului masculin al speciei. Desi nu pot depune marturie in favoarea calitatii umorului, pot spune ca este deseori spumos si ca ascunde, in spatele vulgaritatii fara perdea, subtile replici acide aruncate catre societatea spaniola.

Ca o paranteza, incantator momentul in care, dandu-se antrenor de fotbal si pregatind o echipa de puscariasi care aveau sa infrunte o echipa de gardieni (intarita  cu jucatori de la Real Madrid & Barcelona), omul il da afara din teamul sau pe … Aguerro. Pentru ca nu intelege fotbalul. Senzatie pe care argentinianul o da, uneori, si pe la City. Ma rog, nu intelege fotbalul in viziunea lui Mancini… ceea ce nu este de blamat.

„Torrente 4” este o comedie vulgara notata cu 5.3 pe IMDB. Cotatia mi se pare mult subevaluata, in ciuda faptului ca filmul ofera un umor „de santier”/ Insa mi s-a parut distractiv si a reusit sa ma faca sa rad de indeajuns de mult pentru a il disocia de comediile moderne americane care abordeaza umorul pornografic. Mi-a placut. Cred ca le caut si pe celelalte …

Cinefilia : Marian, Adina, Jovi,  Piratul Cinefil, Angela, Radu

Mientras duermes mai 2, 2012

 

„Mientras Duermes” poarta semnatura unui regizor care are deja un nume serios in aria filmelor de suspans spaniole, avand in vedere CV-ul sau, deloc vast, dar care include  „Frágiles”, cu Calista Flockhart, dar si excelenta dubla [Rec]. Numele lui Jaume Balagueró promite, iar acest film nu dezamageste nici macar o secunda, desi, am o vaga senzatie ca ideea nu este deloc noua.

Filmul nu este neaparat un horror, fiind in schimb un excelent thriller, insa in cazul filmului spaniol cele doua genuri se cam amesteca, ibericii fiind, in opinia mea, etrem de subtili, nefiind amatorii scenariilor sanguinare. „Mientras Duermes” se inscrie in tipare, avand parte, astfel, de o excelenta imbinare intre coloana sonora si scenele tensionate, totul dublat de o interpretare excelenta sin partea lui Luis Tosar, actor remarcat de mine in „Celda 211„.

Povestea unui dement incapabil de a constientiza senzatia de fericire si al carui singur motiv de a trai este acela de a sterge zambetul de pe fata celorlalti, in speranta disperata ca atunci isi va fi gasit propria forma denaturata de extaz.

7,0 pe IMDB pentru un film care nu aduce nimic nou dar care isi spune povestea extrem de inspirat. Merita vazut, cu siguranta.