The Drop
Ianuarie 2, 2015

tdr

Doua idei imi bantuiau prin minte dupa ce am vazut acest film. Prima : oare despre ce a fost vorba in filmul asta, dincolo de scurta incursiune in lumea underground a unei metropole americane. A doua : este Tom Hardy cel mai in forma actor al momentului ? … Destul de greu de raspuns la prima, destul de usor de raspuns la a doua.

Hardy face un rol excelent intr-un film care nu ofera cine stie ce posibilitati de a iesi in evidenta cu exceptia unui acting fara cusur. Adica, hai sa fim seriosi, nici impuscaturi, nici tatuaje, nici lovituri bine tintite. Si iti dai seama ca Hardy nu are nevoie de asa ceva, chiar daca s-a descurcat de minune, din punctul asta de vedere, in „Warrior”. Si, usor, usor, incepi sa intelegi ce actor mare ai in fata. „Locke” este doar un alt exemplu …

Nu cred ca a existat cine stie ce chimie intre Hardy si Noomi Rapace. Sau cel putin, nu in masura in care aceasta a iesit in evidenta in „Dead Man Down”, in care Rapace s-a completat fabulos cu Colin Farell. Sau personajele lor, mai bine spus. In ciuda acestui lucru, „The Drop” nu sufera deloc la nivelul interpretarii, fiind un film solid din punctul acesta de vedere.

Cotatie meritata pe IMDB, insa ma asteptam la ceva mai … spectaculos.

 

 

Zero Dark Thirty
Ianuarie 23, 2013

zdt

“Zero Dark Thirty” debuteaza intr-un mod socant. Ma rog, tortura nu este un ingredient nou in reteta macabrului vanduta de catre Hollywood&Co, insa filmul asta abordeaza un subiect aparte. Inflamabil … Nu stiu cate locuinte din lumea araba au acces la internet, dar unele au, cu siguranta, . Presupun ca debutul filmului ar avea asupra unui musulman un impact asemanator cu acela pe care l-a avut asupra mea un filmulet pe care l-am gasit pe mail, cu mult timp in urma. Un “destept” se gandise sa imi trimita un amateur video cu ceea ce parea a fi o executie a unui ostatec. A fost unul dintre putinele momente pe care le-am experimentat, cand repulsia a ajuns pana la limita suportabilitatii, instinctual de a voma urmand firesc … Panoplia de sentimente care au urmat ar explica extreme de clar resorturile care alimenteaza energia distructiva a urii …

Poate ca exagerez, insa nu m-am putut opri a reflecta  la pericolul pe care un film il poate reprezenta intr-o lume care se afla (voit , spun unii) pe un butoi cu pulbere. Prima senzatie lasata de acest film a fost acea a nevoii unui pas inapoi. Poate ca nu am ajuns pana acolo incat sa imi doresc a boicota “Zero Dark Thirty”, dar cred ca pot intelege, pana la un punct, controversele pe care le-a iscat.

Imi este imposibil a nu asocia acest film cu “Homeland”, desi a compara un serial cu un lung metraj mi se pare destul de fortat. Fiind vorba de fapte reale, “ZDT” are dezavantajul de a se invarti intr-un spatiu limitat de intentia de a ramane in aria faptelor istorice. Neingradita in acest fel, “Homeland” mi se pare mai atragator. Conceptual, insa, scenariile sunt extrem de asemanatoare, Abu Nazir nefiind altceva decat o alta personificare a celui mai hulit personaj din istoria recenta. Dealtfel, mi se pare exagerata asocierea filmului cu Bin Laden. “Zero Dark Thirty” nu urmareste nici o clipa a realizeze o biografie a sauditului. Este vorba doar de reflectarea luptei continue impotriva unei organizatii care tinde a capata valente mitice, cu cat ne indreptam de “momentul zero”, 9.11. Lupta nici macar incheiata, dar care , la un moment dat, a consemnat o victima de prim rang, care s-a dovedit (?) a fi nimeni altul decat “inamicul public”. 

 O alta comparatie cu “Homeland”, imposibil de evitat, pune fata in fata personajele interpretate de Jessica Chastain si Claire Danes. Personaje nu asemanatoare ci, as spune, identice. Chastain este nominalizata la Oscar, insa nu mi s-a parut ca ofera o prestatie memorabilia, ci mai degraba un rol obisnuit, o “sarcina de serviciu”, la standarde inalte de calitate, insa. Ceea ce nu se poate spune despre Claire Danes care aduce in scena un personaj obsedat de munca si o face aproape de perfectiune.Inca o data, avantaj “Homeland”. Legat de “ZDT”, cel mai bun rol mi s-a parut cel interpretat de Jason Clarke, in persoana unui interogator cu fata umana, al carui zambet este egalat doar de cruzimea-i.

Lasand la o parte orice comparative, “Zero Dark Thirty” este un film bine realizat, situat in categoria de varf a genului de filme “war on terror”, gen care a luat avand dupa WTC. Mi s-a parut cam slaba punerea in scena a atacului asupra fortaretei lui OBL, nimic altceva decat un cliseu, dar ma gandesc ca era putin probabil ca filmul sa dezvaluie cine stie ce tactica a armatei americane. Asa ca a privitorul se va multumi cu ceva scene facute cunoscute de alde Rambo sau Arnie.

Nici finalul nu mi s-a parut prea convingator, “Zero Dark Thirty” lasand in continuare sa planeze indoiala sis a zburde intrebarile … A fost sau n-a fost ? Cica, da . Cica …

Film bun. Si periculos, cred in continuare asta … 

Cinefilia : Marian, Jovi, Piratul Cinefil, Radu, Teo, Angela

Killing Them Softly
Ianuarie 21, 2013

kts

Killing Them Soflty este un film deprimant. Nu imi dau seama daca senzatia asta mi-a dat-o prezenta in distributie a doi monstri sacri ai “mafiei cu staif” transformata  in cliseu de catre Hollywood. Dincolo de personajele decrepite, Gandolfini dar mai ales Liotta mi se par doi actori obositi, fara ca asta sa insemne ca ar juca prost. Dimpotriva.

Am vazut in filmul asta dementul hohot de ras al lui Liotta, exhibat in “Good Fellas”, scena iconica a filmelor cu mafioti ale timpurilor trecute. Intr-o perioada in care filmele de acelasi gen prefera scenele cu indivizi cu capul acoperit tarati de jeep-uri, inventie a cartelurilor mexicane, actualul standard al excelentei in materie de brutalitate, ranjetul lui Liotta mi s-a aprut anacranic. In consecinta deprimant. Si cred ca, prin asta, “Killing Them Softly” si-a atins scopul.

Filmul lui Andrew Dominik este o metafora care asociaza in mod subtil cataclismul economic al anului 2008 cu decaderea si turbulentele economiei subterane, exemplificate aici de universul jocurilor de noroc clandestine. O idee buna, avand in vedere ca scenariul subprime pus in scena de gigantii financiari ai lumii nu a fost nimic altceva decat un joc de carti, castigat sau pierdut, nimeni nu poate cuantifica, de indivizi precum alde Madoff.

Filmat cu talent si betonat de o prestatie peste medie a actorilor(multe nume grele), filmul poate fi catalogat drept reusit, fara a putea spune ca poate captiva. Cred ca IMDB il coteaza corect, undeva in apropiere de 7. Nu cred ca are doza de suspans care sa il ridice deasupra acestui prag, insa ramane un film solid destinat, in principiu, cinefililor.