American Hustle
iunie 10, 2014

ah

Cred ca marele merit al acestui film, altfel cam prea lung (obositor?) pentru ceea ce ofera, ar fi faptul ca obliga actorii din distributia-i sa depuna eforturi pentru a intra in pielea unor personaje pitoresti si oarecum atipice pentru CV acestora. Cu o exceptie notabila, Bale, un actor cameleonic, capabil a migra cu usurinta intre personaje de o varietate inspaimantatoare, care de cateva ori l-au impins la marginea suicidului. Bale este fantastic si in „American Hustle”, performanta sa obligand la reprezentatii de acelasi nivel ale unor actori cu pedigree precum Cooper, Renner sau J. Lawrence. Sau Amy Adams, o actrita de care Oscarul fuge, dar pana cand ? …

„Amercian Hustle” demonstreaza cum poti obtine un film mare dintr-un subiect nu foarte spectaculos ci mai degraba anost. Pune laolalta un grup de actori mari si lasa-i sa isi faca de cap. Obtii un film care obliga. Care transforma comentariile in aprecieri. Iar banii incep a curge. Fara a fi nevoit sa apelezi la efecte  speciale care desfid inimaginabilul, fara a fi nevoit sa distorsionezi mitologii, fara a fi nevoit sa scurgi de energie batranele reviste comics. „American Hustle” este acting in stare pura iar pentru asta ar fi meritat un Oscar din cele 10 nominalizari. Va ramane in istorie cu Oscarul pentru ghinionul de a fi lansat intr-un an cu competitie acerba. Nasol, dar in nici un caz pentru cei din fata ecranelor …

Respect.

The Hunger Games: Catching Fire
ianuarie 26, 2014

hgcf

Voi incepe prin a spune ca nu sunt un fan al seriei. Asta nu inseamna ca nu i-am acordat atentie, asa cum s-a intamplat, la vremea lor, si cu „Twilight”, „Mortal Instruments” sau „Warm Bodies”. De fiecare data am ajuns la concluzia ca acest gen siropos nu mi se potriveste. Ma andesc ca este posibil sa fi trecut in tabara celor care nu mai cred in povesti cu zane. ceea ce nu este deloc un lucru bun, doar inevitabil, din pacate. „The Hunger Games” intra in aceeasi categorie. Il gasesc schitat in culori mult prea …pastelate. Daca ar fi sa aleg romantismul, as alege ceva mai gothic.

Aceatsa a doua parte a povestii mi s-a parut ca da semne de oboseala in ceea ce priveste inspiratia. Ma rog, creditele pentru acest lucru ar trebui acordate autoarei cartilor. „Catching Fire” nu este nimic altceva decat o re-pixelare a povestii. Inspirational, ideea mi se pare tributara practicilor din show business, unde, in pana de idei sau solutii, producatorii unor spectacole reincalzesc ciorba deja serivita inventand editii speciale cu protagonisti din sezoanele trecute …

Una peste alta, filmul PARE mai bun decat primul. Pare, doar, pentru ca in esenta este exact acelasi lucru. „Catching Fire” beneficiaza, insa, de doi ani de progres in ceea ce prioveste efectele speciale si , mai ales, de banii adusi de prima parte a trilogiei. Mi-a placut in mod deosebit scena cu maimutele. De la „Congo” incoace consider ca animalele astea pot aduce ceva macabru in lumea filmului, fara ca filonul sa fie folosit cum trebuie.

Nu stiu cat castiga Lawrence din asocierea cu aceasta serie, dar comparand prestatia curenta cu ce a oferit in „Winter’s Bone”, as spune ca „Hunger Games” nu o ajuta prea mult in ceea ce priveste actingul. Rolul este superficial, dupa parerea mea. Totusi, distributia isi face cu brio treaba. Legat de rolul lui Tucci si incercarea de a caricaturiza mastile din showbizz, as spune ca al sau Caesar Flickerman este departe , dar departe rau, de dementialul personaj al lui Tucker,  Ruby Rhod.

„Catching Fire” este un film bun, in cazul in care esti atasat francizei. Altfel, cred ca sunt sanse mari de tot sa te lase indiferent. Cazul meu. Oricum, cotatia IMDB mi se pare o gluma. Buna sau rea, depinde de care parte a baricadei te afli.

House at the End of the Street
ianuarie 2, 2013

hateots

Pentru un film cu o distributie relativ solida raportat la standardele horrorului B, “The House at the End of the Street” o cam da in bara. Daca Shue nu are nevoie de nici o prezentare, Gill Bellows (Ally McBeal, Shawshank Redemption) sau Max Theriot (Jumper) sunt doua nume cu ceva notorietate iar tanara speranta Jennifer Lawrence a demonstrat in Winter’s Bone ca poate duce roluri importante.

Desi actorii nu pot fi acuzati ca ar face act de prezenta, “The House at the End of the Street” nu reuseste sa treaca de nivelul unui thriller de duzina. Desi este catalogat horror, filmul nu induce frica, poate si pentru ca este destul de previzibil. O poveste clasica, dintr-un orasel American tipic. O intriga macabra care nu isi atinge scopul de a starni fiori.

Cu toate acestea, filmul nu poate fi considerat un esec monumental. Poate fi vazut, insa fara pretentii. Nu produce adrenalina. Eventual, te poate ajuta sa apreciezi alte productii de gen … Din pacate, despre el se poate spune ca „ar fi putut fi” … IMDB il coteaza putin peste 5. Cred ca este o cotatie corecta.

ps. Desi am sperat, filmul nu are nici o legatura cu excelentul remake al clasicului „The Last House on the Left”.

The Hunger Games
august 9, 2012

 

Exista cateva elemente similare intre „The Hunger Games” si trilogia „Amurg”, indeajuns, insa, a ma teme ca voi intalni in acest film acel romantism siropos care a distrus in viziunea unora saga cu vampiri. O carte scrisa de o cucoana, o promisa trilogie, un marketing agresiv si o cohorta de fani care aveau sa transforme filmul intr-un cult, in cazul in care ar fi ratat statutul de blockbuster. Din fericire, „The Hunger Games”, dincolo de a fi o noua masina de facut bani, nu are nimic de-a face cu atmosfera gay a povestilor duduii Meyer …

Distopia bazata pe cartea semnata de Suzanne Collins se prezinta ca o poveste credibila si lipsita de excentricitati care exploreaza o caracteristica extrem de usor vizibila chiar si in jurul nostru : cruzimea camuflata cinic sub forma unui spectacol. Este de ajuns a te uita la stirile principale ale zilei si sa observi oripilarea fake a celor care se cutremura in fata nenorocirilor cotidiene in timp ce nu fac altceva decat sa isi vanda spectacolul jegos. Asta se numeste televiziune iar „THG” vorbeste intr-un mod ingenios despre manipularea prin intermediul spectacolului. Pana la urma, prezentul nu difera cu mult de „painea si circul” romanilor iar Collins spune ca nici viitorul nu ar avea intentia sa schimbe ceva …

Scenariul este bine dozat, cartea fiind un filon indeajuns de bogat pentru a oferi materie prima pentru un film care sa ofere si altceva decat deja anuntata competitie „ultimul ramane in picioare”. Ar fi fost dezamagitor ca Jocurile sa inceapa in minutul 10 al filmului si sa se termine cu cateva secunde inaintea genericului de final. „The Hunger Games” livreaza, insa, o poveste, chiar daca asta a transformat filmul intr-unul lung.

O distributie care imbina nume mari si sperante. Bentley, Harrelson si Tucci intra perfect in rol in timp ce Hutcherson tine stacheta sus. Jennifer Lawrence joaca excelent insa, personal, cred ca rolul sau de capatai ramane cel jucat impecabil in excelentul ” Winter’s Bone”.

Filmul a fost bine primit, avand in vedere ca asteptarile pe care le-a generat il puteau lesne transforma intr-un rateu, chiar si in eventualitatea unei valori certe. Nu a fost cazul unei bombe box office, ba dimpotriva, iar filmul convinge, meritand cotatia de 7,5 de pe IMDB. Personal, mi-a placut, fara a ma lasa siderat. Imbina inteligent o serie de elemente vazute prin alte filme iar povestea in sine nu este extrem de profunda, insa cinismul social mi s-a parut extrem de veridic.

Un film bun. De vazut.

Cinefilia : Florin, Adina, Marian, Piratul Cinefil, Jovi&Co, Laura, Angela, Teo, Fructitza, Radu

Winter’s Bone
ianuarie 20, 2011

White trash beautiful movie …

… America nefardata, America cu cearcane … America mandra de simbolurile sale dar nesfiindu-se a isi lovi si marginaliza femeile in cel mai pur stil taliban …America fara sentimente, dar care crede cu tarie in legaturile de sange … America tacerii vinovate si a legilor tacerii cel putin la fel de vechi si puternice precum legile exportate worldwide de catre italieni …

America aceea din spatele bilboardurilor si a neoanelor stralucitoare … America aceea care isi trage seva direct din viata chinuita si mizera a imigrantilor care au cucerit noul continent, metru cu metu, aducand cu ei nu doar binele ci si toate metehnele si toate pacatele lumii vechi … America aceea care nu a calcat pe Wall Street, nici pe plajele din Malobu  si nici in cazinourile din Vegas  …

America saraca, incredibil de saraca, prabusita in propria-i mizerie si lipsa de speranta … America nici unei posibilitati …

Aici isi plaseaza intriga filmul regizat de cvasidebutanta Debra Granik, o drama cu dimensiuni aproape universale, pentru ca in problemele si zbuciumul personajelor ne putem indentifica oricare dintre noi, la un moment dat al existentei fiecaruia …

Primul mare plus al filmului il reprezinta incapatanarea regizorului de a smulge firave urme de sensibilitate dintr-un univers cenusiu si rece. Face asta prin a zabovi asupra unor gesturi simple … O mangaiere, un animal tinut in brate, un pumn prietenesc in umarul cuiva care te-a speriat intreaga viata ….

Apoi interpretarea impecabila a senzationalei Jennifer Lawrence, sustinuta excelent de catre John Hawkes. Fata asta are un viitor luminos iar esecul de la Golden Globes este un bun inceput, mai ales cand pierzi in fata unei interpretari precum cea a lui Natalie Portman. Nici nu cred ca poate fi numita o infrangere asta, daca preluam cliseele din fotbalul european …

Excelent filmat, excelent interpretat, excelent regizat „Winter’s Bone” are o cotatie halucinanta pe Rotten Tomatoes, cu un 94% freshness, in timp ce IMDB (7,5) si Film Sinopsis il coteaza oarecum mai modest.

White trash beautiful movie … Beautiful …