The Purge
august 10, 2013

tp

Povestea asta, cu familii bogate sechestrate in propria casa, confruntate cu sfaramarea iluziei inexpugnabilitatii universului lor, nu este noua. Au intrat in rolul asta multe dintre starurile de prim rang ale Hollywood-ului si ma gandesc in acest moment doar la Bruce Willis sau Nicolas Cage. Well, din punctul asta de vedere, „The Purge” ar trebui sa isi merite critica predominant taioasa. Aleg, insa, a da o oarecare doza de credit simbolisticii filmului si voi spune ca acesta vine cu o idee buna, ceea ce este de admirat intr-o perioada destul de saraca din punctul asta de vedere . Zambetul de plastic al personajelor simbolizeaza zambetul societatii americane, exhibat permanent la ocazii festive, zambet care ascunde, insa, nenumaratele fete intunecate ale unei societati care incepe, incet incet, sa isi piarda aura data in ultimul secol de mitul visului american.

„The Purge” are parte de un acting bun pacatuind doar printr-o evolutie nesatisfacatoare a scenariului dupa un inceput deosebit de bun. De fapt, in opinia mea cea mai tensionata parte este cea de inceput cand doar ideea unei societati aflate in fata unui moment de haos absolut da fiori. Momentul in care sistemul de securitate intra in functiune mi-a adus aminte de una dintre cele mai bune scene ale ultimului deceniu, cea in care ceasul lui Robert Neville (I Am Legend) incepe a ticai, marcand trecerea catre o perioada de teroare absoluta … „The Purge” isi pierde din substanta odata cu declansarea violentelor, confirmand inca o data ca, in cinematografie, teroarea autentica nu poate fi generata decat in mod subtil. Un adevar demonstrat perfect, candva, de un low budget numit „Blair Witch…”

„The Purge” este un film decent, subestimat, in opinia mea, de catre IMDB. As spune ca este peste sase …

Dredd
martie 9, 2013

drdd

Primul si, in acelasi timp, singurul „Dredd” de care am auzit a fost cel intruchipat de Stallone. Sincer, „Judge Dredd” nu a fost unul dintre filmele mele preferate, mai ales ca venea intr-o perioada in care genul SF atinsese niste standarde extrem de ridicate. Asa ca un nou „Dredd” ma cam lasa rece … Productia care il propunea pe Karl Urban in spatele mastii a avut parte, insa, de o critica extrem de favorabil asa ca mi-am propus sa arunc o privire …

Mi-a placut atmosfera filmului. Pe undeva, daca ar fi fost mai noir, cred ca filmul asta ar fi inceput sa semene cu ilustrul „Sin City”. Intunecat si claustrofobic, „Dredd” este un film care incearca sa reinvie SF-ul distopic al anilor ’90 si, in mare, as spune ca reuseste. Daca nu va relansa genul, macar a reusit sa aduca aminte de o perioada in care alde „Total Recall” umpleau salile de cinema si umplea cu postere peretii camerelor adolescentilor vremii.

Din punct de vedere al actingului, as spune ca Urban nu are mare lucru de spus, in afara faptului ca reuseste sa isi mentina rictusul schimonosit al gurii pana la final. Nici Olivia Thirlby nu rupe gura targului, insa as indrazni sa spun ca Lena Headey produce un personaj memorabil, infama Madeline „Ma-Ma” Madrigal.

Cam atat as putea spune despre un film care include o serie intreaga de clisee, fara ca acestea sa agreseze simturile, insa. Nu este un film foarte alert, (daca esti in cautarea a ceva „pure action”, recomand „Serbuan maut„, care propune EXACT acelasi lucru, dar intr-un alt …  univers), insa reuseste sa te tina conectat. As spune ca este oarecum suprapperciat, avand in vedere ca predictibilitatea-i evidenta nu il recomanda ca un „peste 7”. Vox populi il incadreaza acolo, insa, asa ca nu imi ramane altceva decat sa ii recunosc meritele …

Personal, i-as da un 6,5 … Film decent. Mai mult ca decent …