Nā Mokulua sunt doua insulite situate in largul coastelor insulei hawaiiene O’ahu. Alte denumiri uzuale atribuite acestora sunt “The Moks” si “Twin Islands”. Insulele sunt situate la aproximativ 1 km departare in larg deLanikai Beach.
Cea mai mare dintre insule se numeste Moku Nui iar cea mai mica Moku Iki.Ambele fac parte din Hawaii State Seabird Sanctuary, ceea ce face ca accesul pe insule sa fie strict controlat, insula mai mica fiind interzisa turistilor, acelasi lucru fiind valabil si pentru interiorul insulei mai mari.
Zona este cunoscuta amatorilor de kayaking insa apele sunt destul de periculoase, rechinii tigru frecventand apele din jurul celor doua insule. Turistii trebuie sa fie atenti si la stanci sau curenti. Una dintre insule dispune de o plaja cu nisip negru.
Gardner Pinnacles, numite in hawaiiana Pūhāhonu, sunt doua insule golase (de fapt, doar niste stanci) situate in lantul hawaiian. Inconjurate de un recif de corali, cele doua stanci se afla la 946 km nord vest de Honolulu si la 174 km de French Frigate Shoals. Suprafata totala a celor doua mici insule este de 24,030 m2, totusi reciful care le inconjoara se intinde pe o suprafata de aproximativ 2,400 km2. Cele doua stanci se afla la o distanta de aproximativ 100 metri distanta. Inaltimea maxima a acestora este de 52 metri , acestea fiind ramasitele unui con vulcanic. Una dintre stanci este considerata de unele surse a fi formata din doua picioare de stanca, unite intre ele.
Stancile au fost descoperite la 2 Iunie 1820 de cattre vanatorul american de balene Joseph Allen, aflat la comanda balenierei Maro, originare din portul Nantucket. Alte nume folosite de-a lungul istoriei au fost Man of War Rock sau Pollard Rock. Nu exista nici un loc in care sa se poata ancora in siguranta iar marea izbeste violent stancile chiar si in momentele in care este calma, incercarea de a debarca transformandu-se intr-o operatiune extrem de riscanta. Dealtfel, Gardner Pinnacles sunt considerate cel mai greu accesibile si cele mai sterile insule din lantul hawaiian nord vestic.
Gardner Pinnacles sunt interesante pentru botanisti in principal datorita unor specii de pesti care nu se gasesc nicaieri altundeva in lantul hawaiian nord vestic. Deasemenea , aici se gasesc un numar mai mare de specii de corali decat in insulele vecine Necker si Nihoa. Stancile sunt populate de un numar mare de specii de insecte, existand opinii ca doua specii noi de paianjeni ar vietui aici. 12 specii de pasari marine cuibaresc pe stanci, acestea fiind acoperite cu guano. Vegetatia este aproape inexistenta, cu exceptia unor smocuri de portulaca (flori de piatra) si alge, aflate in zonele joase si umede ale stancilor. Zona este considerata arie protejata, accesul fiind interzis pana si armatei, care a avut o intrare neautorizata, ocazie cu care a aruncat in aer varful uneia dintre stanci pentru a construi un refugiu de urgenta pentru elicoptere.
Mokoli’i este o formatiune insulara din bazalt situata in largul insulei Oahu, Hawaii, la jumatate de kilometru distanta de Kualoa Point, in golful Kāne’ohe. Insulita are o suprafata de 5,1 hectare si se ridica pana la 63 metri deasupra nivelului marii. Datorita formei sale, insula de origine vulcanica mai este numita si “Chainaman’s Hat”. Din punct de vedere geologic, insula a fost parte din Oahu, inainte ca eroziunea sa o desparta de aceasta.
O sigura specie de pasari, Wedge-tailed sherwaters (Puffinus pacificus, o specie de albatros, cred), cuibareste aici. Conform unui studiu din 2005 vegetatia include aproximativ 72 specii diverse de plante, dintre care 20 sunt autohtone.
Insula este accesibila publicului, devenind un punct de atractie catre sfarsitul saptamanii. Se poate ajunge aici cu kayak-ul, cu barca sau chiar inot, apa nefiind mai mare de un metru si jumatate in zona vestica a insulei. Totusi, apele sunt primejdioase, fiind populate de rechini.
Insula este cunoscuta producatorilor de film, aparand in scene din productii precum “50 First Dates” sau “The Big Bounce dar si in diferite videoclipuri. In prezent insula este proprietatea orasului Honolulu si face parte din Kualoa Regional Park.
sursa imagini : Wikimedia (author : Forest & Kim Starr)
Atolul Pearl and Hermes,Holoikauaua in hawaiiana, este situat in Pacificul de Nord si face parte din grupul NordVestic al lantului hawaiian. Formatiunea isi trage numele de la doua baleniere britanice care au naufragiat aici in 1822, in timpul unei furtuni. Echipajele au reusit sa construiasca o ambarcatiune din resturile celor doua nave si s-au intors in Honolulu.
Atolul, scufundat in mare parte, este format dintr-un recif de corali care inconjoara o laguna si pe care se afla cateva insulite nisipoase aproape lipsite de vegetatie, cu exceptia catorva specii ierboase.Suprafata totala a insulitelor (North, Little North, Southeast, Bird, Sand, Grass, Seal si Kittery)este de 36 hectare. Insulitele sunt atat de joase incat exista momente cand apele inconjuratoare le acopera complet.
Pearl and Hermes a avut o scurta perioada de glorie dupa ce Williamg G. Anderson, un capitan care pescuia ton in zona, a descoperit culturi de scoici producatoare de perle pe fundul lagunei, in 1927. A fost momentul in care atolul a capatat o importanta comerciala. Totusi, comertul cu perle nu a durat decat cativa ani. Mai tarziu, guvernul hawaiian a interzis activitatile comerciale si a declarat zona “sanctuar al pasarilor marine”. Din Iunie 2006, Pearl & Hermes atolul si toate celelalte insule din grupul hawaiian Nord Vestic fac parte din Monumentul National Marin Papahānaumokuākea.
Cinteza de Laysan, aflata in pericol de disparitie a fost naturalizata aici, in eventualitatea unui dezastru natural sau de alta natura care ar putea sa distruga populatia nativa pe insula de origine, Laysan.
Molokini este o insula situata in Canalul Alalakeiki, dintre insulele hawaiiene Maui si Kaho’olawe. Este o imagine iconica printre wallpaper-ele pentru computer, datorita formei sale spectaculoase, de semiluna, peisajul oferit din aer fiind absolut memorabil. Insula are statutul de “sanctuar al pasarilor marine”.
Insula este ramasita unui crater vulcanic partial scufundat, format acum 230,000 de ani. Molokini are o suprafata de 9,3 hectare si un diametru de 600 de metri. Elevatia maxima atinge 49 demetri deasupra nivelului marii. La 4 km catre est se afla parcul national Makena iar la nord golful Ma’alaea.
Insula este un popular punct de atractie pentru iubitorii de scuba diving si snorkeling. Forma de semiluna ofera protectie scufundatorilor in fata valurilor si a curentilor puternici ai canalului Alalakeiki. Craterul adaposteste un recif scaldat de ape cre ofera o vizibilitate perfecta pana la adancimi de 46 metri. Aici s-au recenzat pana la 250-260 de specii de pesti (inclusiv rechini de recif si morene), multe fiind endemice. Deasemenea reciful adaposteste 38 de specii de corali si aproximativ 100 specii de alge. Pentru cei cu experienta, exista posibilitatea experientei fascinante a unei scufundari de-a lungul peretelui exterior. Numarul mare de vase care viziteaza insula a dus la necesitatea instalarii unor geamanduri de acostare in vedere limitarii efectelor negative ale ancorelor. Exista discutii asupra aglomerarii tot mai mari cu turisti a zonei.
O legenda hawaiiana spune ca Molokini a fost o femei frumoasa care s-a indragostit de un barbat iubit si de zeita focului, Pele. Aceasta a ucis femeia, transformandu-i corpul in piatra(insula Molokini). Se presupune ca, capul femeii este conul de cenusa vulcanica Pu’u Olai, de pe Makena Beach. Transformarea in mit a insulei nu este surprinzatoare, hawaiienii vazitand inca din vechime insula, in expeditiile lor de pescuit. Molokini punea la dispozite si pasari marine, ouale dar si penele acestora.
In timpul WWII, Marina Statelor Unite a folosit insula ca zona de antrenament, avand in vedere similaritatile dintre forma insulei si cea a unei nave de lupta. De parca idiotenia unui razboi mondial nu ar fi fost de ajuns, intre 1975 si 1984 Marina a detonat munitiile nedetonate din carter, ducand la deteriorari insemnate ale recifului, ceea ce a produs indignarea opiniei publice. Astfel, s-a ajuns la indepartarea manuala a munitiei ramase, incat un studiu din 2006 nu a identificat munitie ramasa in crater sau pe insula. Timp de doua decenii, intre anii ’50 si ’70, reciful a suferit si de pe urma exploatarii comerciale de coral negru. Abia din 1977, insula, craterul si 310,000mp din zona inconjuratoare au fost declarate zona marina protejata.
Numita in limba hawaiiana “Papa‘āpoho”, Lisianski Island este una dintre insulele grupului Hawaiian Nord Vestic. Se afla la 20 km est de Laysan si la 1,676 km nord vest de Honolulu.
sursa : Wikipedia, author : George H. Balazs, NOAA
Insula are o suprafata de 1.5 km2, 2 Km lungime si 1 Km latime, in timp ce linia coastei masoara 5 km. Elevatia maxima a insulei atinge 12 metri. Relieful insulei este plat, fiind dominat de dune de nisip si aglomerari de resturi de corali. Lisianski se extinde sub nivelul marii cu gradina de corali Neva Shoals, un sistem coraligen care acopera o suprafata imensa, 979 km2, ceea ce reprezinta mai mult de jumatate din suprafata insulei Oahu. 24 de tipuri de corali au fost identificate in acest adevarat paradis subacvatic.
Accesul pe insula este dificil, fiind posibil doar prin intermediul elicopetrului sau al barcilor, existand un mic loc de ancorare in partea sud estica a insulei. Lisianski este o ramasita a unui vulcan erodat si prezinta in centru o depresiune, ultima urma a unei foste lagune hipersaline, asemanatoare celei de pe Laysan.
Lisianski este gazda a pana la 75% din petrelii Bonin care cuibaresc in Hawaii. Au fost descoperite fosile care demonstreaza ca rata Laysan, cea mai rara rata din lume, a cuibarit si aici, posibil in perioada in care exista laguna centrala.
Insula a fost numita dupa numele exploratorului rus Iuri Feodorovich Lisyansky, un ofiter al Marinei Imperiale Ruse.Acesta a ajuns aici la bordul navei sale, Neva, in 1805. Initial, Neva, care avea sa dea numele recifului din vecinatatea insulei, facea parte din prima expeditie rusa pornita in jurul lumii, expeditie condusa de Adam Krusenstern. Lisyansky a considerat insula ca fiind de un interes scazut, cu toate ca recifurile sale erau un pericol major pentru navele care treceau prin zona.
Insula afost revendicata de Regatul Hawaiian in 1857 prin regale Kamehameha IV. Mai tarziu a fost inchiriata prospectorilor de guano, fara ca industria sa faca cine stie ce cariera aici. Din 1909 Lisianski este parte a Hawaiian Islands Birds Reservation.
Lehua este o mica insula din lantul Hawaiian situate la doar 1,1 km nnord de Ni’ihau, la vest de mult mai cunoscuta Kauai. Avand forma de semiluna si o suprafata de doar 1.15 km2, Lehua este o ramasita golasa a conului unui fost vulcan.
Lehua face parte din grupul celor cinci insule vizitate de James Cook, la prima calatorie, din 1778. In prezent, insula este rezervatie ornitologica, facand parte din Hawaii State Seabird Sanctuaries. Astfel, multe activitati sunt interzise insa accesul este permis.
Atunci cand vremea o permite, Lehua devine o atractie pentru amatorii de scufundari care vin aici de pe Kauai.
sursa : Wikipedia(author : Christopher P. Becker (Polihale) (www.polihale.com))
Insula este populata de 16 specii de pasari marine dar si de sobolani si iepuri, specii introduce aici in trecut. Una dintre atractii o reprezinta o formatiune geologica din extremitatea unuia dintre bratele insulei, numita “gaura cheii” (the keyhole).Aceasta este o excavatie naturala inalta care traverseaza bratul insulei, dintr-o parte in cealalta, dand nastere unui pod natural spectaculos. Poate fi vizualizat in imaginea de mai jos (click to enlarge).
Paza de Coasta pastreaza in functiune un farsituat in cel mai inalt punct al insulei, Kaunuakalā, care se inalta la 215 metri deasupra nivelului marii.
Situata la 1,496 Km nord-vest de Honolulu, Laysan este o insula care face parte din grupul Northwestern Hawaiian Islands. Numele Hawaiian al insulei, Kauō, inseamna “ou” si face referire la forma insulei.
sursa imagine : Wikipedia(author : United States Geological Survey)
Lyasan este o insula asemanatoare atolilor, format dintr-o masa continua de teren care inconjoara un lac central hipersalin, adanc de pana la 2,4 metri, lac care are inregistreaza o salinitate de trei ori mai mare decat a oceanului din jur. Insula are 1,6 km latime, 2,4 km lungime si o suprafata totala de 4,11 km2, ceea ce o face a treia insula ca marime (uscat) din grup, dupa Sand Island si Midway Atoll. Cel mai inalt punct de pe insula este o duna care acopera mare parte din extremitatea nordica a acesteia, duna care se ridica pana la 15 metri deasupra nivelului marii.
sursa : Wikipedia(author :Robert J. Shallenberger, U.S. Fish and Wildlife Service)
Atolul a luat nastere prin acumulari de corali. Reciful care inconjoara insula acopera o suprafata de 2, 97 km2. Lacul hipersalin din mijlocul insulei are apele maronii iar adancimea sa a variat intre 9 metri, in secolul XIX, si adancimea actual, de pana la 2,4 metri. Cel mai sigur mod de a gasi apa proaspata pe Laysan este acela de a urmari unde beau apa speciile de pasari. Apa dulce pluteste deasupra celei saline si se acumuleaza in diferite zone, de-a lungul malurilor lacului.
sursa : Wikipedia (author : Dr. James P. McVey, NOAA)
Desi insula a fost, probabil cunoscuta vechilor hawaiieni, occidentalii au descoperit-o abia la inceputul secolului XIX, prin vanatorii de balene, prima mentiune aparand in 1825, in The Nantucket Enquirer, desi exista posibilitatea ca un anume capitan Brigs sa o fi intalnit in 1822. Unele surse in indica drept descoperitor pe rusul Staniukowitch, care a cartografiat insula in 1828.
In 1859 vasul Gambia a ajuns pe Laysan in cautare de guano insa echipajul a estimat ca resursele nu justificau efortul. Cateva decenii mai tarziu, in 1890, doi prospectori au primit permisiunea de a excava si s-a descoperit ca cei de pe gambia subevaluasera resursele insulei, astefl ca productia a ajuns la 91 tone pe zi, mineritul avand loc in conditii extreme de vitrege. Anul 1900 a adus confilicte violente intre lucratorii japonezi si managementul American, violente soldate cu doi morti.
Mineritul dupa guano a daramat fragilul ecosistem al insulei. Intre 1903 si 1911 populatia estimate de pasari de mare a scazut de la 10 la 1 milion de exemplare in timp ce palmierul endemic Pritchardia, existent doar pe Laysan, si arborii de santal Santalum ellipticum au disparut. Cu ceva timp inainte, cel mai cunoscut locuitor al insulei, germanul Max Schlemmer, si-a adus si el aportul la distrugerea mediului ambient. In 1894, in incercarea de a obtine materie prima pentru o proiectata fabrica de conserve, acesta a eliberat pe insula iepuri, asteptandu-se ca acestia sa se inmulteasca, ceea ce s-a si intamplat. Apetitul rozatoarelor a depasit, in curand vegetatia disponibila, peisajul devenind dezolant. Fara vegetatie solul a fost devastatde catre furtunile tropicale, prin 1918 vegetatia fiind atat de rara incat abia mai putea sustine o populatie de pana la 100 de iepuri. Rozatoarele au starpit douazeci si sase de specii de plante si, implicit, o specie endemica de pasari. Pana la urma, iepurii au fost exterminat insa rezultatele planului stupid al lui Schlemmer au fost catastrofale.
In 1909 insula a fost declarata sanctuar al pasarilor marine, insa Schlemmer a permis in continuare japonezilor sa vina sis a vaneze pasari pe Laysan, ceea ce a dus la evacuarea sa. In prezent, insula este nelocuita, insa se afla in calea curentilor marini care acumuleaza mari cantitati de gunoaie non degradabile, ceea ce pune in pericol viata pasarilor, frecvent ucise de mizeriile gasite pe plaje si inghitite. In 1990 s-a desoperit ca un container cu carbofuran a esuat pe insula si s-a spart, dand nastere unei zone moarte, totul in jurul sau fiind lipsit de viata.
Cu toate acestea, Laysan este inca considerate a avea cea mai mare biodiversitate dintre Northwestern Hawaiian Islands. Aici se gasesc Laysan Duck, cea mai rara rata din lume, si pitigoiul de Lyasan, o alta specie intalnita doar aici. Alte 18 specii cuibaresc aici, iar lacul Laysan este singurul lac existent in tregul grup de insule nordvestic. Pe insula se gasesc si foci hawaiiene si testoase verzi.
In 1991 a luat nastere un proiect ce a dus la exterminarea unei specii de iarba introdusa de catre personalul marinei Americane, iarba care sufoca speciile ierboase originare. Proiectul a avut success si a durat pana in 2000, costand aproape un million de dolari. La acel moment insula se gasea la cea mai apropiata stare comparative cu cea in care fusese descoperita.
Pritchardia a disparut insa se incearca naturalizarea unei specii inrudite, adusa de pe Nihoa, de unde se incearca naturalizarea unei specii de pasare marina care sa inlocuiasca pe cea disparuta (Laysan Millerbirds). In acelasi an au aparut primele simptome ale unei forme de febra necunoscuta, asociata cu coloniile de pasari marine, febra care a primit numele de “Laysan fever”. Inca se speculeaza pe marginea sursei.
O descoperire recenta a pus insula intr-o noua lumina. Un arheolog care cerceta straturile sedimentare de sub lacul central a gasit, adanc sub fundul lacului, polen de cocotier. Pana la sosirea calatorilor polinezieni, cocotierul nu a crescut pe nici una dintre insulele hawaiiene, sau cel putin nu exista dovezi care sa sustina aceasta idée.
Deasemenea, nu exista dovezi care sa sutina ca hawaiienii antici au calatorit dincolo de Nihoa si Mokumanamana (Necker). Datarea sedimenteleor in care a fost gasit polenul propune un orizont de timp de pana la 5,500 de ani, ceea ce ridica intrebarea cine sunt cei care au adus cocotierul sau polenul acestuia pe Laysan.
sursa imagine : Wikipedia (author : Christine Taylor, NOAA)
Un individ extrem de bogat, care traieste intr-un adevarat paradis. Aparent, o viata perfecta. In sptele imaginii stralucitoare, o familie destramata, un grup de straini care impart intre ei mai mult resenimente, in locul unei normale afectiuni. Afacerea secolului, care sta pe un esafodaj ce se dovedeste a fi extrem de sensibil, drumul catre decizia corecta trecand prin spatiul extrem de ingust al iertarii, o fanta intr-un zid de ranchiuna …
Totul intruchipat de un latifundiar cu suflet curat care incearca disperat a trece peste o drama personala, in acelasi timp cu incercarea sa de a isi aduna in jurul sau familia formata din doua fete rebele, greu de inteles si, inca mai greu, de tinut aproape. In rol principal, George Clooney, aflat intr-un moment de maxima maturitate artistica. Clooney reuseste o interpretare de exceptie, extrem de naturala, livrand un „Matt King” , pur si simplu, viu. Convingator. Carismatic. Trustworthy. Personajul lui Clooney nu ar fi fost acelasi fara suportul excelent al catorva actori, dintre care ies in evidenta Shailene Woodley si Nick Krause. Acestia joaca atat de natural rebeliunea incat exasperearea tatalui este absolut legitima.
„The Descendants” a castigat deja lumea filmului, premiile si nominalizarile curgand, din toate partile. Lupta pentru Oscar va fi interesanta, intrucat filmul se ridica cel putin la nivelul ator favorite precum „The Help” sau „50/50”. Oricum, „The Descendants” isi justifica, in mare parte, nota de 8.0 atribuita de catre IMDB.
Film excelent. Dublat de o coloana sonora impecabila. Back up : uluitorul peisaj hawaiian. O incantare, cred, pentru cei care au fost acolo 😉 .
Kalalau Trail este un traseu care poate fi strabatut pe jos, urmand coasta Nā Pali, prin parcul national cu acelasi nume, aflat pe insula Kauai din Hawaii. Calatoria este extrem de solicitanta, dincolo de magia peisajului,iar poteca te duce de-a lungul a 18 km, de-a lungul tarmului Nordic al insulei, de la plaja Ke’e pana la valea Kalalau.
Valea Kalalau, vazuta dinspre Na Pali Kona Forest Reserve Pihea Trail (sursa : Wikipedia; author : Gh5046 )
Un calator antrenat poate termina acest traseu in maximum o zi, insa turistii obisnuiti au nevoie de doua zile.
Prima portiune a traseului Kalalau (sursa imagine : Wikipedia ; author : Matt Wright)
Accesul pe Kalalau Trail este strict supravegheat pentru a conserva mediul ambient, extrem de sensibil. Se poate campa in valea Kalalau, insa permisele pentru campare se emit in numar limitat, in fiecare an. Asta nu impiedica insa multi turisti sa patrunda pe traseu fara a plati taxa perceputa.
O cascada in Valea Hanakapi`ai (sursa Wikipedia; author : Derangedtaco)
Poteca porneste din zona tarmului nordic al Kauai, de pe Ke’e Beach, unde poti ajunge urmand drumul principal al insulei. Primii 3 km sunt mai putin solicitanti si pot fi parcursi fara taxa. Aceasta portiune a traseului se opreste in zona izvorului Hanakapi’ai si a plajei cu acelasi nume.
Ke’e Beach
Hanakapi’ai Beach (sursa : Wikipedia; author : Jeff Kubina)
Plaja Hanakapi’ai este o plaja de 3,2 Km, izolata si avand o notorietate sumbra pentru pericolele extreme care te pandesc in perioada lunilor de iarna cand oceanul loveste violent tarmul. Coasta Nā Pali nu este aparata de recifi de corali, astfel ca impactul cu oceanul poate fi , deseori, mortal pentru cei care se avanta in apa. Conform unei pancarte afisate pe plaja, pana la finalul lui 2008, 83 de persoane se inecasera in zona, multi fiind turisti trasi de curenti in timp ce incercau sa intre in apa, dupa drumul de cateva ore.
sursa : Wikipedia (permission : CC-BY-SA-3.0-MIGRATED)
Pentru a continua dincolo de Hanakapiai, este nevoie de un permis pentru camping sau un permis de o zi , pentru cei care pot termina traseul intr-o astfel de perioada. Sase km mai departe se ajunge in valea Hanakoa Valley, o vale suspendata, fara acees la ocean. Aici se poate campa si, eventual, turistii pot alege a se deplasa pe o poteca neamenajata pana la cascada Hanakoa.
La alti 8 Km se afla Kalalau Valley, recunoscuta pentru peisajul impresionant si plaja impecabila cu acelasi nume. Valea este inconjurata de versanti abrupt de pan la 600 metri inaltime.
Kalalau Valley
Aici se poate ajunge doar pe mare sau pe Kalalau Trail, existand facilitate pentru campare. Desi locuita de catre hawaiieni pana in secolul XX, acum este interzisa a locui aici, zona fiind parc national. Exista ina persoane care reusesc sa locuiasca aici pentru diferite perioade.
Punaluʻu Beach, cunoscuta turistilor sub numele Black Sand Beach, este o plaja situata intre Pāhala si Nāʻālehu, pe Big Island (Oʻahu), in Hawaii.
Plaja este cunoscuta pentru nisipul sau negru, bazaltic, format in urma racirii lavei, dupa ce a ajuns in ocean. Plaja este unul din punctele de atractie al Hawaiʻi Volcanoes National Park.
Punaluʻu este un loc unde pot fi intalnite testoasele Hawksbill si testoasele verzi, doua specii aflate in pragul disparitiei. Platoul continental este stancos, inotul fiind periculos aici.
Un fenomen curios are loc in zona. Izvoare subterane cu apa dulce deverseaza in ocean, apa acestora fiind extrem de rece, avand consistenta benzinei, atunci cand se amesteca cu apa oceanului.
Legendele spun ca, in perioadele de seceta, hawaiienii din zona, plonjau in apele oceanului cu ulcioare, aducand la suprafata apa dulce. dealtfel, in limba hawaiiana, „puna luʻu” ar insemna ceva similar cu „scufundator dupa apa dulce”.
Un comentariu al lui Nice mi-a atras atentia asupra faptului ca am reusit sa „adun cateva mile” prin intermediul prietenilor … Asa ca, dincolo de imaginile pescuite de pe net, care prezinta diferite locuri de pe lumea asta mare si halucinant de frumoasa, Silence’s Blog a avut privilegiul de a merge in Africa de Sud prin intermediul lui Mihai R. , Maldive si Turcia prin intermediul Ankai si al Marinelei, sau Western Australia prin intermediul Mihaelei si al lui Vali. Voi mai cauta pentru ca ar mai fi ceva destinatii 🙂 …
Pana atunci, Hawai’i, prin intermediul lui Vali & Carmen S. …
sursa Wikipedia (author : Cristo Vlahos)
Nā Mokulua dinspre Lanikai Pillboxes – Kailua (Wikipedia, author : Cristo Vlahos)
sursa Wikipedia (author : Cristo Vlahos)
Moku Iki dinspre Moku Nui (Wikipedia ; author : Cristo Vlahos)
Moku Nui, ocean cove (Wikipedia ; author : Travisthurston)
sursa Wikipedia (Author : Cristo Vlahos)
sursa Wikipedia (author : Eric Guinther)
sursa Wikimedia (authors : Forest & Kim Starr)
Silence's Blog 