Mama
mai 6, 2013

mm

Din punctul meu de vedere „Mama” a fost unul dintre cele mai asteptate filme ale anului, iar asteptarile izvorau puhoi din asocierea peliculei cu imaginea unui maestru al cinematografiei tenebroase, Guillermo del Toro. Motivele pentru care il consider un maestru sunt multe insa am sa numesc unul singur : „Pan’s Labyrinth”. Din pacate nu am avut senzatia ca „Mama” este un film care sa poarte amprenta lui del Toro, asa cum a fost cazul cu „Don’t Be Afraid of the Dark”, de exemplu. A lipsit ceva si cred ca este vorba de acea obsesie pentru detalii care incarca horror-ul hispanic/latino american pana la punctul in care atmosfera devine sufocanta.

„Mama” mi s-a parut mai degraba un film care poate fi asemanat cu exceptionalul duo „Insidious”/”Sinister”. Mult mai putin sinistru, din pacate. Nu avem de-a face, insa, cu un film slab, sau cel putin asta este senzatia data de primele 80 de minute ale filmului care ofera o experienta autentica. Efectele audio sunt grotesti iar jocul umbrelor continua sa trezeasca teama. Sangele lipseste cu desavarsire, ceea ce confera o urma de noblete unui film care propune o intalnire placuta cu unul dintre actorii icon al hit-ului „Game of Thrones”(Nikolaj Coster-Waldau). Jessica Chastain face un rol cam ca in „Zero Dark Thirty”. Adica reuseste sa dea senzatia de rol mare fara a face mare lucru.

Finalul extrem de slab ( horror lacrimogen, wtf ?!?!?!) atarna greu de picioarele productiei, care reuseste sa ramana deasupra apei datorita povestii interesante. Del Toro a avut materie prima de calitate, short-ul argentinianului Muschietti propunand un scenariu bine legat. Cred ca un final mai putin ancorat in clisee ar fi transformat cotatia actuala a IMDB intr-un vis urat.

Asa … „Mama” ramane un horror bun care si-a ratat sansa de a deveni un produs autentic „Guillermo del Toro”. Pen’ca nu prea este. Cel putin, asa mi s-a parut …

Publicitate

Zero Dark Thirty
ianuarie 23, 2013

zdt

“Zero Dark Thirty” debuteaza intr-un mod socant. Ma rog, tortura nu este un ingredient nou in reteta macabrului vanduta de catre Hollywood&Co, insa filmul asta abordeaza un subiect aparte. Inflamabil … Nu stiu cate locuinte din lumea araba au acces la internet, dar unele au, cu siguranta, . Presupun ca debutul filmului ar avea asupra unui musulman un impact asemanator cu acela pe care l-a avut asupra mea un filmulet pe care l-am gasit pe mail, cu mult timp in urma. Un “destept” se gandise sa imi trimita un amateur video cu ceea ce parea a fi o executie a unui ostatec. A fost unul dintre putinele momente pe care le-am experimentat, cand repulsia a ajuns pana la limita suportabilitatii, instinctual de a voma urmand firesc … Panoplia de sentimente care au urmat ar explica extreme de clar resorturile care alimenteaza energia distructiva a urii …

Poate ca exagerez, insa nu m-am putut opri a reflecta  la pericolul pe care un film il poate reprezenta intr-o lume care se afla (voit , spun unii) pe un butoi cu pulbere. Prima senzatie lasata de acest film a fost acea a nevoii unui pas inapoi. Poate ca nu am ajuns pana acolo incat sa imi doresc a boicota “Zero Dark Thirty”, dar cred ca pot intelege, pana la un punct, controversele pe care le-a iscat.

Imi este imposibil a nu asocia acest film cu “Homeland”, desi a compara un serial cu un lung metraj mi se pare destul de fortat. Fiind vorba de fapte reale, “ZDT” are dezavantajul de a se invarti intr-un spatiu limitat de intentia de a ramane in aria faptelor istorice. Neingradita in acest fel, “Homeland” mi se pare mai atragator. Conceptual, insa, scenariile sunt extrem de asemanatoare, Abu Nazir nefiind altceva decat o alta personificare a celui mai hulit personaj din istoria recenta. Dealtfel, mi se pare exagerata asocierea filmului cu Bin Laden. “Zero Dark Thirty” nu urmareste nici o clipa a realizeze o biografie a sauditului. Este vorba doar de reflectarea luptei continue impotriva unei organizatii care tinde a capata valente mitice, cu cat ne indreptam de “momentul zero”, 9.11. Lupta nici macar incheiata, dar care , la un moment dat, a consemnat o victima de prim rang, care s-a dovedit (?) a fi nimeni altul decat “inamicul public”. 

 O alta comparatie cu “Homeland”, imposibil de evitat, pune fata in fata personajele interpretate de Jessica Chastain si Claire Danes. Personaje nu asemanatoare ci, as spune, identice. Chastain este nominalizata la Oscar, insa nu mi s-a parut ca ofera o prestatie memorabilia, ci mai degraba un rol obisnuit, o “sarcina de serviciu”, la standarde inalte de calitate, insa. Ceea ce nu se poate spune despre Claire Danes care aduce in scena un personaj obsedat de munca si o face aproape de perfectiune.Inca o data, avantaj “Homeland”. Legat de “ZDT”, cel mai bun rol mi s-a parut cel interpretat de Jason Clarke, in persoana unui interogator cu fata umana, al carui zambet este egalat doar de cruzimea-i.

Lasand la o parte orice comparative, “Zero Dark Thirty” este un film bine realizat, situat in categoria de varf a genului de filme “war on terror”, gen care a luat avand dupa WTC. Mi s-a parut cam slaba punerea in scena a atacului asupra fortaretei lui OBL, nimic altceva decat un cliseu, dar ma gandesc ca era putin probabil ca filmul sa dezvaluie cine stie ce tactica a armatei americane. Asa ca a privitorul se va multumi cu ceva scene facute cunoscute de alde Rambo sau Arnie.

Nici finalul nu mi s-a parut prea convingator, “Zero Dark Thirty” lasand in continuare sa planeze indoiala sis a zburde intrebarile … A fost sau n-a fost ? Cica, da . Cica …

Film bun. Si periculos, cred in continuare asta … 

Cinefilia : Marian, Jovi, Piratul Cinefil, Radu, Teo, Angela

Lawless
noiembrie 25, 2012

 

„Lawless” poarta doua semnaturi extrem de interesante, din punctul meu de vedere. In primul rand, John Hillcoat, omul care a regizat cel mai bun film pe care l-am vazut vreodata, „The Road”. Apoi ciudatul personaj multitasking, australianul Nick Cave, un tip mai cunoscut datorita carierei sale muzicale, aici, insa, in rol de scenarist/compozitor. Coloana sonora buna de tot, by the way …

Apoi, luand in calcul si distributia de gala, filmul devenea cu atat mai interesant cu cat m-am declarat un admirator neconditionat al unui film extrem de subevaluat, in opinia mea, „Public Enemies”.  Cele doua filme au in comun nu doar perioada in care isi plaseaza actiunea, infamii ani ’30, dar si modul in care manipuleaza perceptia privitorului impingandu-l emotional in tabara celor care incalca legea. Avem, astfel, de-a face cu politisti corupti si tip umanizat de banditi, angrenati intr-o ciocnire care are loc intr-un peisaj rural, Franklin County, Virginia, locul de origine al legendarului „moonshine” …

Filmul este impecabil regizat, extrem de realist si dezvoltat in jurul unor personaje excelent transpuse in scena de acotri. Exceptional rolul lui Tom Hardy, un actor care urca permanent, nefiind departe de momentul cand va atinge propria-i „statuie”. Hardy nu este , insa, singurul de apreciat, LaBoeuf, Jessica Chastain dar mai ales Guy Pearce avand prestatii fara cusur.

Avand o slabiciune aparte pentru filmele de gen, sau, mai degraba, plasate in perioada civila a anilor 30-60, pot spune ca „Lawless” m-a incantat, cu toate ca povestea este destul de simplista, cliseu, practic. O poveste spusa si de alte productii, insa o poveste spusa frumos. Cu foarte mult talent.

Unul dintre cele mai bune filme ale toamnei, meritandu-si cotatia mare, 7,5, acordata de IMDB.