Carrie
ianuarie 12, 2014

crr

„Carrie” este prima carte horror pe care am citit-o. Daca nu ma inseala memoria, a fost cartea care a inaugurat colectia „Horror” a celor de la Nemira, la inceputul anilor ’90. Am citit cartea pe nerasuflate si am stiut din acel moment ca „asta imi place”. Din acest punct de vedere imi este imposibil a demola o ecranizare a leendei „Carrie”. Nici macar daca as avea motive, avand in veder ca MULTE din ecranizarile cartilor lui King nu fac altceva decat sa ii erodeze universul. Unic.

Nu este cazul acestui film. Ar fi greu ca un cuplu cu atata greutate precum cel care innobileaza afisul „Carrie” sa dea gres. Experienta unui star ca Julianne Moore si talentul inestimabil al marii sperante  Chloë Grace Moretz produc un acting solid, care nu se poate situa in nici un caz in bataia pustii criticii de film. Daca ar fi ceva de criticat ar fi efectele speciale din final, care mi se par destul de … nefinisate. Pe de alta parte, cred ca filmul a fost comparat cu ecranizarea din 1976, care are statut de „classic”, comparatie care nu este in favoarea ecranizarii lui Kimberly Peirce. Ecranizare net superioara unor filme pe care le-am vazut pe la inceputul anilor 2000, „Carrie 2” (care a fost o mizerie), si un „Carrie” semnat  de una naume David Carson, film care nu a fost rau dar care intra in categoria filmelor „de uitat” in ceea ce il priveste pe King.

Filmul are 6,1 pe IMDB. Daca finalul ar fi fost mai lucrat as fi spus ca este un film de 7.

Jeff, Who Lives at Home
septembrie 9, 2012

 

„Jeff, Who Lives at Home” debuteaza ca o comedie de calitate si o tine asa o buna bucata de vreme. Bazandu-se pe o distributie care cumprindea doi comedianti pe val sau putin sub suprafata acestuia, si ma refer la Ed Helms si Jason Segel, sustinuti de Judy Greer plus gigantul Susan Sarandon, filmul promitea si reusea sa smulga cateva zambete, scenariul incitand. Insa, filonul ideilor funnyale  scenaristilor avea sa se epuizeze rapid, intriga virand definitiv catre explorarea unei drame familiale fara sare si piper, abordand superficial tema destinului si abuzand de reflectii existentialiste. Avand in vedere ca filmul are la baza o comedioara usoara cred ca nu exista material pentru a obtine un film profund, care sa reuseasca sa puna pe ganduri. Therefore, o comedie promitatoare care esueaza intr-o drama existentialista cam fara subiect. Cred ca Jay&Mark Duplass ar fi trebuit sa ramana la registrul comic. Canva am vazut un film care se numea „The Mothman Prophecies”, un film care aborda intr-un cu totul alta maniera subiectul destinului si al semnelor pe care acesta le ofera celor supusi lui … A fost o cu totul alta experienta …

Filmul are 6,7 pe IMDB.Pentru prima jumatate de ora ar merita o astfel de cotatie insa ultima jumatate de ora de plictiseala cred ca erodeaza mult din prima impresie. Pacat … Nu-i un film rau. Depinde de ora la care il vezi. La un moment dat risti sa deranjezi vecinii din sala. Sforaind …