Detachment
aprilie 9, 2012

 

Un personaj haituit de un trecut traumatizant, un om suspendat deasupra unui hau in care aluneca si dispar propriile-i sentimente, propriile-i valori si propira-i persoana, ramanand in urma ceea ce el insusi defineste a fi o non-persoana… O paralela taioasa si lipsita de romantism intre batranetea invaluita in uitare, decrepita si apropate moarta, si tineretea rebela, care isi neaga propria-si vigoarea, alegand, in schimb, autodistrugerea …

„Detachment” este o capsula cu depresie sub presiune, o mostra de hiperpesimism livrat fara scrupule, o disectie pe viu in realitatea imediata, expundand hidosenia unui viitor care tinde a fecunda. Un film realizat intr-o maniera care aminteste izbitor de stilul introspectiv al lui malick, un film regizat, insa, de semnatarului legendarei pelicule „American History X”. Nu intamplator, ca si manifestul antirasism, si „Detachment” este un banner care exhiba in vazul tuturor o problema acuta a Americii actuale, in acest caz, deprecierea sistemului de invatamant american, mai exact, in zona low-cost.

Adrien Brody este absolut senzational in acest film. Ma intreb daca a fost vreodata altfel si, inca o data, raspunsul ramane „Nu”. In plus, filmul propune o serie de actori uriasi la sustinere, dintre care James Caan si  Lucy Liu se ridica evident la nivelul lui Brody, marea revelatie fiind cvasidebutanta Sami Gayle, o „fresh face” despre care, cu siguranta, se va mai auzi.

7,6 pe IMDB si doar 5.7 pe Rotten Tomatoes. Un film greu care te prinde sau te plictiseste. Definitiv, in ambele cazuri. Este un film bun, pentru a nu ma pierde printre epitete. Este varianta necosmetizata a lui „Dangerous Minds”. Este unul dintre acele filme care, incet, incet, iti sterg zambetul exersat de pe fata. Zambetul acela desenat zilnic de conformism si political correctness.

„Detachment” este un film care nu vinde … flori si raze de soare. Livreaza o serie de adevaruri mitraliate cu obida. Pentru asta, Kaye merita tot respectul.

Henry’s Crime
iunie 12, 2011

 

Keanu Reeves a intrat de ceva timp intr-un con nemeritat de umbra, lasand impresia ca pierde batalia cu traumele care iau jalonat viata personala. Imaginea sa abatuta si aparent absenta isi pune amprenta si asupra ultimei sale aparitii, in „Henry’s Crime”, un film dominat de o atmosfera de resemnare. Asta in primul rand datorita personajului intruchipat de Reeves, care domina clar actiunea in ciuda unor roluri puternice puse in scena de energica Vera Farmiga si mucalitul James Caan.

Filmul este o versiune lipsita de umor a lui „Welcome to Collinwood„,fiind departe de cotatia „comedy” a IMDB, apropiindu-se mai mult de un romance desprins din lumea teatrului, avand in vedere ca scena si lumea din spatele ei ocupa un spatiu generos in cele 108 minute ale filmului semnat de cvasidebutantul Malcolm Venville.

Fara a fi spectaculos, ba chiar anost si lispit de tensiunea unui heist movie, „Henry’s Crime” se bazeaza exclusiv pe acting-ul bun al unei distributii in trei, Reeves-Farmiga-Caan, sustinuta puternic de unul dintre cei mai talentati si mai subevaluati actori ai momentului, Peter Stormare.

Un film bun, dar destul de anost. 6,6 pe IMDB si 40% freshness pe Rotten Tomatoes. Poate fi sarit.