Skyfall
ianuarie 6, 2013

skyf

Cum am mai declarat si cu alte ocazii, nu sunt un fan al filmelor cu Bond. James Bond, evident. Nu pot numi un film din serie pe care sa il fi vazut cap-coada, cu exceptia celui despre care scriu acum. Imi amintesc ca in „epoca” Brosnan m-am apucat sa vad unul si la un moment dat 007, aflat la bordul unui fel de barca, cu un singur loc, a luat-o pe scrutatura, urmarindu-i pe unii. Adica a luat-o cu barca pe uscat, iar asta a insemnat vreo cateva zeci bune de secunde. Nu m-am enervat, nu am fost sarcastic, doar am scos VHS-ul (ce vremuri !!!) si am stiut ca nu ma voi mai uita la asa ceva prea curand. Nici un fel de snobism sau aroganta cinefila. Pur si simplu, nu intra in categoriile de filme care sa mi se potriveasca …

„Skyfall” a fost un film asupra caruia cineva(Lusio) mi-a atras atentia, chiar aici, intr-un comment, asemanandu-l pe Craig cu Damon, in trilogia Bourne. Sincer, nu am gasit nimic care sa imi aduca de filmele alea. De fapt, ma asteptam la un spy movie, nicidecum la o drama familiala tip copilul-abandonat-se-razbuna. Cat despre finalul tip „Home Alone” plasat intr-un decor demn de Lord of the Rings, m-a cam lasat fara cuvinte, dar asta nu inseamna ca m-a si ridicat de pe scaun. Nefiind, insa, un consumator de filme Bond, presupun ca nu ma price, asa ca las pe altii sa clasifice filmul asta.

Cel mai mult mi-a placut „Skyfall”. In interpretarea Adele. Craig a cam lasat de dorit, desi incepuse bine. Dupa faza cu trenul nimic din ce a oferit filmul nu s-a ridicat la nivelul acela de spectaculozitate. Poate doar imaginile din Hajima.

Well … filmul nu e rau iar fanii l-au apreciat cum se cuvine, avand in vedere ca i-au acordat o cotatie consolidata la 8 de catre IMDB. Mie mi se pare cam mult. Dar, cum am spus la inceput … nu sunt un fan.

Jane Eyre
august 28, 2011

 

Ecranizarea din 2011 a romanului scris sub pseudonim de catre Charlotte Brontë se ridica la un nivel surprinzator, ridicandu-se deasupra unei drame romantice de duzina prin jocul excelent al tinerei australience Mia Wasikowska, pe care am remarcat-o si in „The Kids Are All Right„, actrita fiind sustinuta si aici de catre o serie de actori buni, ca Jamie Bell sau Michael Fassbender, sau uriasi precum Judi Dench.

Povestea este simpla, fara mari surprize, filmul, in sine, fiind destul de plictisito, mai ales pentru cineva care nu este un fan al dramelor englezesti de epoca. Insa nu se poate evita a observa impresionantele decoruri si peisajul englezesc, realizatorii excluzand perfect orice urma de civilizatie, imersia in trecut fiind desavarsita.

Filmul are o nota uriasa pe IMDB, 7.6, insa va scadea probabil, avand in vedere numarul extrem de mic de voturi. In favoarea sa se pronunta si Rotten Tomatoes, care il considera un film „fresh”, cu 84% freshness rate.

Este un film bun, recomandat insa doar celor care apreciaza genul acesta de drama. Personal, nu as citi cartea si cred ca nu as fi placut nici filmul daca nu ar fi fost , repet, jocul excelent al actorilor.