Inca un calup de filme pe care nu am reusit sa le duc pana la capat desi nu am o opinie negativa despre respectivele productii …
Coproductia franco-araba & altii a avut parte de un buget considerabil insa s-a dovedit mai degraba un box office bomb decat un succes. Cu toate ca filmul este interesant, abordand perioada in care societatea araba de acum cateva generatii a avut norocul de a se afla pe locul in care s-au descoperit rezerve uriase de petrol, ceea ce a dus, in unele locuri, la paradisul financiar actual si, in alte parti, la nesfarsitele probleme legate de controlul acestor rezerve, filmul nu are deloc consistenta, nereusind nici un moment sa te atraga in perioada de timp pe care o evoca … Nu reuseste sa ajunga la sufletul privitorului, motiv pentru care, la un moment dat am gasit ceva mai bun de facut …
„Bir zamanlar Anadolu’da”, cunoscut international sub titlul ” Once Upon a Time in Anatolia” este al doilea film turcesc pe care l-am abirdat in ultima perioada de timp. Primul a fost „Five Minarets in New York”. Paradoxul face sa fi vazut acel film in timp ce „Once…” sa fi fost sortit abandonului. Straniu pentru ca „Once Upon a Time in Anatolia” este un film de certa valoare cu un joc perfect, ultrarealist al personajelor. Este, ins,a un film extrem de lung care propune o perioada de aproape o ora in care actiunea consta in plimbarea, pe bezna, pe niste dealuri in cautarea unui cadavru. De aici, discutii interminabile ale unora dintre personaje, la lumina farurilor, in timp ce unii alergau si verificau daca unul dintre martoori i-a dus unde trebuie … Daca consideri ca te pliezi pe un astfel de scenariu, filmul asta este o capodopera a genului. Nici o urma de ironie in remarca asta …
Aparent, pana sa devina „eroul” din „Brown Bunny” 😉 , Vincent Gallo a mai avut ceva tentative … „Trouble Every Day” este una dintre ele, filmul dorindu-se un experiment intre un softcore foarte soft si un horror brutal. Doar ca pana la a deveni horror si a se incadra in curentul „french extremity”, totul este o abureala lipsita de dialog si noima, fiind mai degraba exhibarea unor fantezii ale cucuoanei Denis care a reusit sa ma faca sa ma intreb ce caut in fata filmului ei pentru a doua oara, dupa „White Material„. Revenind la Gallo, mi-a placut rolul lui din „Truth or Consequences, N.M.”, cand a facut echipa buna cu Sutherland Jr. si Kim Dickens. Aici mi s-a parut pur si simplu … libidinos. N-am avut rabdare ca filmul sa devina horror si nici nu cred ca voi incerca altadata sa il mai reiau. Are, insa, 6,2 pe IMDB …