Django Unchained
ianuarie 20, 2013

du

Cinci minute dupa prima scena a filmului si stiam, deja, ca asist la o capodopera . Imersia este imediata si completa. Lumea respingatoare a Americii sclavagiste te rapeste si nu iti da drumul decat in ultimile momente ale actiunii, in momentul in care Q.T. a facut singurul compromis pe care nu credeam ca il poate face :  o scena desprinsa, parca, din universul gansta, sufocat de bling-bling. Probabil o aluzie la actuala metamorfoza afroamericana. A fost, insa singurul lucru care mi s-a parut nelalocul sau in filmul asta.

Mi se pare absurda controversa legata de violenta atribuita filmului. Absurda, in ideea faptului ca discutia se abate catre „sangele” improscat pe pereti, pana la urma nimic altceva decat o caracteristica a creatiei sanguinare marca Tarantino. As spune ca violenta filmului, greu de digerat, sta in mentalitatea degradanta a unei societati putrede, transpusa magistral in dialoguri extrem de delicate. Am citit despre critici virulente aduse aboradrii ofensatoare a conditiei sclavului. Ma intreb, insa, daca nu cumva realitatea inclina mai mult catre abordarea lui Q.T. decat catre cea telenovelistica a la „Escrava Isaura”. De fapt, sunt absolut convins ca Tarantino a fost bland. Sclavia a insemnat mult mai mult decat un milion de injurii condensate in doua ore si ceva de film.

Imi este imposibil a indica ce actor mi-a placut cel mai mult in acest film. Foxx este ultimul, desi rolul sau putea intra lejer in cursa pentru Oscar. Daca Walz intruchipeaza un personaj a carui lipsa o simti in ultima jumatate de ora a filmului, ceea ce mi se pare FABULOS, Di Caprio este magistral, insa cred ca apogeul este atins de prestatia geniala a lui Samuel L. JAckson, in rolul unuia dintre cele mai inspaimantoare personaje pe care le-am vazut in ultima vreme. Inspaimantator prin amploarea abisala a decaderii morale. Inca o data, FABULOS.

Coloana sonora senzationala. Mi-a placut faptul ca acest nou „Tarantino” este mai direct dpdv al povestii decat filmele din perioada de debut a  regisorului, mult mai greu digerabile (in opinia mea). Oricum … Cinci minute dupa prima scena a filmului si stiam, deja, ca asist la o capodopera …

Film extraordinar.

Alte opinii : Marian, Filme Carti, Adina, Radu

Cinefilia : Melania, Georgiana, Teo, Piratul Cinefil, Angela,

Blood Diamond
decembrie 20, 2010

ProTv-ul  imi face o surpriza extrem de placuta si difuzeaza in acest moment un film pe care il consider urias : Blood Diamond … Unul dintre filmele care, alaturi de „Hotel Rwanda” si „The Last King of Scotland„, au spus povestea necosmetizata a continentului negru, intr-un limbaj care a putut fi inteles si precesat de catre consumatorul de film occidental, amator de explozii, adrenalina si femei frumoase  … Asta, in ceea ce priveste ingredientele care definesc un film de succes …

Pe langa faptul ca aceste filme sunt caracterizate in primul rand de interpretari SENZATIONALE, (si nu am nici o intentie sa ma feresc de superlative), aceste filme sunt pur si simplu blockbustere putand oricand sa faca fata din punct de vedere al elementului action cu compilatiile de  efecte speciale care incanta ochiul prin mall-uri.

In 2006 deja nu mai aveam nimic de comentat la adresa celui care isterizase mai multe generatii de femei, dupa „Titanic”, insa „Blood Diamond” mi-a spus clar, pe limba mea, ca Leonardo Di Caprio este un actor urias. Jocul sau in acest film este incredibil de veridic, intruchipand perfect albul venit sa smulga bogatie din praful rosu al Africii, dar sfarsind prin a se indragosti iremediabil de pamantul acela blestemat …

Djimon Hounsou joaca incredibil pentru ca isi joaca rolul propriului sau popor, desi este originr din Benin. Africanii sunt insa africani, de oriunde ar veni, chiar daca popoarele acestui continent nu contenesc sa se hacuiasca intre ele, pe considerente etnice, radacinile raului raspandindu-se insa departe, mergand catre prosperele tari care au jupuit continentul african in perioadele negre ale colonialismului barbar …

Disperarea din vocea lui Hounsou este disperarea oricarui african care simte pe propria piele conceptul „paradox of plenty” … Este disperarea africanului de rand care nu doreste bogatia nemasurata, nu doreste moartea celui de alt sange dar de aceeasi culoare, nu doreste altceva decat binele copiilor sai, dincolo de propriul bine … Este vorba despre speranta la viata decenta, o sansa refuzata Africii de cei care i-au jefuit fildesul si padurile, de cei care i-au furat tinerii in zilele comertului cu sclavi, de cei care ii sug petrolul si care ii smulg din carne diamantele … Este intrebarea deznadajduita a celui care intelege de ce Africa este jefuita, dar nu poate intelege de ce africanii se macelaresc intre ei …

Mi-a placut coloana sonora, incantatoare si, in acelasi timp, sfasietoare, mi-a placut fantastica engleza cu accent sud african a lui Di Caprio si engleza plina de ura, scuipata a celor din Africa neagra. Mi-a placut ritmul, mi-a placut dureroasa poveste, atat de actuala, atat de veridica, atat de prezenta, desi nestiuta, in viata oricarui dintre noi …

Te-ai intrebat de unde vine diamantul pe care il porti pe deget ? …

„This Is Africa” … TIA … Motto-ul acestui film depune marturie asupra faptului ca subiectul transcede subiectul traficului de diamante, vorbind despre Africa si tot ceea ce o doare …

O nota uriasa si absolut meritata pe IMDB si o cotatie pe care o desfid si pe care nu dau doi bani pe Rotten Tomatoes. Unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut … Din toate punctele de vedere …

Inception
noiembrie 7, 2010

Ideea nu este noua. „Total Recall” facuse primii pasi, apoi trilogia „Matrix” si-a bazat subiectul printre altele pe o interpretare a teoriilor lui Zhuangzi. De fapt,  am perceput „Inception”  ca un alt fel de „Matrix” … In nici un caz o clona. O alta abordare. Daca in filmul fratilor Wachovski, a muri in viata virtuala insemna a muri si in realitate, filmul lui Nolan se bazeaza, daca nu ma insel, mai mult pe alegoria „La vida es sueno” a lui Calderon de la Barca.

Astfel, „viata este un vis din care doar moartea ne poate trezi”, este ideea care sta la baza cosmarului trait de catre personajul lui Di Caprio. „Inception” este un film cu o distributie extrem de solida, care propune insa o idee atat de mareata incat jocul actorilor este pur si simplu pus in umbra de imaginea de ansamblu care ti se ofera.

Ma asteptam sa vad un festival CGI, pe seama caruia puneam nota oribil de mare de pe IMDB. Nici pe departe … efectele speciale sunt excelente, dar in nici un caz nu pot lua fata ideii de baza a filmului, nefacand altceva decat sa completeze totul unitar ambalat sub brendul „Inception”. O performanta, reusita de acelasi „Matrix”. 

De altfel cele doua filme impart si maniera in care a fost conceputa coloana sonora, pe care, de asemenea o gasesc asemanatoare. Revin la efectele speciale pentru a remarca faptul ca „Matrix” castiga meciul pe acest plan, desi a trecut un deceniu de la momentul cand facea istorie.

Apar in film destule elemente din filozofie, precum „obiectele imposibile /scara Escher”. Greu de digerat, avand in vedere ca scenele spectaculoase au o pondere ce impune respect (adica redusa), acest film invita la meditatie si pune la munca neuronii astfel ca, banuiesc, nu a prins la fanii filmelor cu Chuck Norris.

Este un film senzatinal, care propune o abordare interesanta a unor probleme care framanta de mult omul. Intriga este solida, credibila, iar actiunea este articulata si fluida pana la genericul de final, fara fluctuatii cauzate de lipsa de inspiratie. Personajele sunt memorabile si se bazeaza pe un joc impecabil al actorilor. 

Insa locul 4 in Top 250 IMDB mi se pare putin exagerat. Este insa un film peste 8,5. Adica mare, mare de tot.

Alte pareri : Florin si Adina