The Hangover Part III
octombrie 10, 2013

h3

Lipsit de haosul controlat care caracteriza scenariul primului film, haos care a stat la baza succesului acestei francize, „H III” opteaza pentru o poveste clasica, liniara. Ceea ce il transforma instantaneu intr-o comedie banala. Populata de cateva „aproape-celebritati”. Daca il eliminam pe Cooper, un actor care are toate semnalmentele unui cap de afis … Nu am fost niciodata un fan al acestei serii. Nu mi s-a parut atat de amuzanta pe cat anuntau opiniile care o precedau. Nici macar prima parte. Apoi, totul a mers pe o panta decsendenta … Ajunse la a treia parte, personajele mi s-au parut a nu mai avea nimic de spus. In frunte cu Chow si deloc, dar deloc carismaticul Alan …

Hangover II este un film destinat fanilor seriei. Nu cred ca poate spune mare lucru unui individ caruia nu ii este familiara franciza. Personal cred ca este un lucru bun acela ca producatorii au decis sa puna punct povestii. Cu toate ca am asa o banuiala ca … Pentru ca nu exista nimic epic in acest final.

Cel mai slab film al seriei, cotat corect de IMDB.

Argo
ianuarie 27, 2013

arg

Candva, prin 1979, intr-o luna de toamna tarzie, cand Romania isi mana catre clase elevii care tocmai prestasera pe ogoarele si in viile patriei, undeva, prin Teheran, o mana de oameni erau haituiti. Evenimentul a intrat in istorie sub numele „Criza Ostaticilor”, fiind considerat un moment de cotitura al relatiilor intre Iran si USA, moment care reverbereaza si in acest moment si o va face, cu siguranta, si de acum inainte. Acel „incident” a fost unul dintre acele momente in care echilibrul unei intregi lumi sta, metaforic vorbind, in varful unui creion, rezolvarea acestora ramanand in umbra, eroii intamplarii avand soarta celor ale caror nume nu apar niciodata scrise pe mausolee. Cu exceptia cazurilor in care intamplarile sunt … declasificate.

„Argo” este un astfel de film. Affleck a facut o treaba buna, chiar daca precedentul „The Town” mi s-a parut mai lucrat din punctul de vedere al actingului.  Filmul sau are sapte nominalizari la Oscar, insa una singura concureaza pentru un premiu principal, si as spune ca si acela fara sanse, avand in vedere ca intra in cursa cu Walz. Desi interpretarea a fost impecabila, „Argo” nu poate trimite un actor pe scena pentru simplul fapt ca nu actorii stralucesc, nu personajele, ci actiunea filmului. Iar marele merit al lui Affleck este ca a reusit sa scoata o doza importanta de tensiune fara a exagera in vreun fel o misiune de rutina a CIA, executata in conditii extrem de delicate. Au fost facute cateva modificari ale povestii, pentru a obtine tensiunea, insa cred ca altfel, filmul ar fi riscat sa plictiseasca.

Nici o scapare in felul in care producatorii au recreat atmosfera vremii, inlcuzand aici vestimantati, aspectul personajelor, interioarele dar si scenele exterioare.

Film bun de tot. Oarecum supraestimat de catre IMDB (8,1).

Flight
ianuarie 7, 2013

fli

Erou sau criminal ? Un om haituit de demoni, expus, brusc, sub lumina reflectoarelor. Indoieli si certitudini. Demarcatia dintre merit si vina nu este, uneori, mai lata de o „linie” de cocaina, asta fiind premisa de la care pleaca unul dintre filmele tari ale finalului de an 2012, „Flight”, semnat de redutabilul Zemeckis. Desi a avut cateva rateuri in ultima vreme (cine nu are ?, pe seceta de idei care pare a desertifica Hollywood-ul), Denzel Washington este unul dintre cei mai mari actori ai generatiei de mijloc a cinematografiei mondiale, iar prestatia din”Flight” intareste acest lucru. Lucrurile deveneau cu atat mai serioase cu cat Washington ii da replica, de-a lungul filmului, unui alt titan, Don Cheadle, un individ caruia nimic, niciodata, nu ii va putea rapi Oscar-ul pentru fabulosul rol din halucinanta drama „Hotel Rwanda”. Ma rog, „Ray” a reusit, oficial, sa i-l fure, insa cine a vazut „Hotel Rwanda” STIE … O placuta intalnire cu Kelly Reilly, cu o interpretare excelenta aici. Reilly este cea care a dus la capat intr-un mod impresionant unul dintre cele mai bune horror-uri britanice ale ultimilor decenii, „Eden Lake”.

„Revenind la „Flight”, filmul este impecabil conceput, reusind sa pastreze atentia la nivel maxim si in partea a doua a filmului, cand, dupa scenele dramatice din prima jumatate, filmul se axeaza pe explorarea dramei interioare a unui personaj care oscileaza intre a se dovedi charismatic sau total dezagreabil. O coloana sonora solida aduce un aport important unui film sensibil care vorbeste cu onestitate despre autodistrugere si momentul cand aceasta poate afecta si lumea din jur. 7,4 pentru un film bun de tot.

Red State
octombrie 31, 2011

 

Acest film mi-a fost indicat initial de catre Lusio (@Summerday), asteptarile fiind destul de inalte. Din pacate, rasplata nu a fost deloc pe masura. Eticheta horror n-are nici o legatura cu ceea ce se petrece in acest film, fiind mai degraba un film politist de factura submediocra.

Subiectul este bun si ar fi putut fi valorificat in mod excelent in cazul in care filmul nu ar fi deviat catre expunerea excesiva a ideologiei unui sectant fanatic. O expunere mult prea insistenta pentru a mai putea salva acest film dpdv al actiunii . Astfel, „Red State” devine un film documentar despre un caz asemanator cu unul relatat de presa cu mai multi ani in urma, cand americanii au luat cu asalt ferma unei secte de prin State.

Filmul este un indie veritabil, care promite pana pe la jumatatea filmului. Catastrofa se prefigureaza , si imi pare rau sa spun asta, in momentul in care intra in scena John Goodman, aflat la, probabil, cel mai slab rol al carierei. Iesit din rol si aproape de nerecunoscut fizic, Goodman pare un actor batran adus in acest film doar pentru a da o pojghita aurita unei productii care nu se ridica deloc, mai ales prin finalul fad, la asteptarile publicului larg.

Nota extrem de indulgenta pe IMDB, 6.4 fiind mult peste ceea ce i-as da acestui film. Rotten Tomatoes il coteaza cu 59% freshness. As spune ca este un film slab. Incepe bine insa a doua jumatate este nimic altceva decat o mostra reprezentativa a filmelor politiste de „marti seara” …

Opinie in oglinda : Poison Whiskey