Byzantium
august 19, 2013

by

Ma intreb daca este posibil a iti plagia propria creatie … Neil Jordan este foarte aproape de a da un raspuns prin acest ciudat „Byzantium”, un film care aminteste coplesitor de o alta imersie a sa in vampirism, calsicul ” Interview with the Vampire”. Multe dintre idei sunt comune insa „Byzantium” mi s-a parut mai sumbru, mai … realist, daca se poate spune asa ceva despre o fantezie in stare bruta. Nu stiu daca Jordan s-a inspirat din capodopera absoluta in materie de vampiri a ultimilor zece ani, insa atmosfera acestui film mi-a lasat senzatia ca este tributara fabulosului „Låt den rätte komma in”. Cel mai bun film cu colti pe care l-am vazut vreodata.

Atat de bun incat trage dupa el orice productie cu o structura cat de cat asemanatoare. Astfel, mi-a placut „Byzantium”. Ma rog, era greu de crezut ca va iesi ceva slab prin lentilele unei camere in spatele careia se afla un cineasta de avnvergura lui Neil Jordan. Care a avut la dispozitie materia prima cunoscuta cinefililor sub numele de cod „Saoirse Ronan”. O actrita exceptionala, predestinata covorului rosu. Impecabila prestatia sa in „Byzantium”, unde a avut concurenta serioasa din partea Gemmei Arterton si a texanului Caleb Jones.

As spune ca filmul este subevaluat de catre votantii IMDB. As spune ca este un film „peste 7”. As spune ca este o mica perla, avand in vedere ravagiile aduse imaginii lui „Nosferatu” de catre alde „Twilight” sau „Daybreakers”. As spune ca merita vazut … As spune … De fapt, chiar merita …

Hansel & Gretel: Witch Hunters
mai 18, 2013

hg

Cred ca primul film care mi-a aratat cam cum sta treaba cu conceptul asta a fost „van Helsing”, aparut pe la inceputul anilor 2000. Practic, in cazul unor filme care reinterpreteaza miturile horror hollywoodiene, cu cat afisul este mai spectaculos, cu atat asteptarile ar trebui sa fie mai putine. Teoria este cu atat mai valabila atunci cand filmele sunt puternicancorate in universul fantasy. A fost cazul „van Helsing” si imi vine in minte si „Red Ridding Hood”, de la care ma asteptam la ceva gothic dar, cu bunavointa celor implicati in abiminabilul numit „Twilight Saga” … well, am primit altceva …

„Hansel & Gretel” nu face opinie diferita si vine cu reteta care incepe deja sa intre in cotidian : un star sau doua de prima mana, o prezenta feminina sau mai multe care sa anestezieze simtul critic al platitorului masculin de „belet” si mult spectacol CGI. Mult de tot … Din punctul de vedere al ultimului ingredient, „H&G” este o incantare. Dealtfel este singurul lucru care salveaza filmul asta. De fapt, daca ma gandesc bine, cred ca productia este, astfel, destul de onesta, avand in vedere ca nu s-a promis altceva decat spectacol. Si ma indoiesc ca cineva s-ar astepta la altceva, odata ce a dat la o parte perdeaua dincolo de care se afla ecranul  …

Altfel, povestea fratilor Grimm este distorsionata pana la punctul in care devine un freak show, insa as spune ca rezultatul nu mi s-a parut disgratioa, ba chiar distractiv, in mare parte. Deznodamantul mi s-a parut de cacat, insa nu este neaparat vina acestui film, ci a tuturor celorlalte care au livrat acelasi cliseu cu vrajitoarea care si-a fura si arde si moare si … Si alte chestii in acelasi registru …

Atmosfera nu este foarte stralucita. De fapt, padurea mi s-a parut scoasa din imaginile unui parc, deloc amenintatoare. Din punctul asta de vedere cred ca producatorii ar fi trebuit sa vada pilot-ul „Game of Thornes”, asa, ca un tutorial, pentru a vedea „cum se face” … Partea buna este ca, la un moment dat, devii furios pentru moartea Minei, deci ai putea spune ca filmul te obliga , oarecum, sa empatizezi cu personajele bune. Fuck yeah, aia chiar a fost o pierdere :mrgreen:

Ultimile scene ale filmului, care nu sunt nimic altceva decat o punte de legatura catre urmatorul film al unei potentiale serii, m-au facut sa cred ca este destul de posibil sa fiu interesat si de un potentil sequel … Uneori, povestile sunt binevenite si la varste dincolo de granitele copilariei, chiar daca acestea vin impachetate intr-un ambalaj stralucitor, cu inscriptii emobosate si cu un label pe care troneaza impunatoare holograma Holllywood-ului. Este lumea in care traim, insa, iar povestile de odinioara este foarte posibil sa para desuete in epoca iPhone …

Film acceptabil, in conditiile in care iti doresti o dupa amiaza dominata de superficial …

The Disappearance of Alice Creed
septembrie 5, 2010

Acest film britanic are parte de niste cotatii surprinzator de bune pe IMDB, unde ajunge pana la un ranking de 7,0 , ceea ce il recomanda ca un film bun.

Pe undeva, „The Disappearance of Alice Creed” aduce cu „Jack Ketchum’s The Girl Next Door„, unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimii doi ani. NU ajunge insa la acelasi nivel desi sunt cotate exact la acelasi nivel. Asta pentru ca filmul britanic este mult mai static , riscand, in cazul in care nu vibrezi la subtilitatile mesajului , sa te plicitseasca …

Are o intriga carusel, in care situatia se rastoarna de la o scena la alta, fara a oferi insa ceva socant. Marele plus al filmului este jocul bun de tot al celor trei actori, unul dintre ei fiind „the rising star” Gemma Arterton, protagonista din „Prince of Persia”, care are in CV si „Clash of the Titans” sau „Quantum Solace” …

Bazat pe un buget mic, filmul nu ofera nici efecte speciale nici adrenalina unui thriller blockbuster … Pur si simplu o experienta cinematografica de factura medie, bazata pe un mix de calitate intre actori, regie si coloana sonora. Nu este deloc un „must see” , dar nici nu poate fi catalogat ca un film slab.

Mediu, l-as nota mai jos decat nota de pe IMDB … 6 -6,2 …