White House Down
octombrie 19, 2013

whd

… Fuck it !!! … este vorba de Roland Emmerich. Omul este o legenda si i se poate ierta pana si un derapaj precum „2012”. Caree nici nu a fost asa de rau, cu exceptia cazului in caree il raportezi la asteptarile pe care le-a insuflat. „White House Down” nu poate fi incadrat in categoria dezamagiri. Pentru ca ofera exact ceea ce promite. Nimic mai mult. Un film clasic de actiune, asemanator pana la nivel molecular cu o serie intreaga de filme care se invart in jurul Casei Albe si a ceea ce s-ar putea intampla daca sistemele de securitate din jurul acesteia ar ceda. Distributie buna, efecte speciale acceptabile, muschi si pusti, plus cantitatea necesara de patriotism „made in USA” (nu mi s-a parut ca exista pericolul unei supradoze, sau organizmul ni s-a obisnuit, deja 😆 ) , ceva umor si un scenariu care iti propune sa stai pe scaun. In cur, nu ai motive de a te ridica in picioare …

Un film care merge perfect cu popcorn si ceva Cola. Personal mi-a placut. Am senzatia ca este o parere mai bun decat „Olympus Has Fallen”. In special in materie de efecte speciale … Daca m-as gasi in fata unui mall in care ruleaza ambele filme, mi-ar fi al dracului de greu sa decid la care sa intru …

Django Unchained
ianuarie 20, 2013

du

Cinci minute dupa prima scena a filmului si stiam, deja, ca asist la o capodopera . Imersia este imediata si completa. Lumea respingatoare a Americii sclavagiste te rapeste si nu iti da drumul decat in ultimile momente ale actiunii, in momentul in care Q.T. a facut singurul compromis pe care nu credeam ca il poate face :  o scena desprinsa, parca, din universul gansta, sufocat de bling-bling. Probabil o aluzie la actuala metamorfoza afroamericana. A fost, insa singurul lucru care mi s-a parut nelalocul sau in filmul asta.

Mi se pare absurda controversa legata de violenta atribuita filmului. Absurda, in ideea faptului ca discutia se abate catre „sangele” improscat pe pereti, pana la urma nimic altceva decat o caracteristica a creatiei sanguinare marca Tarantino. As spune ca violenta filmului, greu de digerat, sta in mentalitatea degradanta a unei societati putrede, transpusa magistral in dialoguri extrem de delicate. Am citit despre critici virulente aduse aboradrii ofensatoare a conditiei sclavului. Ma intreb, insa, daca nu cumva realitatea inclina mai mult catre abordarea lui Q.T. decat catre cea telenovelistica a la „Escrava Isaura”. De fapt, sunt absolut convins ca Tarantino a fost bland. Sclavia a insemnat mult mai mult decat un milion de injurii condensate in doua ore si ceva de film.

Imi este imposibil a indica ce actor mi-a placut cel mai mult in acest film. Foxx este ultimul, desi rolul sau putea intra lejer in cursa pentru Oscar. Daca Walz intruchipeaza un personaj a carui lipsa o simti in ultima jumatate de ora a filmului, ceea ce mi se pare FABULOS, Di Caprio este magistral, insa cred ca apogeul este atins de prestatia geniala a lui Samuel L. JAckson, in rolul unuia dintre cele mai inspaimantoare personaje pe care le-am vazut in ultima vreme. Inspaimantator prin amploarea abisala a decaderii morale. Inca o data, FABULOS.

Coloana sonora senzationala. Mi-a placut faptul ca acest nou „Tarantino” este mai direct dpdv al povestii decat filmele din perioada de debut a  regisorului, mult mai greu digerabile (in opinia mea). Oricum … Cinci minute dupa prima scena a filmului si stiam, deja, ca asist la o capodopera …

Film extraordinar.

Alte opinii : Marian, Filme Carti, Adina, Radu

Cinefilia : Melania, Georgiana, Teo, Piratul Cinefil, Angela,