Dawn of the Planet of the Apes
iulie 20, 2014

dpoa

Am avut mari asteptari de la acest film, cel mai asteptat al anului, din punctul meu de vedere, alaturi de reboot-ul „Godzilla”. La foarte putin timp dupa ce am vazut aceasta ultima aventura in lumea tulburatoare a lui Pierre Boulle, as putea spune ca „DPA” mi-a adus mai multe satisfactii decat noul „Godzilla”, in ciuda faptului ca as fi pariat hotarat pe al kaiju …

In primul rand, nu am ce reprosa acestui film, chiar daca, inevitabil, sfarseste prin a se incalci intr-o multime de clisee. Insa, prima parte a filmului, pana la intrarea in scena a speciei umane, este absolut fascinanta. Cea mai buna punere in scena a lumii imaginate de Boulle. Impresioneaza forta bruta a personajelor si pot spune, fara teama ca m-as putea insela, ca am vazut cele mai inspaimantatoare maimute de la gorilele albe din „Congo” incoace.

Din punct de vedere al reprezentarii unei lumi post-apocaliptice, „DPA” este senzational, la nivelul „I Am Legend”. O incantare vizuala. Dealtfel, cred ca filmul nu prezinta fisuri vizibile in ceea ce priveste efectele vizuale, privind din perspectiva unui profan in astfel de domeniu. Simienii tind spre perfectiune si , deocamdata, nu imi pot inchipui ce se poate imbunatati din punctul asta de vedere, cu toate ca  progresele in materie de CGI nu inceteaza sa uimeasca.

Acum, nu stiu in ce masura se poate lua asa ceva in considerare, dar avand in vedere faptul ca estimaz a nu fi departe vremea in care un personaj animat de computer ar putea concura cu succes in lupta cu personajele umane,  cred ca acest incredibil „Caesar” ar fi greu de batut in lupta pentru premiile importante ale anului. Echipa din spatele filmului a creat un personaj fabulos, socant prin credibilitatea si umanitatea gesturilor sale.

Mi-a placut coloana sonora, care reuseste sa mentina o permanenta stare de tensiune. Si m-a impresionat credibilitatea scenariului, chiar daca, asa cum am spus deja, asta inseamna sa faca un serios compromis, acceptand in lumea filmului o serie intreaga de clisee, majoritatea afectand brutal imprevizibilitatea firului epic. Insa, sunt absolut convins ca aceste clisee nu sunt altceva decat expresia realismului acestei imaginare ciocniri intre civilizatii. Rezistenta la reforma este una dintre cele mai naturale reflexe ale individului comun iar ceea ce decurge din asta, vezi scenariul „DPA”, s-a intamplat deja, de-a lungul istoriei umane. Filmul nu inventeaza nimic si nu abereaza. Este pur si simplu onest. Nu vorbeste, musai, de maimute sau fiinte mitologice sau extraterestrii. Vorbeste despre oameni. Ceea ce il face un „must see”, dincolo de senzationalele-i efecte speciale …

Nu cred ca este un film de peste 8, daca te referi strict la valoarea mesajului, destul de banal, dealtfel. Nu cred ca acest film provoaca mai multa emotie decat primul film al francizei, pe care l-am vazut, candva, inainte de Revolutie. Copil fiind, am plecat atunci revoltat la adresa simienilor iar acel sentiment nu l-am uitat nici astazi. „DPA” nu ofera asa ceva, sau , in orice caz, nimic memorabil la acest nivel. Cu exceptia unor efecte speciale care impun un nou standard, asa cum au facut-o, la vremea lor, „Avatar”, „Pacific Rim” si, cu voia Dvs, ultimul „Godzilla”.

„DPA” ramane, insa, un film excelent. Excelent.

ps. De trecut cu vederea prestatia lui Kodi Smith McPhee. Pacat… Individual asta a stralucit, candva, in cel mai mare film din istorie 😉 … The Road.

The Dark Knight Rises
decembrie 9, 2012

dknr

Asa cum am mai spus nu sunt un fan al filmelor cu super-eroi si nici nu cred ca am sa devin vreodata. Desi am urmarit astfel de filme nu am fost niciodata impresionat, cu doua notabile exceptii. Evident, este vorba de primele doua parti ale trilogiei semnate de catre Nolan. Daca primul film a oferit lumii filmului o versiune noua si nonconformista a unui erou iconic al culturii pop americane, „The Dark Knight” a adus in scena, probabil, cel mai fascinant antieorou din istoria peliculei, Joker-ul lui Ledger, aflat, atunci, la apogeul scurtei sale cariere si la unul dintre cele mai bune roluri din istorie. Acel zambet mutilat a devenit un simbol pop culture, egal cu masca din „Vendetta” si casca alba din Star Wars.

Al treilea „Dark Knight” devenea inca de la disparitia prematura a lui Ledger un veritabil mister, alimentat permanent printr-un marketing extrem de inspirat, bazat mai degrana pe ghicitori si umbre decat pe dezvaluiri privind identitatea noului film. Trailer-ul promitea un spectacol nemaivazut si un personaj negativ care sa doboare standardul la care isi urcase Ledger dementul sau Joker.

Din pacate, pentru mine, cel putin, nu pot spune ca am primit doza de magie la care ma asteptam. As spune ca acest al treilea film este cel mai conformist dntre cele trei ale lui Nolan, fiind cel mai aproape de imaginea clasica (si prafuita) a eroului Batman. Spectaculozitatea filmului nu depaseste nivelul unei productii de factura medie a momentului, acea scena cu surparea terenului de fotbal fiind mult prea putin pentru a califica filmul ca o „bomba” dpdv al efectelor speciale. In rest imagini reeditate. Ca un exemplu, goana aia printre zgarie nori, cu niste rachete in spate, a aratat mult, mult mai bine , cu mai mult de un deceniu in urma, in Godzilla. Saracut, din punctul asta de vedere, „DKR”.

Bane mi s-a aprut un batranel ramolit, in conditiile in care trebuia sa fie exponentul unei noi generatii de bad boys, singurul lucru de apreciat fiind contrastul intre tonul domol si discursul atroce. La fel de plictisit a parut si Batman, dealtfel. Confruntarile lor fizice au parut executate de niste amatori, lipsind cu desavarsire o corgrafie spectaculoasa. Dialoguri terne si imbibate de clisee, si o prestatie destul de obosita a actorilor din distributie.

Sincer, „The Dark Knight Rises” mi s-a aprut un film realizat din obligatie contractuala, afectat serios de limitarile de buget si lipsit de o idee care sa se ridice la nivelul precedentelor doua scenarii, in ciuda faptului ca ofera oaresce surprize, catre final. Mi-am exprimat pe aici de multe ori indoiala ca cineva va putea egala performanta lui heath Ledger si inclin sa cred ca am avut dreptate. Dupa parerea mea, filmul este evident supraevaluat de IMDB, ajungand la halucinanta cotatie de 8,7 doar prin voturile sentimentale ale cohortei de fani. Nu i-as da mai mult de 7,5.

Lawless
noiembrie 25, 2012

 

„Lawless” poarta doua semnaturi extrem de interesante, din punctul meu de vedere. In primul rand, John Hillcoat, omul care a regizat cel mai bun film pe care l-am vazut vreodata, „The Road”. Apoi ciudatul personaj multitasking, australianul Nick Cave, un tip mai cunoscut datorita carierei sale muzicale, aici, insa, in rol de scenarist/compozitor. Coloana sonora buna de tot, by the way …

Apoi, luand in calcul si distributia de gala, filmul devenea cu atat mai interesant cu cat m-am declarat un admirator neconditionat al unui film extrem de subevaluat, in opinia mea, „Public Enemies”.  Cele doua filme au in comun nu doar perioada in care isi plaseaza actiunea, infamii ani ’30, dar si modul in care manipuleaza perceptia privitorului impingandu-l emotional in tabara celor care incalca legea. Avem, astfel, de-a face cu politisti corupti si tip umanizat de banditi, angrenati intr-o ciocnire care are loc intr-un peisaj rural, Franklin County, Virginia, locul de origine al legendarului „moonshine” …

Filmul este impecabil regizat, extrem de realist si dezvoltat in jurul unor personaje excelent transpuse in scena de acotri. Exceptional rolul lui Tom Hardy, un actor care urca permanent, nefiind departe de momentul cand va atinge propria-i „statuie”. Hardy nu este , insa, singurul de apreciat, LaBoeuf, Jessica Chastain dar mai ales Guy Pearce avand prestatii fara cusur.

Avand o slabiciune aparte pentru filmele de gen, sau, mai degraba, plasate in perioada civila a anilor 30-60, pot spune ca „Lawless” m-a incantat, cu toate ca povestea este destul de simplista, cliseu, practic. O poveste spusa si de alte productii, insa o poveste spusa frumos. Cu foarte mult talent.

Unul dintre cele mai bune filme ale toamnei, meritandu-si cotatia mare, 7,5, acordata de IMDB.

The Unborn
februarie 5, 2012

 

Mi se pare ciudat ca filmul asta este considerat un film prost. Sub 5, opinia IMDB, care acorda filmului discutat un post mai inainte o nota peste 5. „The Unborn” are un subiect destul de bine inchegat, cu oarecare influente asiatice. Este un film care abordeaza demonologia, personajul  care starneste groaza fiind un dybbuk, un spirit rau in folclorul iudaic. Filmul este destul de inspaimantator, efectele speciale fiind tributare stilului impus de „Silent Hill”, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai bine facute filme horror. Este o combinatie intre elemente din „Silent Hill”, „The Omen” si „Drag Me To Hell”, fara a lua, din pacate, cele mai bune parti din filmele mai sus amintite.

Daca Gary Oldman nu isi justifica faima prin rolul interpretat aici, se poate spune ca Odette Annable, eroina principala, isi face bine treaba. Iar Sam Gigandet incepea a iesi la lumina, chiar daca nici in prezent nu pare a oferi sperante ca va deveni un actor mare.

Fara a fi un reprezentant de seama al genului, „The Unborn” nu este un film rau. Are subiect, este bine filmat, are efecte speciale decente, avand in vedere bugetul destul de mic, si ofera cateva momente de teama. De ajuns pentru a considera ca imaginea creata de IMDB nu este chiar cea mai corecta, din punctul de vedere al fanului filmelor de gen. I-as da cel putin sase.

Red Riding Hood
mai 29, 2011

 

Circula pe net un .pps intitulat cum ar arata lumea daca ar fi condusa de femei. Am reusit sa gasesc o colectie de astfel de imagini. Nu vreau sa par misogin, pentru ca nu sunt, insa as adauga si acest film colectiei mai sus amintite. Car’ va sa zica, dupa „Twilight”, este clar ca acesta este horror-ul in viziunea doamnei Hardwicke. Asta daca imi impartasesti ideea ca „Scufita Rosie” este o senzationala poveste horror. Ma intreb ce are de gand sa mai adapteze viziunii sale Catherine Hardwicke … Eu as paria pe Hansel&Gretel. Sunt convins ca lui Hansel ii va sta perfect cu o freaza gen Robert Pattison, pen’ca vad ca duduia regizor, sau careva din gasca ei, este obsedata de ciufuleala aia.

Primul lucru pe care il poti remarca este lipsa de profunzime a decorului. Aproape poti ghici butaforia si echipamentul de filmare, in jurul acotrilor. Nici un pic de fluiditate in miscarea personajelor care fac figuratie. Ai senzatia ca asisti la un spectacol dezmebrat, regizorul stralucind prin absenta. Straniu, pentru ca , dupa cum afirma IMDB, cea mai folosita fraza a regizoarei este „Let’s focus, everybody” 🙂 … Imi aduce aminte de Hagi :mrgreen:

Apoi, coloana sonora demna de un ganja party. Sau, ma rog, ce auzi de la un moment incolo …Absolut nepotrivita, dupa parerea mea, desi nu lipsita de ingeniozitate. Probabil si placuta pentru un amator de melodic industrial metal, daca subgenul asta a fost inventat, si sunt sigur ca a fost.

O alta intrebare care se naste natural este : Cum a reusit femeia asta sa atraga intr-un rol stupid, remarcat exclusiv prin urlete, un actor de talia lui Gary Oldman. Pentru ca, in stilul clasic romanesc, putem afirma ca nici prea bine nu arata …

Singurul lucru remarcabil ar fi Amanda Seyfried, insa se poate spune ca nu este vina ei ca da foarte bine in pelerina aia rosie. Efectele speciale sunt slabe, de fapt, am senzatia ca productia nici nu a urmarit a contine ceva de calitate in domeniul asta, fiind „focus (everybody)”-ata pe romantarea excesiva a celebrei povesti.

Cand am auzit la Florin de filmul asta, m-am temut de asocierea cu „Twilight”. Nu m-am inselat, pentru ca folosirea excesiva a cliseelor  din trilogia cu vampiri a daunat clar povestii cu „Scufita Rosie”. Rezultatul : un film siropos, facut parca in graba, fara nici un fel de interes pentru prestatia actoriceasca, cu referiri destul de vagi si in momente prost alese la povestea originala.  Un film slab, cotat la 4,9 de IMDB (i-as da, totusi, macar un cinci)  si la un dureros 12% freshness de Rotten Tomatoes.

Nu este nici o tragedie daca il pierzi, ba chiar o afacere buna. Insa, una peste alta, nu te va ucide daca il vezi.

Recenzie Adina.

The Dark Knight
aprilie 2, 2011

Sursa imagine : internet

Este greu de acceptat ca atunci cand vorbesti despre un film cu distibutie STELARA, sa fii nevoit sa admiti ca filmul a fost dominat de la un capat la altul de un singur personaj, nici macar cel principal.

Christian Bale face un rol bun in rolul lui Batman. Probabil este cel mai bun Batman de pana acum, dar cred ca asta se datoreaza in primul rand viziunii lui Nolan, omul care a revolutionat o franciza care a facut deja istorie. Insa Bale a facut roluri mai bune. In plus, costumul ala de batman il deranja evident pentru ca scenele de lupta fizica sunt la fel de slabe si in „Dark Knight” ca si in alte versiuni anterioare. cred ca este singurul punct slab pe care l-am putut gasi.

Aaron Echart este exceptional reusind sa il puna in umbra pe uriasul Gary Oldmman, dezavantajat de rol. probabil un rol negativ l-ar fi pus mai bine in valoare. Daca Morgan Freeman, Michael Caine sau Maggie Gyllenhaal se multumesc cu roluri de sustinere, trebuie revenim la punctul din care am plecat … Heath Ledger.

Actorul asta cred ca poate intra in istorie, daca nu a facut-o deja, pentru meritul de a il fi ucis pe Batman. Asta, iesind din limitele personajului sau, si atingand sensibilitatea umana intr-un fel care a facut ca personajul Joker sa devina peste noapte preferatul tuturor, desi este intruchiparea teroristului perfect. Omul care nu vrea nimic altceva decat ca „lumea asta sa arda” …

Nu va mai exista un alt Batman de aceasta valoare pentru ca nu va mai exista niciodata un astfel de  Joker. Probabil va trebui reinventat. Aud ca va urma un al treilea proiect al lui Nolan, insa cred ca va trebui sa il resusciteze pe Ledger, altfel este imposibil sa mai aduca magia dementa in Gotham.

Australianul a jucat atat de bine incat a creat un personaj perfect. Lusio mi-a spus asta la un moment dat si sunt obligat sa admit ca a avut absoluta dreptate. „The Dark Knight” nu este un film nemaivazut. Este cel mai bun „Batman” pentru ca a reusit sa iasa din universul Marvel, devenind palpabil si imprumutand toate ingredientele genului action/thriller. Insa nu ar fi fost un film de TOP 10. A fost tarat acolo, cu forta talentrului, de un singur actor. Heath Ledger.

Omul asta a impartasit destinul tragic al lui Brandon Lee si asa cum nu a mai fost un alt „Eric Draven„la fel nu cred ca va mai fi un alt Joker. Nu intamplator, cele doua personaje sunt extrem de asemanatoare… Performanta lui Ledger te lasa cu intrebarea dureroasa ” Ce ar fi fost daca …”

8.9 pe IMDB sau supunere totala si 8,4 (94% freshness) pe Rotten Tomatoes. Cu alte cuvinte , banda adeziva direct pe gura …

Film bun de tot. Personaj secundar IMENS.