3 Days to Kill
mai 18, 2014

3dk

In ciuda faptului ca nu este regizat de Luc Besson, „3 Days To Kill” poarta amprenta stilului inconfundabil al francezului. De fapt, cu toate ca filmul este american, daca luam ca punct de reper interfata sustinuta de nume anglo-saxone mai mult sau mai putin grele, as spune ca structural, intriga este construita in stilul filmului de actiune „made in France”, neputand lipsi cliseul icon al cursei de masini urbane, un ingredient folosit cu obstinenta de francezi, condusul sportiv fiind, pare-se,un skill comun francezului de rand, idee sustinuta de orice film francez care cocheteaza cu notiunea de adrenalina, de la seria „Taxi” pana la „Jandarmi”.

Ba, mai mult, daca stai, analizezi si elimini anumite elemente superficiale, obtii o poveste care a mai fost spusa o data de Besson, cu mult mai mult har. „TAKEN”, a carui structura este pur si simplu clinata de catre „3 Days To Kill”. Asta nu anuleaza satisfactia livrata de acesta film, care mi se pare mai bun decat sequel-ul „Taken 2”. Mult mai bun. Costner face un rol bun, iesind oarecum din pielea super-agentului CIA tip, sa zicem, „Diesel”, si ofera, si el, o nota de umanitate unui personaj reinventat, cu ani in urma, de Liam Neeson.

Nu mi-au placut cateva lucruri in ceea ce priveste acest film. Si ma gandesc in primul rand la felul in care a fost utilizat personajul lui Amber Heard. Prezenta mustind de senzualitate, insa oarecum inutila in ansamblul povestii, ramanand la stadiu de artificiu de marketing menit a abate atentia de la eventualele lipsuri ale filmului. Sincer, nu mi se pare a fi fost nevoie de asa ceva, costumul ala de latex dand o nuanta de holywood-ianism ieftin filmului. Apoi, intro-ul mi-a oferit aceeasi senzatie de care am parte in fata unui film filmat in estul Eurpei de alde Steven Seagal. Cheap.

Una peste alta, filmul mi se pare acceptabil. Placut. De vazut intr-un team building …

Man of Steel
decembrie 29, 2013

mos

In ciuda faptului ca am fost incantat in copilarie sa privesc un film clasic din seria „Spider Man”, stand ghemuit pe o scena de cinematograf de provincie, la doi metri de uriasa panza alba, nu am devenit niciodata un fan adevarat al fenomenului „Marvel” sau a celor similare. Pur si simplu nu m-am regasit in vreun supererou. Probabil nu am intalnit niciunul care sa zdruncine domeniul horror, pentru ca altfel ar fi stat situatia …

Ca o opinie strict personala, consider ca povestea „Superman” nu prea mai poate ajunge la consumatorul de ciema actual. In ciuda revitalizarii genului super hero, cred ca este nevoie de o reinventare a conceptului. Un reboot … Batman si l-a primit cadou, prin fabuloasa trilogie a lui Nolan. Asa ca nu mira deloc faptul ca acest „Man of Steel” este cu totul altceva decat te-ai fi asteptat. Ca privitor neutru, pentru ca fanii genului, or fi stiut ei ce avea sa vina …

„Man of Steel” este pentru Superman ceea ce a fost „Batman Begins” pentru tipul obsedat de lilieci. Un update serios care smulge eroul povestii dintr-o epoca in care siretlicul cu tipul care prinde frumusica in zbor prindea la public, fara a fi in pericol de a parea desuet. Noua poveste este scufundata intr-o solutie hiperconcentrata de efecte vizuale care mi-au spus un singur lucru : „Man of Steel” nu este un film oarecare … Este MASINARIA DE VISE LA CAPACITATE MAXIMA …

Nu cred ca standardele „Pacific Rim” au fost resetate, dar filmul asta este perfect capabil a te lasa mut. Si mai are si nororcul unui personaj negativ interpretat cu talent de singurul care putea, probabil, asta. Senzationalul Michael Shannon, un tip cu o carisma intunecata data dracului …

Cu toate ca filmul nu trece de 8 pe IMDB, asa cum au reusit multe din „suratele”sale, as spune ca este de departe cel mai misto „shm” vazut de mine, de la „Dark Knight” incoace. Evident va urma o continuare si ma intreb daca franciza asta va avea sansa unui „joker” care sa o trimita direct in istorie. Pana una alta, nu imi pare deloc rau ca l-am vazut … Probabil am deja o pozitie ocupata pentru topul 2014. Nu ca mi-as dori asta …

Hatfields & McCoys
septembrie 7, 2012

 

Acum ceva timp Kevin Costner facea ceva valva pe la Zarnesti, ajungand acolo pentru un proiect ce avea sa poarte girul celor de la „History Channel”. Acel film era de fapt o mini serie in trei acte, care a fost lansata in luna Mai a acestui an. Era vorba despre povestea reala a confruntarii intre doua familii din America perioadei imediat urmatoare Razboiului Civil …

Desi filmul abordeaza un subiect care il transforma intr-un proiect de nisa, fiind destinat mai ales publicului american, „Hatfields &McCoys” subjuga. Filmat in proportie covarsitoare in Romania, seria concureaza cu mari sanse la titlul de cea mai buna productie realizata pe meleagurile valahe. Avand in vedere succesul unui alt film a carui actiune se petrece in exact aceeasi perioada, si ma refer la „Cold Mountain”, se pare ca americanii au gasit in Romania rustica o tamosfera care ii duce pe bani putini inapoi in istoria lor. Nimic surprinzator, avand in vedere ca o vorba din popor spune ca „suntem cu 100 de ani” in urma lor”. Dar, ma rog, asta este o alta discutie …

Filul este realizat impecabil, atmosfera Americii salbatice a secolului XIX este superb resuscitata. Costumele, decorurile sunt realizate cu o atentie la detalii care frizeaza obsesia. Intri astfel, intr- America brutala, primitiva, inchistata in prejudecati si dominata de o ipocrizie nemarginita care il transforma pe Dumnezeu in nimic altceva decat buretele care stergea pacatele unuia si, in acelasi timp, in fulgerul care il lovea pe inamicul acestuia, pentru niste pacate arbitrar definite. Nu exista personaje pozitive, scenariul vorbind intr-un mod cinic despre lipsa de ratiune si pornirile animalice care au guvernat, candva America. Fiecare individ actioneaza asa cum ii dicteaza propria constiinta, justificandu-si permanent comportamentul insa, finalmente, toti sunt condusi de razbunare, actiunea luand aspectul unui vartej de intamplari care trage fiecare personaj intr-un conflict fara sfarsit si fara sperante de solutionare.

Acting exceptional din partea tuturor celor din distributie. Un fantastic Kevin Costner si un Bill Paxton care ii face fata cu succes. Excelente roluri pentru Ronan Vibert (Perry Cline, un avocat infumurat si narcisist din tabara McCoys), Andrew Howard ( in rolul infamului bounty hunter „Bad” Frank Phillips) sau Boyd Holbrook  (in rolul redutabilului tintas William ‘Cap’ Hatfield). Cel putin din punctul de vedere al interpretarii, „Hatfields &McCoys” isi justifica pe deplin cotatia data de catre IMDB, 8,2, ba chiuar as spune ca filmul este subapreciat la nota asta, avand in vedere ca discutam de o miniserie.

Brutal, dar in acelasi timp sfasietor, filmul vorbeste de o America sumbra si scaldata in sange. O America stupida, tributara plagilor pe care multimea de emigranti le-a tarat de pe batranul continent pana in salbaticiile fara legi ale Lumii Noi. Nu stiu daca este un film care trebuie recomandat, sau mai ales, nu stiu cui ar putea fi recomandat. Cred ca depinde foarte mult daca te intereseaza subiectul si daca iti place stilul. Daca raspunsul este „da”, atunci filmul este un must see. In caz contrar este lung si, probabil, obositor …

Eu as spune ca este senzational.

Cinefilia :  Marian – despre o capodopera, Jovi &Co, Adina, Teo, Piratul, Angela, Radu

The Company Men
ianuarie 15, 2011

Imposibil de realizat un film mai actual, care sa reflecte mai clar decat atat situatia upper middle class, decat acest film.  Spune incomparabil mai multe lucruri despre efectele crizei actuale asupra oamenilor si a vietii lor decat „Wall Street: Money Never Sleeps”.

Este o poveste despre cei care te dau afara ACUM si despre felul in care le este schimbata chiar si lor viata. Este vorba despre prabusirea lumii din jurul tau, o lume formata din iluzii intretinute cu bani imaginari. Un castel de nisip care s-a naruit si intre ale carui ruine trebuie sa te descurci.

Oricare dintre noi poate fi unul dintre personajele din acest fil. Dintr-o tabara sau alta si, evident, pentru majoritatea dintre noi trebuie facuta o ajustare de vreo trei sau patru zerouri, in ceea ce priveste aspectul financiar.

Distributia filmului este stelara (Aflleck, Lee Jones, Maria Bello,Costner, Chris Cooper)  iar interpretarea actorilor se ridica la nivelul asteptat, in ciuda notei nedrept de mici de pe IMDB. Rotten Tomatoes pare a fi mai corect cu un film care raspunde multor dintre intrebarile care ne chinuiesc in prezent. Un film care poate deveni material de studiu la orice team building.

Pacat ca in viata reala, pentru unii problemele sfarsesc altfel decat in acest film. Finalul este singurul care deviaza de la realismul impus de scenarist. Insa, in perioada de criza, optimismul poate fi folositor … Film excelent.

The New Daughter
mai 9, 2010

sursa imagine : shocktillyoudrop

Voi face abstractie de comentariile de pe imdb. Ma voi referi la unul singur, intitulat ” Is this a joke” . Am citit comentariul dupa ce am vazut filmul, si pot spune ca individul mi se pare un cretin. Gusturile nu se discuta, stiu asta, dar omul este un cretin, asta sare in ochi …

Apoi, ar trebui sa spun ca relativ la filmografia lui Kevin Costner, mi-au placut la nebunie doua filme : „Waterworld” si ” The Postman” … Adica exact marile sale esecuri, avand in vedere bugetele avute la dispozitie … Asa ca s-ar putea sa am o viziune oarecum neconventionala asupra manierei de a juca a acestui actor …

„The New Daughter” este catalogat drept horror/thriller asa ca ma asteptam la o chestie nu prea inspaimantatoare, pentru ce de obicei combinatia asta se lasa cu thriller … Gresit, pentru ca am gasit filmul ca fiind destul de inspaimantator … La asta isi aduce aportul coloana sonora care abunda in sunete gothice, lucru care pe mine nu m-a deranjat, spre deosebire de muzicianul mai sus mentionat.

Filmul mi-a adus aminte instantaneu de „Pet Cemetary” al lui Stephen King (cartea), probabil datorita scenelor care au loc intr-o zona rurala din South Carolina ( nu ca ar fi decorul tipic lui King, dar aduce  oarecum cu Maine) … Iar ca maniera de filmare de „Secret Window” , un alt film exceptional legat de numele lui King, si deasemenea subevaluat dupa parerea mea.

Mi-a placut faptul ca regizorul intretine suspansul prin a amana cu cateva zeci de secunde dezvaluirea unor elemente ale intrigii, atunci cand este cazul. Consider ca Kevin Costner joaca bine, credibil, fiind secondat cu succes de tanara Ivana Baquero, o actrita care la 16 ani are deja in CV un film de talia lui „ El Laberinto del Fauno” …

Finalul nu este senzational, fiind nimic altceva decat un cliseu clasic al horror-ului din anii ’80-’90 … Nu aduce nimic nou, dar gasesc filmul extrem de placut … Are 5,7dar mi se pare foarte putin … Din partea mea , fiind un horror, cel putin 6,5 sau cel mult 7 …