Dawn of the Planet of the Apes
iulie 20, 2014

dpoa

Am avut mari asteptari de la acest film, cel mai asteptat al anului, din punctul meu de vedere, alaturi de reboot-ul „Godzilla”. La foarte putin timp dupa ce am vazut aceasta ultima aventura in lumea tulburatoare a lui Pierre Boulle, as putea spune ca „DPA” mi-a adus mai multe satisfactii decat noul „Godzilla”, in ciuda faptului ca as fi pariat hotarat pe al kaiju …

In primul rand, nu am ce reprosa acestui film, chiar daca, inevitabil, sfarseste prin a se incalci intr-o multime de clisee. Insa, prima parte a filmului, pana la intrarea in scena a speciei umane, este absolut fascinanta. Cea mai buna punere in scena a lumii imaginate de Boulle. Impresioneaza forta bruta a personajelor si pot spune, fara teama ca m-as putea insela, ca am vazut cele mai inspaimantatoare maimute de la gorilele albe din „Congo” incoace.

Din punct de vedere al reprezentarii unei lumi post-apocaliptice, „DPA” este senzational, la nivelul „I Am Legend”. O incantare vizuala. Dealtfel, cred ca filmul nu prezinta fisuri vizibile in ceea ce priveste efectele vizuale, privind din perspectiva unui profan in astfel de domeniu. Simienii tind spre perfectiune si , deocamdata, nu imi pot inchipui ce se poate imbunatati din punctul asta de vedere, cu toate ca  progresele in materie de CGI nu inceteaza sa uimeasca.

Acum, nu stiu in ce masura se poate lua asa ceva in considerare, dar avand in vedere faptul ca estimaz a nu fi departe vremea in care un personaj animat de computer ar putea concura cu succes in lupta cu personajele umane,  cred ca acest incredibil „Caesar” ar fi greu de batut in lupta pentru premiile importante ale anului. Echipa din spatele filmului a creat un personaj fabulos, socant prin credibilitatea si umanitatea gesturilor sale.

Mi-a placut coloana sonora, care reuseste sa mentina o permanenta stare de tensiune. Si m-a impresionat credibilitatea scenariului, chiar daca, asa cum am spus deja, asta inseamna sa faca un serios compromis, acceptand in lumea filmului o serie intreaga de clisee, majoritatea afectand brutal imprevizibilitatea firului epic. Insa, sunt absolut convins ca aceste clisee nu sunt altceva decat expresia realismului acestei imaginare ciocniri intre civilizatii. Rezistenta la reforma este una dintre cele mai naturale reflexe ale individului comun iar ceea ce decurge din asta, vezi scenariul „DPA”, s-a intamplat deja, de-a lungul istoriei umane. Filmul nu inventeaza nimic si nu abereaza. Este pur si simplu onest. Nu vorbeste, musai, de maimute sau fiinte mitologice sau extraterestrii. Vorbeste despre oameni. Ceea ce il face un „must see”, dincolo de senzationalele-i efecte speciale …

Nu cred ca este un film de peste 8, daca te referi strict la valoarea mesajului, destul de banal, dealtfel. Nu cred ca acest film provoaca mai multa emotie decat primul film al francizei, pe care l-am vazut, candva, inainte de Revolutie. Copil fiind, am plecat atunci revoltat la adresa simienilor iar acel sentiment nu l-am uitat nici astazi. „DPA” nu ofera asa ceva, sau , in orice caz, nimic memorabil la acest nivel. Cu exceptia unor efecte speciale care impun un nou standard, asa cum au facut-o, la vremea lor, „Avatar”, „Pacific Rim” si, cu voia Dvs, ultimul „Godzilla”.

„DPA” ramane, insa, un film excelent. Excelent.

ps. De trecut cu vederea prestatia lui Kodi Smith McPhee. Pacat… Individual asta a stralucit, candva, in cel mai mare film din istorie 😉 … The Road.

White House Down
octombrie 19, 2013

whd

… Fuck it !!! … este vorba de Roland Emmerich. Omul este o legenda si i se poate ierta pana si un derapaj precum „2012”. Caree nici nu a fost asa de rau, cu exceptia cazului in caree il raportezi la asteptarile pe care le-a insuflat. „White House Down” nu poate fi incadrat in categoria dezamagiri. Pentru ca ofera exact ceea ce promite. Nimic mai mult. Un film clasic de actiune, asemanator pana la nivel molecular cu o serie intreaga de filme care se invart in jurul Casei Albe si a ceea ce s-ar putea intampla daca sistemele de securitate din jurul acesteia ar ceda. Distributie buna, efecte speciale acceptabile, muschi si pusti, plus cantitatea necesara de patriotism „made in USA” (nu mi s-a parut ca exista pericolul unei supradoze, sau organizmul ni s-a obisnuit, deja 😆 ) , ceva umor si un scenariu care iti propune sa stai pe scaun. In cur, nu ai motive de a te ridica in picioare …

Un film care merge perfect cu popcorn si ceva Cola. Personal mi-a placut. Am senzatia ca este o parere mai bun decat „Olympus Has Fallen”. In special in materie de efecte speciale … Daca m-as gasi in fata unui mall in care ruleaza ambele filme, mi-ar fi al dracului de greu sa decid la care sa intru …

Zero Dark Thirty
ianuarie 23, 2013

zdt

“Zero Dark Thirty” debuteaza intr-un mod socant. Ma rog, tortura nu este un ingredient nou in reteta macabrului vanduta de catre Hollywood&Co, insa filmul asta abordeaza un subiect aparte. Inflamabil … Nu stiu cate locuinte din lumea araba au acces la internet, dar unele au, cu siguranta, . Presupun ca debutul filmului ar avea asupra unui musulman un impact asemanator cu acela pe care l-a avut asupra mea un filmulet pe care l-am gasit pe mail, cu mult timp in urma. Un “destept” se gandise sa imi trimita un amateur video cu ceea ce parea a fi o executie a unui ostatec. A fost unul dintre putinele momente pe care le-am experimentat, cand repulsia a ajuns pana la limita suportabilitatii, instinctual de a voma urmand firesc … Panoplia de sentimente care au urmat ar explica extreme de clar resorturile care alimenteaza energia distructiva a urii …

Poate ca exagerez, insa nu m-am putut opri a reflecta  la pericolul pe care un film il poate reprezenta intr-o lume care se afla (voit , spun unii) pe un butoi cu pulbere. Prima senzatie lasata de acest film a fost acea a nevoii unui pas inapoi. Poate ca nu am ajuns pana acolo incat sa imi doresc a boicota “Zero Dark Thirty”, dar cred ca pot intelege, pana la un punct, controversele pe care le-a iscat.

Imi este imposibil a nu asocia acest film cu “Homeland”, desi a compara un serial cu un lung metraj mi se pare destul de fortat. Fiind vorba de fapte reale, “ZDT” are dezavantajul de a se invarti intr-un spatiu limitat de intentia de a ramane in aria faptelor istorice. Neingradita in acest fel, “Homeland” mi se pare mai atragator. Conceptual, insa, scenariile sunt extrem de asemanatoare, Abu Nazir nefiind altceva decat o alta personificare a celui mai hulit personaj din istoria recenta. Dealtfel, mi se pare exagerata asocierea filmului cu Bin Laden. “Zero Dark Thirty” nu urmareste nici o clipa a realizeze o biografie a sauditului. Este vorba doar de reflectarea luptei continue impotriva unei organizatii care tinde a capata valente mitice, cu cat ne indreptam de “momentul zero”, 9.11. Lupta nici macar incheiata, dar care , la un moment dat, a consemnat o victima de prim rang, care s-a dovedit (?) a fi nimeni altul decat “inamicul public”. 

 O alta comparatie cu “Homeland”, imposibil de evitat, pune fata in fata personajele interpretate de Jessica Chastain si Claire Danes. Personaje nu asemanatoare ci, as spune, identice. Chastain este nominalizata la Oscar, insa nu mi s-a parut ca ofera o prestatie memorabilia, ci mai degraba un rol obisnuit, o “sarcina de serviciu”, la standarde inalte de calitate, insa. Ceea ce nu se poate spune despre Claire Danes care aduce in scena un personaj obsedat de munca si o face aproape de perfectiune.Inca o data, avantaj “Homeland”. Legat de “ZDT”, cel mai bun rol mi s-a parut cel interpretat de Jason Clarke, in persoana unui interogator cu fata umana, al carui zambet este egalat doar de cruzimea-i.

Lasand la o parte orice comparative, “Zero Dark Thirty” este un film bine realizat, situat in categoria de varf a genului de filme “war on terror”, gen care a luat avand dupa WTC. Mi s-a parut cam slaba punerea in scena a atacului asupra fortaretei lui OBL, nimic altceva decat un cliseu, dar ma gandesc ca era putin probabil ca filmul sa dezvaluie cine stie ce tactica a armatei americane. Asa ca a privitorul se va multumi cu ceva scene facute cunoscute de alde Rambo sau Arnie.

Nici finalul nu mi s-a parut prea convingator, “Zero Dark Thirty” lasand in continuare sa planeze indoiala sis a zburde intrebarile … A fost sau n-a fost ? Cica, da . Cica …

Film bun. Si periculos, cred in continuare asta … 

Cinefilia : Marian, Jovi, Piratul Cinefil, Radu, Teo, Angela