Jessabelle decembrie 7, 2014

Venind din partea Bloomhouse Productions, „Jessabelle” promite. Si, in opinia mea, livreaza. Daca nu fiori, (in aceasta privinta, am senzatia ca Blum&Co reusesc din ce in ce mai greu sa obtina teroarea in stare pura pusa in scena de „Insidious”),  filmul ofera un lucru cert : ATMOSFERA. Este adevarat, nimic nu este mai favorabil unui film horror cu ceva pretentii decat fabuloasa combinatie intre frumusetea salbatica a unui bayou din Louisiana si macabrul unei povesti voodoo. Pana la urma, un astfel de setting a transformat pana si un slasher obisnuit ca „Hatchet” intr-o franciza respectabila(ca sa ma feresc de termenul cult, desi Crowley poate aspira la un astfel de statut) …

Atmosfera sudista, imbibata in mister, o prestatie buna de tot a unei actrite pe care am remarcat-o recent, in „Predestination”, Sarah Snook, un film care nu prea da senzatia low-budget a unora dintre productiile BHP. Destul de putine lucruri de reprosat unui film subevaluat de IMDB. Cred.

O problema ar fi „motto-ul” sub care s-a realizat marketing-ul filmului. „The dead are back for life” nu ar trebui sa dezvaluie mai mult decat ar fi necesar, insa odata ce te trezesti in Louisiana, odata ce apar chestiile voodoo, iti cam dai seama despre ce este vorba. Este de ajuns sa fi auzit de „Skeleton Key” …

Mi-a placut, totusi …

Publicitate

As Above, So Below noiembrie 29, 2014

Cu tuse de macabru dantesque, amestecand clisee si mizand pe un stil controversat, found footage, filmul lui Dowdle intriga. Sau produce confuzie. Depinde in ce dispozitie te afli.  Nu stiu cat de inspaimantator poate parea un astfel de film, mie nu mi s-a parut cine stie ce, insa pot spune ca zgaltaie oarecum senzatia de comfort daca nu prin cine stie ce fiori macar prin cateva momente de claustrofobie indusa, mai ales in prima sa parte. Din punctul meu de vedere, „As Above, So Below” nu este mai bun decat Quarantine, pentru a ma limita strict la CV-ul lui Dowdle, insa ramane un horror acceptabil. As spune ca, prin faptul ca s-au jucat putin cu reprezentarea infernului, cei din spatele filmului au demonstrat ceva cojones. Iar faptul ca au deviat macar in acest caz de la clisee, confera filmului o oarece valoare.

Bun. Mi-a placut.

Constantine (2014) – Prima impresie octombrie 25, 2014

Mi-a placut filmul din 2005, insa nu am avut prea mari asteptari de la acest serial care a beneficiat de o reclama destul de agresiva. Cand spun asta, ma gandesc la autobuzul ala din imaginile de la ComiCon-ul de anul asta … Serialul celor de la NBC nu mi se pare prea inspirat, daca se poate spune asta bazandu-te exclusiv pe pilot. Incearca sa seduca prin accentul galez si umorul acid, tipic britanic, al protagonistului Matt Ryan, dar nu stiu daca asta este de ajuns. Actiunea pilotului mi s-a parut oarecum fortata, superficiala, iar asta imi da putine sperante in privinta a ceea ce va urma. Indraznesc sa estimez ca actuala cotatie IMDB , decenta (8.2), va suferi o corectie negativa. Nu voi urmari serialul, insa m-as bucura sa aud vesti bune din aceasta directie. Nu de alta, dar, in cazul meu, un horror de calitate este oricand binevenit.

Un serial cu potential cult, avand in vedere baza de fani a fenomenului Hellblazer, insa, pentru un neutru, cred ca ramane doar o clona nereusita a „Supernatural”. Nici ala cine stie ce „masterpiece”, daca mi se permite inca o parere 🙂 …

Deliver Us from Evil octombrie 19, 2014

Cred ca sunt sanse serioase de a putea afirma fara grija de a gresi ca tipul asta de horror a devenit un fel de mina de diamante de la „End of Days” incoace. Asta nefiind, musai, un lucru de laudat, in sensul ca nestematele apar mai rar decat ploaia in nordul statului Mali. „DUFE” nu este un diamant, din pacate. Are, insa, parti bune. In primul rand prestatia lui Eric Bana, mult, dar mult peste ceea ce ofera un film de acest tip, cu exceptia cazurilor in care nu are norocul de a avea un star IMPLICAT (cu adevarat) in distributie. Bana aduce cea filmului, un soi de ironie care isi face des aparitia in prima parte a filmului, o perioada buna de timp persistand senzatia ca asisti la o comedie neagra. Nu a fost sa fie dar efectul, chiar involuntar, aduce o bila alba filmului.

Povestea este clasica, iar clasicismul vine la pachet cu o previzibilitate in stare pura. Poti spune cum care este finalul din momentul in care ai dat banii pe bilet si observi posterul cat casa. Scenariul se joaca, totusi, intr-un mod inteligent cu miezul povestii mentinand destul de mult interesul celui care priveste. Fara prea multe alte comentarii, as putea spune ca „DUFE” este un film horror decent. Nu atat de sinistru pe cat te-ai astepta si deloc interesat de a patrunde mai adanc in macabrul domeniu al demonologiei, dar ramane un film digerabil pentru fanii genului.

WER septembrie 28, 2014

Pentru un film turnat in Romania, as putea spune ca „Wer” se prezinta destul de bine. Asta pentru ca, strict calitativ, productiile realizate pe la MediaPro cu know-how occidental au cam dat-o cu succes in bara. Cu toate ca imi aduc aminte de un alt horror care mi-a placut, „Ils”, o interpretare interesanta a cosmarului reprezentat de „copii canalelor bucurestene”, un cliseu care i-a bantuit omde;ung (sau o mai face, inca) pe cei care au avut sansa de a se naste la o longitudine indeajuns de vestica pentru a beneficia de brainwashing-ul propagandei oricum altfel decat comuniste …

„Wer” este destul de inspaimantator daca iei ca reper antagonistul, un personaj extrem de bine pus in valoare in prima parte a filmului, ceea ce asigura fiorii necesari unei bune proiectii catalogate „horror”. Efectele speciale sunt bine realizate, filmul fiind indeajuns de dur pentru a fi indemnat a ma gandi la curentul „new french extremity”, in ciuda faptului ca este o productie americana. Mi s-a parut, insa, extrem de asemanator, ca mod de realizare/atmosfera cu filme asociate NFE.

Din pacate, finalul isi tradeaza gena americana, ceva „sirop” facandu-si aparitia intr-un moment in care lucrurile stateau chiar in regula …  In ciuda unor clisee inevitabile, „Wer” ramane un horror decent care, cu putina inspiratie, putea deveni memorabil. Asa ramai doar cu amintirea unui personaj remarcabil prin grotescul sau (Talan Gwynek).

Wolf Creek 2 iunie 13, 2014

Australia sau, mai bine zis, biodiversitatea acesteia, a suferit in ultimile secole un asediu necontenit al speciilor animale si vegetale introduse, acestea muscand hulpav din habitatul fabulos al continentului insula. Privind din aceasta perspectiva, iconic-ul personaj Mick Taylor este personificarea razbunarii naturii australiene impotriva a ceea ce ii tulbura unicitatea. Un Crocodile Dundee in varianta psycho, ceea ce justifica, oarecum violenta osibil a fi catalogata „inutila” a filmului …

Strict din punctul de vedere al genului horror, al doilea „Wolf Creek” este un film bun. Probabil, la fel de bun ca primul. Cred ca a reusit sa creioneze ceva mai mult persoanajul interpretat de John Jarrat, despre care indrasnesc sa spun ca produce un acting demn de un film mult superior standardelor genului horror. Brutal si nemilos, cu un final interesant  care lasa loc de … (re)interpretari, „Wolf  Creek 2” este un film horror realizat in maniera celor din anii ’90, 2000, film care poate sta fara teama alaturi de clasice precum „Wrong Turn”, „Texas Chainsaw Massacre” sau „Hostel”. Si cu voia Dvs, predecesorul sau, senzationalul „Wolf Creek” …

Oculus iunie 8, 2014

„Oculus” este materializarea unei idei bune apartinandu-i regizorului Flannagan. Acesta a brodat pe marginea unui „short” de care nu auzise nici dracu’, film scurt semnat chiar de el, si a obtinut un horror mult peste media productiilor lansate in ultimii ani. „Oculus” este destul de inspaimantator, desi nu la nivelul pe care l-ai fi asteptat, avand in vedere intunecatu-i trailer. Lasand la o parte dilutia peste asteptari a starii de spaima induse, as spune ca raman destul de multi fiori pentru a fi tentat sa pastrezi acest film in lista de asteptare a topului horror 2014.

Joc bun al actorilor, performanta tinerei Karen Gillan oferind valoare unui film care nu debordeaza de ingeniozitate. Raportandu-ne la epoca fiecaruia, nu as crede ca „Oculus” ar fi mult peste nivelul primului „Mirrors”, fara ca afirmatia sa aiba vreo conotatie negativa. Personal, mi-au placut ambele filme.  „Oculus” este un horror care merita vazut.

The Dyatlov Pass Incident decembrie 28, 2013

 

„Incidentul Dyatlov” ramane unul dintre cele mai fascinante mistere ale ultimilor  cincizeci de ani, fiind o paine buna de mancat pentru adeptii teoriilor conspirationiste. Deasemenea, cinematografia a gasit un teren viran, unul dintre cei care au decis a se avanta in directia locului famat din Siberia fiind Renny Harlin, un finlandez care a semnat o serie de filme redutabile precum al doilea „Die Hard”, „Cliffhanger”, „Deep Blue Sea”,”The Long Kiss Goodnight” sau „Exorcist: The Beginning”, ca sa le mentionez doar pe cele care mi-au placut, la vremea lor. 

In ciuda faptului ca filmele sale au un aspect comercial atragator, sau , poate, tocmai de aceea, aproape toate au fost lovite serios de critica. Intr-o oarecare masura, as spune ca nemeritat, personal fiind de parere ca cinematografia ar fi imposibil de digerat daca ar insemna doar capodopere tip „Das weiße Band – Eine deutsche Kindergeschichte”. Pana la urma, si „artificiile” au rolul lor in lantul trofic cinefil.

„TDPI” sufera acelasi tratament, IMDB cotandu-l ca pe un horror de duzina, daca nu cuma mai rau. Am fost curios sa vad cine a scris scenariul. Habar n-am cum a reusit acest incepator, Vikram Weet, sa produca asa ceva, insa pot spune ca povestea este destul de bine legata, reusind sa ofere o ipoteza interesanta, cel putin din punctul de vedere al fanilor „Ancient Aliens”. 

Filmul mixeaza stilul found footage cu cinematografia clasica, si are momentele sale de horror autentic. Nu cred ca are sanse de a intra in topul celor mai bune productii horror ale anului, dar este indeajuns de bun pentru a persista o vreme in memorie. As spune ca se situeaza la nivelul recentului „Chernobyl Diaries”, un film mai bun decat ar lasa sa se creada critica puternic impotriva-i.

Mi-a placut.   

Insidious: Chapter 2 decembrie 19, 2013

James Wan recidiveaza si isi pune semnatura pe inca un film care va ramane, probabil, in istoria genului horror. Fara a fi vreuna dintre capodoperele acestuia. Calitatea incontestabila a filmului este aceea ca produce frica. Intr-o doza indeajuns de condensata incat sa iti doresti ca filmul sa se termine odata. Asta daca nu cumva esti dur precum otelul Krupp, adica nu vrei in ruptul capului sa recunosti ca te-ai #@#@t pe tine …

In aceeasi maniera cu predecesorul sau, cu”The Conjuring”, semnat de acelasi Wan, sau „Sinister”, film plamadit din acelasi aluat, „I:C2” te invita sa patrunzi in atmosfera unei case aparent primitoare dar care se dovedeste a fi locul unde barierele demonismului dispar, filmul devenind un loc de joaca pentru una dintre temerile ancestrale ale omului. Teama de moarte, personificata in spirite. As spune ca acest film nu este atat de insapimantator pe cat se lauda, fiind, din acest punct de vedere, sub primul „Insidious”. Este, insa, un sequel pe cinste, reusind sa propuna o continuare logica a actiunii filmului original.

Acting-ul mi s-a parut solid, completand maniera excelenta de a regiza horror a lui Wan, asiaticul reusind a te tine permanent in tensiune nu atat prin firul povestii cat prin certitudinea ca oricand poti avea parte de o aparitie … surprinzatoare.  Ceea ce justifica din plin cotatia magulitoare pentru un low budget horror acordata de IMDB …

American Horror Story: Asylum noiembrie 16, 2013

„Asylum”… Al doilea sezon al serialului „American Horror Story” este cel mai macabru produs al cinematografiei horror premium pe care l-am vazut. Vreodata. Serialul ofera o atmosfera sufocanta, cum rar am intalnit. Groaza este un lucru secundar pentru ca AHS se joaca intr-un mod infiorator cu mintea spectatorului rapindu-l intr-un univers in care insanitatea este starea de fapt. Un univers populat de personaje cu un statut ambiguu, interpretatea magistral de absolut fiecare actor implicat in proiect. Net superior primului sezon, „Asylum” a pastrat din mostenirea lasata de acesta cateva lucruri: scenariul extrem de alambicat, coloana sonora impecabila si prestanta fabuloasa a actorilor. Le pastreaza si le duce la nivel de arta. Din punctul meu de vedere, in materie de horror (literatura sau cinema), doar mintea lui King a putut recrea atat de palpabila epoca anilor ’60.  „Asylum” este, pur si simplu, o masina a timpului care teleporteaza privitorul intr-o America vintage, America perioadei Paperclipp, o Amrica bantuita de demoni. Majoritatea cu fata umana. „Asylum” nu este un serial relaxant. Agreseaza conformismul gandirii, inserand subtil artificii verbale care ajung pana la nivelul blasfemiilor zdrobitoare transformate in clisee de William Peter Blatty.

Daca Jessica Lange sau James Cromwell sunt etaloane ale excelentei, Sarah Paulson, Lily Rabe sau Evan Peters ofera interpretari exceptionale.  Cat despre Quinto, a fost mult mai bun aici decat in Star Trek … Personajele acestora, incredibil de vii, graviteaza in jurul camerei, intrand pe rand in prim plan, ceea ce mentine interesul de-a lungul seriei de 13 episoade. La un moment dat, invariabil, ajungi a da credit imaginatiei debordante a producatorilor pentru ca „Asylum” este o simfonie horror, adunand laolalta o sumedenie de arhetipuri ale genului, rezultatul fiind o poveste macabra care pe parcursul a 13 ore inspira nimic altceva decat CALITATE.

Cel mai bun episod al seriei mi s-a parut episodul final, episod care respinge total orice element sangeros (sau aproape orice elment) pentru a se concentra in mod evident pe …emotii. O raritate pentru genul caruia ii apartine, ceea ce evidentiaza, inca o data, caracterul special al acestui serial. Va trebui sa scormonesc serios pentru a gasi ceva mai bun anul asta. In materie de horror. Sau nu numai …

The Conjuring octombrie 13, 2013

„The Conjuring” a lovit lumea cinematografului intr-un mod in care putine productii horror au facut-o in ultimul timp. A beneficiat de o campanie de marketing atat de buna incat a atras nu doar fanii genului. UN prieten care este orice dar nu un horror addict imi spunea ca si-a dus nevasta la mall sa vada … „The Conjuring”. I-am spus ca ori este nebun ori vrea sa scape de ea. Mi-a spus ca filmul nu este sangeros dar …”s-a cacat pe el de frica” …

Omul are dreptate. Nu exista sange in acest film dar subiectul abordat nu are nevoie de asa ceva. Asa cum am mai spus, dupa parerea mea, cele mai crunte filme horrro vin din aceasta zona, a temerilor adanc ascunse in fiinta umana. Demonismul fiind una dintre acestea … „The Conjuring” vine de la un individ care s-a afirmat ca un expert in a induce teama. Chiar daca a inceput cu unul dintre cele mai sangeroase filme din istorie, fara ca asta a il impiedica a fi unul dintre pilonii cinematografiei groazei, si ma refer la UNICUL „SAW”, primul, JAmes Wan a continuat sa isi perfectioneze stilul iar in2010 a lansat o adevarata capodopera a macabrului, impecabilul „Insidious”, un film care a definit un nou gen. NU stiu daca are, deja, un nume, insa intunecatul „Sinister” a dovedit ca „Insidious” a inceput … ceva.

„The Conjuring” are ceva in comun cu „Sinister” & „Insidious”. teama vine pe aceeasi filiera si este detonata prin aparitii bruste ale demonilor, realizati intr-un mod care supune vezica biliara la adevarate torturi. Fala celor care rezista !!! … Atmosfera fabuiloasa din punct de vedere al standardelor filmelor horror fac din acest film unul dintre acelea despre care iti vei aminti in timp. Nu neaparat subiectul va zgaltai memoria ci senzatia simtita in timpul vizionarii. Dincolo de frica, senzatia de … quality time. Cel putin, asta este impersia mea, dupa ce am vazut filmul.

Altfel … Farmiga are un rol decent dar este departe de ceea ce a oferit in „Bates Motel”, unde joaca exceptional. Wan face un film bun de tot, insa nu cred ca „The Conjuring” este mai bun ca „Saw”. Si nici nu cred ca este mai infricosator ca „Insidious” … Ramane, insa, cel mai bun horror al anului, cu toate ca mi se pare oarecum supraevaluat de IMDB.

Grabbers septembrie 24, 2013

Nu stiu daca titlul filmului este un joc de cuvinte (grab beers) , insa, in cazul in care raspunsul este afirmativ, acesta mi se pare extrem de reusit. „Grabbers” este o supriza. Este un film din familia science-fiction-ului tip „Slither”, un tip de filme care imbina elemente horror, SF si comedy. Filmat in Irlanda de Nord, aduce in prim plan un incantator grup de irlandezi sadea, aflati in fata unei incercari pe cinste. Idilica lor existenta este tulburata de o invazie extraterestra, acestia fiind obligati sa ia masuri. SI o fac in stil irlandez, rezultatul fiind o comedie extrem de placuta, condimentata de fabulosul accent irish. Sincer, panspermia nu a fost nicicand mai amuzanta …

Filmul a beneficiat de un buget redus dupa standardele hollywood-iene, dar reuseste sa aduca p ecran niste efecte speciale cel putin decente. O mare nila alba pentru regizorul nord irlandez Jon Wright, un debutant care a impregnat suprinzator de multa „poezie” intr-un film care, altfel, nu ar fi putut fi suspecta de asa ceva.Nici distributia nu este de ignorat, iesind in evidenta Richard Coyle (excelent in Going Posltal, ca si aici, dealtfel), sau Bronagh Gallagher.

Amuzant si deloc agresiv la adresa simturilor, „Grabbers” isi merita pe deplin cotatia decenta acordata de IMDB (6.1). Film bun, fara indoiala, cel putin raportat la genul caruia ii este asociat.

Abraham Lincoln vs. Zombies septembrie 23, 2013

„Abraham Lincoln vs. Zombies” este un mockbuster. Cu alte cuvinte, o mizerie menita sa stoarca ceva bani pe seama neatentiei unor cvasicinefili si a valvei create in jurul unui film cu buget mult mai mare si, in mod sigur, mult mai bine realizat. In acest caz, „Abraham Lincoln : Vampire Hunter”. Well, cu asta s-ar putea zice ca am terminat comentarul pe marginea acestui zombie movie submedicru. Singurul lucru bun al filmului ar fi interpretarea lui Bill Oberst Jr. , in rolul lui „Abe”. Neamtul nascut in State face un rol bun, personajul sau fiind convingator.

Insa, doar pentru atat, filmul nu merita osteneala. Daca il vrei pe Lincoln, il recomand pe Daniel Day Lewis, ce dracu’ …

I Spit on Your Grave 2 septembrie 22, 2013

Pastrand aceeasi structura ca si precedentul film, lansat acum vreo trei ani, al doilea „ISOYG” livreaza doua parti distincte, unite intre ele prin aceeasi brutalitate gratuita. Prima parte este rezervata umilintei extreme la adresa femeii, a doua parte livreaza razbunarea in forma sa cea mai violenta. Nu sunt foarte sigur ca cinematografia horror chiar avea nevoie de asa ceva, dupa ce filmul cult initial, „Day of the Woman”, lovise puternic in conformismul civic al Americii. Sincer, parerea mea este ca acel film ar fi fost de ajuns. Violenta asupra femeii, reala, prezenta, de multe ori dincolo de oroarea pictata de aceasta serie, deja, de filme, este o plaga a prezentului, insa nu as fi dispus sa cred ca un regizro ar putea sa atraga atentia asupra acestui flagel printr-o productie atat de slaba precum „I Spit on Your Grave”. Unu sau doi …

Steven R. Monroe este un regizor specializat pe productii horror de doi lei, CV-ul sau demonstrand ca este chiar pasionat de asa ceva. Ar fi putut sa se opreasca la primul remake, fara a se incapatana a rescrie povestea, exportand-o undeva prin estul Europei. De altfel, cu riscul de a strica farmecul primei vizionari (daca poate exista asa ceva), as spune ca singurul lucru bun al filmului il reprezinta momentul in care tipa din prim plan scapa prima data din mainile tortionarilor si descopera ca se afla la mama … dracului … Literalmente, de fapt, avand in vedere felul cum evolueaza scenariul …

„I Spit on Your Grave 2” este un horror mediocru, care se adreseaza doar fanilo genului. Comparativ cu filmul din 2010, pare a tempera intr-o oarecare masura brutalitatea impotriva protagonistei, ceea ce ar putea fi considerat un lucru bun. Ar fi fost perfect daca Monroe s-ar fi temperat complet si ar fi uitat sa faca un film care enerveaza prin „coloana sonora”, imbibata de urlete animalice. Cotatie buna pe IMDB. Chiar supraevaluat …

Ah, am uitat ! … Acting de cacat …

Monsters … septembrie 2, 2013

… by Dominic Qwek . Cu alte cuvinte … Blizzard …

sursa imagini : Monk