Treaba este extrem de simpla. Filmul asta iti garanteaza o experienta fabuloasa DACA reusesti a te cufunda complet in atmosfera-i stranie, evident nepamanteana. In caz contrar cred ca ai sanse a te plictisi ingrozitor. Cum am auzit ca ar fi fost cazul unora fata in fata cu complexitatea infioratoare a „Lord of The Rings”. O chestie care m-a socat, la vremea sa …
Cuaron nu este un oarecare. Cred, insa, ca s-a reinventat cu acest film, depasind statutul de semnatar al idilei interzise transformate in cinema cult cunoscuta sub numele de cod „Y Tu Mama Tambien”. „Gravity” este un film memorabil iar mexicanul se poate retrage linistit, pentru ca numele sau va fi retinut de lumea filmului. Pentru senzatia de imponderabilitate, pentru coloana sonora care impleteste fabulos sunetele cu tacerea absoluta (din ce imi aduc aminte, doar in „The Collector” am intalnit o tacere care sa „spuna” atat de multe) … Pentru sansa data oricarui privitor de a asista la ceea ce cred ca este CEA MAI LUNGA CALATORIE din istoria cinematografiei … Este un drum halucinant de lung intre naveta aia spatiala si acea plaja fara nume din final. Cu tot respectul pentru distantele imposibil de calculat propuse de genul science fiction …
Mi-a placut al dracului de mult „Gravity”. Aveam ceva dubii, pentru ca nu sunt un mare fan al experimentelor space drama, in afara celor ce au tangenta cu mostenirea lasata de Ridley Scott &HR Giger. Temeri nejustificabile. „Gravity” este fenomenal. A fost nevoie doar sa ajung acolo … Restul a fost pura incantare.
Cel mai bun SF al anului? Hell yeah !!!!