Godzilla
mai 18, 2014

gdz

Alaturi de noul „Planet of the Apes”, „Godzilla” a fost cel mai asteptat film al anului, in ceea ce ma priveste. Imi plac productiile astea imbuibate cu steroizi financiari, cu conditia sa imi stimuleze imaginatia. Am adorat primul „Godzilla” care mi-e mangaiat retina, cel din ’98, si nu am sa inteleg niciodata motivul pentru care a fost atat de criticat. Pana la punctul de a deveni film cult. Ceea ce, ca follower, nu ma deranjeaza catusi de putin.

Eram convins ca o sa imi placa noul „Godzilla”. Ma bazam si pe noul trend, nascut odata cu senzationalul „Pacific Rim”, un film care a dat tonul apetitului pentru „kaiju”, insa nu in forma clasica, neagreabila mie, cu tipi imbracati in costume caraghiase de cauciuc, ci cu monstri adusi la zi de puterea fara limite a tehnologiilor CGI. Well, mi-a placut noul „Godzilla”. Nu sunt, insa la fel de entuziasamt ca in cazul filmului lui Del Toro. Din doua motive.

In primul rand, „teapa” numita Bryan Cranston. Actorul caruia ii va fi imposibil a iesi din pielea fabulosului „WW” a fost unul dintre motivele pentru care am asteptat acest film. NU ma asteptam ca rolul sau sa aiba o pozitie periferica. Cu atat mai mult cu cat, atat cat a jucat, omul a ridicat vizibil nivelul productiei, dpdv al actingului. Odata Cranston iesit din peisaj, plus eroarea imensa de a distribui intr-un rol pur si simplu fara pretentii un actor de talia unui Ken Watanabe, „Godzilla” nu are altceva de facut decat sa se lase la mana efectelor speciale. Splendide, dar parca sub „Pacific Rim”.

A doua dezamagire si, in final, cea mai mare, a fost legata de poveste. Ma asteptam la orice dar nu la a transforma „Godzilla” intr-un Bruce Willis sau Will Smith. La dracu’, daca tot au dorit asta, puteau sa-i dea unuia dintre astia costumul ala de cauciuc (de care vorbeam mai sus) si ieseau mult mai ieftin …

Astfel, am avut parte de o experienta cu lumini si umbre. „Godzilla” este un excelent film de vara, un block buster despre acre aud ca isi va scoate banii. O sa il pot revedea de cateva ori, fara a ma plictisi. recunosc, insa, ca , pe de alta parte, ca fan al primei versiuni hollywoodiene, ma simt tradat de cliseizarea povestii si derapajul catre melodramatic. Ce rahat ? Ma intreb cine va mai avea curaj sa atace America, atat timp cat este aparata de Godzilla …

Lasand gluma la o parte. Mi-a placut …

Inception
noiembrie 7, 2010

Ideea nu este noua. „Total Recall” facuse primii pasi, apoi trilogia „Matrix” si-a bazat subiectul printre altele pe o interpretare a teoriilor lui Zhuangzi. De fapt,  am perceput „Inception”  ca un alt fel de „Matrix” … In nici un caz o clona. O alta abordare. Daca in filmul fratilor Wachovski, a muri in viata virtuala insemna a muri si in realitate, filmul lui Nolan se bazeaza, daca nu ma insel, mai mult pe alegoria „La vida es sueno” a lui Calderon de la Barca.

Astfel, „viata este un vis din care doar moartea ne poate trezi”, este ideea care sta la baza cosmarului trait de catre personajul lui Di Caprio. „Inception” este un film cu o distributie extrem de solida, care propune insa o idee atat de mareata incat jocul actorilor este pur si simplu pus in umbra de imaginea de ansamblu care ti se ofera.

Ma asteptam sa vad un festival CGI, pe seama caruia puneam nota oribil de mare de pe IMDB. Nici pe departe … efectele speciale sunt excelente, dar in nici un caz nu pot lua fata ideii de baza a filmului, nefacand altceva decat sa completeze totul unitar ambalat sub brendul „Inception”. O performanta, reusita de acelasi „Matrix”. 

De altfel cele doua filme impart si maniera in care a fost conceputa coloana sonora, pe care, de asemenea o gasesc asemanatoare. Revin la efectele speciale pentru a remarca faptul ca „Matrix” castiga meciul pe acest plan, desi a trecut un deceniu de la momentul cand facea istorie.

Apar in film destule elemente din filozofie, precum „obiectele imposibile /scara Escher”. Greu de digerat, avand in vedere ca scenele spectaculoase au o pondere ce impune respect (adica redusa), acest film invita la meditatie si pune la munca neuronii astfel ca, banuiesc, nu a prins la fanii filmelor cu Chuck Norris.

Este un film senzatinal, care propune o abordare interesanta a unor probleme care framanta de mult omul. Intriga este solida, credibila, iar actiunea este articulata si fluida pana la genericul de final, fara fluctuatii cauzate de lipsa de inspiratie. Personajele sunt memorabile si se bazeaza pe un joc impecabil al actorilor. 

Insa locul 4 in Top 250 IMDB mi se pare putin exagerat. Este insa un film peste 8,5. Adica mare, mare de tot.

Alte pareri : Florin si Adina

Shanghai
august 15, 2010

Shanghai” este un film american care incearca sa reinvie o periaoda tulbure a oraului Shanghi, aflat intre interesele occidentale si cele japoneze , cu putin inainte de atacul de la Pearl Harbor … Ar fi putut fi un film exceptional daca subiectul nu ar fi fost literalmente confuz … Sau mai bine zis, subiectul nu este in nici un moment menit sa iti ofere ceva care sa merite efortul de a privi filmul … Banal, sters si chiar plictisitor, in ciuda unor decoruri veridice si a unei atmosfere arhaice excelent realizate, care seamana extrem de mult cu atmosfera descrisa de Christopher Hale in cartea sa, „Himmler’s Crusade” .

Din pacate distributia exceptionala este irosita in roluri terne, fara stralucire. Daca nu sunt un admirator al lui John Cusack, sunt de parere ca duoul Ken Watanabe – Chow Yun Fat este tot ce poate oferi mai bun cinematografia asiatica la acest moment (o afirmatie strict subiectiva). Din pacate acestia au roluri care desi se doresc a fi importante, sfarsesc prin a fi deloc memorabile. Este pacat pentru potentialul enorm al celor doi actori. Deasemenea David morse este sters, exclusiv datorita rolului sau, iar Franka Potente nu isi face deloc simtita prezenta. 

O poveste politista cu insertii romance si ceva spionaj, notata cu 6,8 pe Imdb … Mult mai mult decat face …