Enemy
aprilie 26, 2014

In ciuda unei idei plecate din mintea unuia considerat de mai toata lumea un geniu, cu exceptia Vaticanului, probabil, Jose Saramago, in ciuda unei prestatii exceptionale a unui tip care candideaza serios la titlul de „cel mai bun actor al momentului”, Jake Gyllenhaal, in ciuda talentului evident al lui Dennis Villneuve, individ care a semnat, deja, o cpodopera si jumatate, adica „Incendies” si „Prisoners”, in ciuda faptului ca am fost convins aproape intreg filmul ca am o vad, din cand in cand, pe deja legendara Daenerys Targaryen, numita de cativa, foarte putini, si Emilia Clarke, ei bine, in ciuda a tot ceea ce am spus, filmul asta a reusit sa ma plictiseasca ingrozitor. Paradoxal fara a fi nevoit a ii aduce injurii. Ca ritm, mi-a adus aminte de „The American”, dar aici avem de-a face cu o viteza in minus, personajele inotand, parca, in gelatina.

Film … a carui caracterizare depinde extrem de mult de starea si perceptia fiecaruia. As spune ca are potentialul de a deveni o controversa. Mi s-a parut indeajuns de bun pentru a nu cere banii pe bilet inapoi, dar m-a plictisit. Un paradox, dar asa a stat treaba.

Prisoners
noiembrie 18, 2013

prsn

„Prisoners” este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut anul acesta. De fapt, doar „Jagten” si ” The Best Offer” concureaza cu acesta iar competitia este cu adevarat stransa. Altfel, as spune ca „Prisoners” este cel mai bun film care abordeaza subiectul rapirilor de la „Changeling” incoace. Nu mi s-a parut la fel de sensibil dar puncteaza decisiv prin rolul impresionant realizat de Hugh Jackman.

„Prisoners” este un film cu un scenar impecabil gandit. Se joaca cu apartenenta persoanjelor la una dintre taberele binelui si raualui si propune o enigma cu un final incantator. Un film care te indeamna sa gandesti si care infioara prin verosimilitatea actiunii si a reactiilor personajelor. Regizorul canadian Denis Villneuve realizeaza o capodopera si isi confirma V-ul in care straluceste fabulosul „Incendies„.

Scenariu compact, fara fisuri, acting impresionant, regie de clasa, cotatie stelara pe IMDB. Adevaruri. „Prisoners” este o mica opera de arta si are marele merit de a se remarca in acest fel in acelasi timp cu a deveni un hit box office.

FANTASTIC !!!

End of Watch
decembrie 16, 2012

ew

Fresh, distractiv pe alocuri, sensibil si extrem de solid interpretat, „End of Watch” este o remarcabila sectiune a vietii politistului normal, cel din spatele billboard-ului spectaculos afisat si batut bine in cuie de catre Hollywood. Lipsit de spectaculozitatea comericala a blockbusterlor politiste de succes, „End of Watch” alege sa fie onest, prezentand realitatea nuda a politistului amercian, plictisitoare, in general, si brutala. Exact atunci cand ar trebui sa fie plictisitoare …

Un film politist realizat intr-un stil nonconformist, combinand elemente found footage, amateur video si reality show. Ia ceva timp pana te obisnuiesti cu stilul, pretul fiind oarece durere de cap in cazul in care suferi de vertij. Rasplata este, insa, pe masura, pentru ca ai parte de o mica bijuterie sau, daca nu esti de acord cu asta, macar un bun studiu al argoului urban californian.

Gyllenhaal si Michael Peña fac un cuplu extrem de credibil, interpretarile lor fiind la un nivel inalt. Mi-au placut insertiile lirice ale coloanei sonore, o punte legatura catre viata normala, desirabila, a cetateanului din suburbii, cea de dincolo de realitatea explozibila in care politistul isi consuma programul de lucru. Un film care livreaza ceva clisee care trec, insa, aproape neobservate avand in vedere excelentul rezultat final.

Filmul are o cotatie enorma din partea IMDB si, sincer sa fiu, am fost destul de retincent in privinta acesteia dupa primele zece minute ale filmului. La final nu am putut decat sa fiu intru totul de acord cu acest 7,8. Filmul este incantator.

Cinefilia : Marian, Adina,  Teo, Piratul Cinefil, Jovi, Angela

Rendition
iunie 9, 2012

 

„Rendition” este un film cu substrat politic lansat in 2007, film care mi-a scapat, pana in acest moment. O reala pierdere, avand in vedere ca am privit, mai mereu, cu placere filmele a caror  subiect se invartea in jurul razboiului post 9/11 contra terorii. Cand spun cu placere, ma refer strict la experienta cinefila, pentru ca universul acestui razboi fara reguli ma infioara de fiecare data …

Filmul semnat de sud africanul Gavin Hood, aflat, pe atunci, la primul film dupa castigarea Oscarului cu excelentul Tsotsi, nu este un thriller care te ridice de pe scaun si nici nu exceleaza prin nivelul adrenalinei pompate. Este un film cu un scenariu decent inteligent structurat, lucru care iese in evidenta in final, dupa ce ai reusit sa treci peste un scurt moment de confuzie dataorat unei rasturnari de situatie privins cronologia faptelor. Si, mai ales, este un film care se bazeaza pe o distributie de exceptie, actori ca Reese Witherspoon, Meryl Streep, Peter Sarsgaard, Alan Arkin sau Jake Gyllenhaal spunand totul despre nivelul actingului. Personal am fost inca o data impresionat de prestatia senzationalului iraelian Yogal Naor, cel care peste un an avea sa joace un rol fantastic in productia HBO cu nume de cod „House of Saddam”.

Cotat cu 6,8 pe IMDB , „Rendition” este un film rezonabil despre turnulentele dintre lumea islamica si cea occidentala. Un film recomandat celor care apreciaza subiectul. L-am gait intamplator iar expoerienta a fost satisfacatoare.

Source Code
iunie 17, 2011

 

Intr-o perioada in care Hollywood-ul este acuzat ca se afla intr-o prelungita pana de inspiratie, dublata, din cand in cand de cate o greva a unora si a altora, cum a fost aceea a scenaristilor care a amanat pana in 2011 un proiect de exceptie precum este acest provocator de manie numit „Games of Thrones„, ei bine, iata ca Cetatea Filmului gaseste resurse de a reinventa, din cand in cand, cate unul dintre cliseele care i-au cimentat istoria.

„Source Code” stabate un drum batatorit, insa o face in mod absolut placut, deloc sacaitor pentru simturi. Preia o tema transformata in legenda de catre Keanu si lumea sa numita „Matrix” si rastoarna intr-o anumita masura „geniul malefic” al lui Decartes, oferind inca o mostra de ingeniozitate, brodand pe marginea „creierului in cuva”.

Fara a fi o bomba de adrenalina, filmul asta reuseste sa fie mult mai antrenant decat „Unstoppable”, de exemplu, daca stam sa ne gandim ca isi plaseaza actiunea in acelasi decor, desi intriga celor doua filme se dezvolta pe cu totul alte planuri. „Source Code” este un film sensibil, bine gandit si placut.

Gyllenhaal este bun, bun de tot si este sustinut de macar doua personaje secundare care fac toti banii dati pe bilet. Farmiga, mai convingatoare decat Cate Blanchett, intr-un rol oarecum similar in recentul „Hanna„, si Jeffrey Wright, mai ales prin tonalitatea vocii, memorabila. Neconvingatoare parca,Monaghan, in schimb.

Excelent vazut de IMDB, 7.7, si mai ales de Rotten Tomatoes (91% freshness),  filmul isi justifica cotatiile. Este bun de tot. Merita vazut.

Love and Other Drugs
februarie 27, 2011

„Love and Other Drugs” reuseste cu succes sa fie altceva decat o comedie superficiala despre iubire si lucrurile conexe. De fapt, este un mix reusit intre mai multe genuri. Ceea ce porneste ca o comedie desprinsa din lumea vanzarilor directe, imbunatatita cu un personaj tipic genului sex comedy (Josh Randall) si mustind de nuditate neexplicita, sfarseste prin a deveni o drama autentica, respirand prin toti porii sensibilitate si decenta.

Daca Gylenhaal este deja un nume mare in Hollywood, Anne Hathaway dovedeste inca o data ca se afla pe drumul care o va transfoma intr-una dintre cele mai cautate actrite ale industriei americane. Dincolo de faptul ca nu s-a prea complicat cu recuzita(costumele) pentru filmul asta, Hathaway face un rol bun, acelasi lucru putand a se spune si despre partenerul sau. In categoria suporting actors, Oliver Platt si Josh Gad sunt responsabili cu elementul comic al filmului.

Cu o nota decenta pe IMDB (6,6) si o cotatie destul de dura pe Rotten Tomatoes (49% freshness), filmul nu este deloc rau. Partea proasta este ca nu reuseste sa decida clar in care tabara se afla, astfel ca nu vei avea parte nici de o comedie care sa te lase fara lacrimi (de ras) si nici de o drama care sa te lase fara lacrimi (de plans) …

Altfel, un film de 6-6,5.

Recenzie Marian.