Filme fara final (4)
iulie 6, 2013

adm

In general, il asociez pe Paul Rudd gastii lui Steva Carell, o gasca ale caror filme exhiba un umor de multe ori la limita obscenitatii. “Admission” nu este, insa, ceva de genul asta. Este catalogat ca o comedie romantica, desprinsa din lumea universitatilor americane. Well, este un film de dragoste, da. Doar ca, daca iti duci perechea la acest film, asteptand o comedie, cred ca este cazul sa te pregatesti a cauta ceva pretexte pentru a rade, acolo, chinuit, de cateva ori macar, pentru a nu da senzatia ca ai luat teapa. Film mediocru, din toate punctele de vedere.

lor

Lore este un film (color) despre nazism. Atipic, totusi. Asta pentru ca, spre deosebire de majoritatea covarsitoare a filmelor care abordeaza acest subiect, are o abordare dintr-o alta perspectiva. Practic, filmul vorbeste despre drama copiilor unei familii de nazisti, dupa prabusirea Reich-ului milenar al lui Hitler. O poveste despre parinti, pacate si facturile platite de copii. O poveste despre modul in care nazismul a modelat/distorsionat constiinte. Film bun insa deosebit de lent. Pentru cinefili, only.

es

Acest film este ecranizarea unui roman de success al unui rus cu cetatenie italiana. Filmul, produs de italieni a facut ceva valva prin Cizma, insa, din punctul meu de vedere, are o mare hiba. Este un film vorbit in engleza de catre actori de alta limba, ceea ce produce o uriasa fisura in atmosfera-i. Este realizat intr-un stil extrem de asemanator celui al cinematografiei moderne romanesti, dezagreabil pentru mine. Un stil care incearca sa convinga spectatorul asupra unor calitati pe care filmele in cauza, in general, nu le au. Notabila prezenta unor actori precum Malkovich sau Stormare, fara a putea transforma filmul, insa. O fresca a unei comunitati siberiene din Transnistria, ar fi de masura sa starneasca interesul, insa modul in care a fost realizata, mie, personal, nu mi-a placut.

RED
octombrie 24, 2010

Nu este primul film la care observ o tendinta, si anume aceea de a aduna actori aflati catre apusul carierei. In RED aceasta tendinta este recunoscuta in mod oficial prin insasi modul in care sunt croite personajele. Avem de-a face, astfel, cu o echipa absolut incantatoare de batrani „oameni ai sistemului”, iesiti  din scena si ajunsi din urma de un trecut tenebros.

Lasand la o parte ironia extrem de puternica la adresa filmelor de actiune, o alta tendinta pe care am observat-o in ultimul timp, vezi „The Other Guys” si „Knight and Day”, filmul se bazeaza pe farmecul indestructibil al unor actori precum Bruce Willis (aflat la cel mai bun film al sau de la „Lucky Number Slevin” incoace), Morgan Freeman (amuzat parca de rolul unui batran de 80 de ani), John Malkovich (senzational in a intruchipa un paranoic amuzant si feroce), sau Hellen Mirren & Brian Cox ( intruchipand latura romantica a filmului). Acestora li se adauga  Karl Urban si Marie Louise Parker, portrtizand doua personaje opuse, dar impecabil interpretate.

Rezulta astfel un action movie alert si in acelasi timp amuzant, care aduce aminte de filmele anilor ’90, in special de „The Long Kiss Goodnight”, unul dintre ultimile filme ale senzationalei Geena Davis. A fost extrem de bine primit pe IMDB, avand o cotatie de 7,4.

Este un film bun, care nu ofera momente de introspectie sau o profunda abordare a vietii si a existentei. Ofera, pur si simplu, ocazia unei seri placute in fata ecranului, cativa actori mari si speranta ca genul action movie mai poate inca sa ofere satisfactii.