American Horror Story – Coven
februarie 9, 2014

ahsc

„Coven”, al treilea sezon al excelentei productii horror a celor de la FX, mostenea impresia extrem de buna lasata de „Asylum”, nimic altceva decat o fascinanta calatorie in lumea macabrului. „Coven” a facut o treaba buna, primele noua episoade, difuzate catre finalul lui 2013, dezvaluind un scenariu plasat in decorul luxurian al unui St. Louis modern, cu insertii din trecutul insangerat al orasului, ocazie cu care i se face loc in distributie unui nume imens (in opinia mea), Kathy Bates, aceasta avand dificila sarcina de a personifica rasismul pur al lumii sudiste, rasism care inca reverbereaza in adancul societatii americane. Rol pe care Bates il joaca cu o naturalete desavarsita, prestatia sa fiind dupa parerea mea principala atractie a acestui serial, in ciuda faptului ca Jessica Lange refuza cu indaratnicire sa scada sub standardele pe care si le-a impus in acest serial.

Comparatia cu sezonul doi este in defavoarea „Coven”, incepand de la episodul 10. Daca „Asylum” a avut un final pe care l-as difini … „poetic”, chiar daca insufletit de o poezie macabra, „Coven” are un final de sezon destul de confuz, daca nu cumva lipsit de inspiratie. Oarecum previzibil si cu datorii importante fata de destinul unora dintre personaje, scenariul este salvat de acting-ul de prima mana al actorilor. Este de ajuns, insa, ca serialul sa piarda din inaltime, ratand, cred, sansa de a deveni cel mai bun serial al acestei perioade.

Ramane, insa, un „must see” pentru fanii genului.

Midnight in Paris
octombrie 22, 2011

Dincolo de a fi un adevarat documentar care reuseste o exceptionala prezentare vizuala a Parisului, dincolo de a fi un film care propune o distributie de exceptie, filmul lui Allen este o ocazie unica de a strage laolalta o colectie stelara de personaje din lumea artei. Ai ocazia de a te intalni si a ii descoperi, in acelasi timp cu personajul interpretat in stil obisnuit de Owen Wilson, pe Hemingway, Scott Fitzgerald, Picasso, Dali, Josephine Baker, TS Eliott, Luis Bunuel, Degas, Gauguin, personaje indisolubil legate de istoria romantica a Parisului.

Inutil a discuta despre acting.  Adrien Brody sau Kathy Bates in roluri de sustinere. Owen Wilson in rol principal si Rachel McAdams si Michael Sheen in roluri secundare. Un geniu precum Woody Allen in spatele camerei, si incerdibila capitala franceza in rol de background. O reteta care nu poate da gres. Coloana sonora vintage nu este decat cireasa de pe tort pentru un film extrem de bine filmat si care se joaca intr-un mod subtil cu teme precum nostalgia sau existentialismul.

Vehicolul care poarta personajul in timp, visul lucid sau conceptul „dream within a dream” aduce aminte pe undeva de „Inception” insa filmul lui Allen ramane in aria romantismului incurabil, rolul jucat aici potrivindu-i- se ca o manusa lui Wilson.

Probabil unul dintre nominalizatii la Oscar de anul asta, „Midnight in Paris” a fost aclamat universal, ajungand la cotatii de 8,0 pe IMDB, iesind insa din Top 250 unde ajunsese la un moment dat, dsau 93% freshness pe Rotten Tomatoes. Este un film bun de tot, o realizare compacta din toate punctele de vedere, rezultatul fiind o experienta indeajuns de interesanta pentru a prinde in vraja sa pana si pe un amator de filme comerciale.

Poate plictisi, insa in nici un caz nu poate fi considerat un film prost. Extrem de consistent pentru un subiect care ar fi putut usor devia intr-o comedioara superficiala.

Cinefilia : Florin, Marian, Jovi, Adina, Piratul Cinefil, Elena Pelmus despre cea mai buna veste a toamnei 😉