Bag of Bones
ianuarie 29, 2012

 

Ecranizarile cartilor lui King pleaca din start cu dezavantajul incercarii de a atinge un tel, de multe ori, inabordabil. Acela de a atinge valoarea scrierii actorului american. Acest stigmat se afla si pe fruntea miniseriei dlansate in 2011 si, judecand dupa cotatia IMDB, doar 5,9, filmul pare a fi esuat in incercarea de a oferi un spectacl de calitate.

Nimic mai fals. „Bag of Bones” surprinde atmosfera „King-iana”, chiar daca nu are valente de capodopera, neputandu-se alatura unui „Misery”, „Shining”, Shawshank Redemption” sau „Stand By Me”. Totusi, filmul are partile sale bune, atmosfera fiind indeajuns de intunecata, dominata de supranaturalul extrem de credibil care guverneaza universul lui King. Obsesia lui King pentru calatoria in timp, spre trecutul recent, este bine exemplificata, insertiile desprinse din anii ’30 aducand un mare plus de calitate prin modul foarte realist in care sunt filmate.

Povestea este una tipica, in rolul principal aparand un tip de personaj, scriitorul, comun multora dintre romanele semnate de SK, insufletite de o tenta autobiografica. Groaza nu este prezenta informa ei sangeroasa, King nefiind un scriitor aplecat catre sangerari masive, frica insinuandu-se silentios, mai degraba desprinsa din atmosfera decat din manisfestari violente. Ca in multe alte cazuri, si aceasta poveste este integrata lumii in care se misca imaginatia lui King, prin conexiuni cu alte lucrari ale sale, doua atragand atentia, referirea la Annie Wilkes (fanul dement din „Misery”) si Bachman (Richard bachman, este pseudonimul sub care King si-a lansat cateva dintre carti).

Brosnan joaca foarte bine, iar prestatia sa este dublata si de a celorlalte personaje, filmul neavand scapari din punctul asta de vedere. Cel putin, Deborah Groover arata demential in rolul Rogette Whitmore. Coloana sonora are o importanta deosebita, muzica neagra a anilor ’30 contribuind serios la starea de ireal credibil scrijelita de King in paginile sale.

Probabil, finalul scade din impresia asupra filmului, efectele speciale folosite fiind de o slaba calitate. Altfel, nu imi pot imagina de ce filmul a avut parte de cotatii atat de slabe. Nu este un film slab, fiind mult peste alte ecranizari ale romanelor lui King. Fara a fi o capodopera, este o miniserie buna. Pentru fani, un „must see”.

Eventual, daca nu filmul, macar cartea. Povestea este foarte bine inchegata.

Cinefilia & King : Florin, Melania, Georgiana, Marian, Adina, Jovi & Co, Piratul Cinefil, Poison Whiskey, Cine Matinal,Naomikko, Waven, Paul’s Blog

A Lonely Place to Die
decembrie 31, 2011

 

Aceasta productie britanica navigheaza in ape tulburi. Oscileaza intre a deveni un hit si a aluneca catre dezamagire, fara a atinge unul dintre aceste, sa le spun, tarmuri, pentru a ramane in aria navigatiei, fara absolut nici o legatura cu filmul in sine, dealtfel.

Departe de a fi horror, „A Lonely Place to Die” este un thriller care isi plaseaza actiunea in zona muntoasa a Scotiei, aducand pe undeva, din aceasta cauza, cu mult mai macabrul dar si mai tensionatul „Vertige” care este, totusi, un horror in toata puterea cuvantului. Proiectul lui Julian Gilbey porneste domol pentru a urca la standarde extrem de inalte pana spre finalul filmului. Asta pentru ca propune o modalitate ingenioasa de filmare a scenelor alerte, care imprima senzatia de viteza fara a obosi, si, in plus, personajele sunt extrem de bine construite, dincolo de actingul decent. Exceleaza tabara personajelor negative, Sean Harris, cunoscut multora pentru rolul de asasin din „Borgias”. Pentru cei obisnuiti cu genul horror este posibil ca  referinta „Creep” sa spuna mai multe …

Este inexplicabil cum finalul poate fi atat de slab, comparativ cu restul filmului. Scenariul devine de-a dreptul caraghios, gravitand intre neverosimil si ultrasimplist.  Niste indivizi extrem de duri se poarta intr-un mod deloc profesionist, stricand mult din ceea ce se construise pana atunci.

Nu mare lucru de spus despre melissa george, intr-un rol care nu o solicita prea tare, cu exceptia conditiei fizice la care  australianca exceleaza.

Un hit box-office (si-a scos de vreo sase ori banii), bine vazut de IMDB (6.5, in cadere, daca nu ma insel) si surprinzator de bine de catre exigentul Rotten Tomatoes (78% freshness), „A Lonely Place to Die” este un film care ofera destul dar nu atat de mult cat promitea. Desi, de obicei, orice ai spus inainte de „DAR” nu are nici o valoare, este un film decent care poate fi vazut fara treama ca ai investi degeaba aproape 100 de minute.

Bun.

Cinefilia : Florin, Marian – despre o legenda, Adina, Jovi&Co, Piratul Cinefil, Poison Whiskey, Film Menu, Cine Matinal