A Long Way Down
august 2, 2014

alwd

Catalogat ca o comedie neagra, „A Long Way Down” nu prea produce zambete, in ciuda originii sale britanice. Este un film care cocheteaza cu idee scapata deEco intr-una din cartile sale. Reprodusa din memorie, „drama sinucigasului este faptul ca intre etajul sase si cinci se razgandeste”. Sau cam asa ceva … Cu alte cuvinte, „ALWD” filozofeaza pe marginea lipsei de logica a tentativei de suicid, militand pentru cautarea unui motiv de a continua … Ma rog, filmul nu face parte dintre cele memorabile, punctand doar la capitolul acting, unde cei patru protagonisti isi fac bine treaba, fara ca vreunul sa poata spera la ceva nominalizari in festivaluri cu staif. Dupa parerea mea, Imogen Poots este starul. Dar o fi doar parerea mea ? 😆 Aaron Paul are inca o aparitie cenusie, ce nu ii ofera sansa de a iesi din universul „Breaking Bad”. Oricum, estimez ca ii va fi extrem d egreu sa o faca, avand in vedere ca Radcliffe nu scapa nici acum de Potter. Ma intreb daca Elijah Wood are tendinta de a se prezenta cu numele Frodo, atunci cand se intalneste cu producatorii de la Hollywood …

Revenind, film decent, fara pretentii …

Need for Speed
iulie 20, 2014

nfs

Personal, am incheiat socotelile cu „mania NFS” prin preistoria acesteia, odata cu aparitia lui „Porsche Unleashed”, asa ca am doar o vaga idee asupra felului in care a evoluat de-a lungul timpului. Astfel, pot spune ca filmul aduce destul de bine cu atmosfera primelor editii ale jocului, dar doar in prima sa parte . Urmeaza zona de mijloc in care am avut senzatia ca asist la o varianta motorizata a unui film din seria „Lassie”. Adica, un personaj non-uman, cu patru picioare/roti, care depaseste in fuga o serie de piedici, in incercarea de a lupta pentru dreptate si, eventual, de a „salva ziua” … Ultima parte a filmului este o reclama destul de bine realizata pentru fenomenul „Gumball 3000”, o chestie pe care am sfarsit prin a o detesta, cu toate ca am inceput ca un admirator al acesteia …

Nu ai prea multe de admirat la filmul acesta pentru ca este lipsit de orice urma de acting, filmat intr-un mod menit a imprima un ritm cat mai alert, fiind tributar prin asta francizei „Fast & Furious”, mod care risca a obosi, si pentru ca are dialoguri absolut insipide asezonate cu un umor destul de fad. Partea cea mai naspa este aceea ca filmul pare a fi realizat de un club de amatori de curse ilegale, venind la pachet cu incercarea de a justifica intr-un fel, oricare ar fi acesta, pasiunea acestora pentru viteza. In detrimentul sigurantei celorlati „neinitiati”, bineinteles … Nici nu vreau sa ma gandesc ce poate introduce filmul asta in mentalul unei beizadele autohtone, stapana peste cateva sute de cai. Putere …

Singurul lucru bun la filmul asta ar fi faptul ca este lipsit de fitele tip Vin Diesel. In rest este un film de vacanta. Masinile sunt senzationale, peisajele la fel, iar reintalnirea cu Aaron Paul placuta, desi acesta se afla la ani lumina de rolul care l-a facut remarcat. Acelasi lucru se poate spune si despre Dominic Cooper, daca luam ca punct de reper fabulosul dublu rol din „Devil’s Double”. Imogen Poots … la fel. De aceea am si ales posterul asta 🙂 …

 

Comes a Bright Day
mai 8, 2013

cabd

O sa incep cu partea naspa a povestii … „Comes a Bright Day” este un film plictisitor ca o seara ploioasa de toamna, in East End, London … Un film ? Mai degraba o piesa de teatru plasata pe fundalul unui jaf care decurge prost … Cred insa ca acesta este momentul in care atmosfera incepe sa se insenineze pentru ca povestea care anima personajele din „Comes a Bright Day” are suflet … Acting peste medie, din partea legendei londoneze Timothy Spall su sustinere solida in contul celor doua stele in devenire, Craig Roberts si Imogen Poots (care stie si a juca, nu doar a arata bine) … Un final bun, care depaseste stadiul de happy-end cliseu printr-o solutie previzibila insa deloc sacaitoare …

Un film demolat de catre IMDB (5.7). Nu voi spune ca nu as fi experimentat plictiseala, intr-o anumita doza, insa intr-un fel greu de definit filmul mi-a placut. Are o anumita sensibilitatea care strapunge monotonia si lipsa de spectaculos a scenariului. Imi plac insa dramele citadine englezesti iar asta ma face pasibil de subiectivism.

Fright Night
decembrie 1, 2011

 

Filmul original , din 1985, a fost un succes de casa intr-o perioada in care genul horror era la picioarele legendarului Freddy Krueger. Filmul acela mi-a atras atentia, mult mai tarziu, prin faptul ca includea in distributie a anume Amanda Bearse, aflata la inceputul carierei sale care avea sa se confunde cu „Marcy”, inamicul numarul unu al redutabilului Al Bundy.

2011 vine cu un remake al acelui clasic, un film care, dincolo de efectele 3D, destul de slabute dealtfel, vine cu toate cliseele horrorului american romantic. Deloc un aspect negativ pentru un fan al genului. Pe undeva, cred ca acelasi lucru l-a dorit si recentul „Shark Night”, insa acel film si-a ratat clar tinta.

Efectele speciale nu sunt chiar cele mai bune, insa conceptual acestea sunt incantatoare. Mana aceea care iese din podeaua unei masini este un element care face parte din istoria genului, chiar daca astfel de scene par desuete intr-o perioada in care Saw a impus, deja, un alt tip de horror.

Farell joaca decent, cu carisma, si chiar cred ca a jucat din placere in filmul asta. Ar mai fi de mentionat rolul bun facut de David Tennant, in rolul lui „Peter Vincent”, desi acesta devine banal odata cu iesirea din personaj, impusa de acceptarea trecutului de victima de catre showman.

Foarte aproape de original, dpdv al IMDB (6.7 varianta 2011 vs 6.9 varianta 1985), filmul a cucerit si votantii Rotten Tomatoes, care l-au apreciat in procent de 74%. As spune ca este o excelenta mostra de old time horror, adusa la zi dpdv tehnic, un filmcare nu are cum sa multumeasca un fan al genului. Nu este sangeros si nici nu ingrozeste. Pur si simplu … distreaza.