Stoker
iunie 10, 2013

stk

Venit din partea unui corean specializat in „mici capodopere” (trilogia „Vengeance”), „Stoker” ridica mingea la fileu sperantelor, insa trailer-ul a pacalit serios, in opinia mea. Reintoarcerea lui Nicole Kidman catre stilul thriller/mistery  ducea cu gandul la un film urias al genului, „The Others”. Cu care „Stoker” nu are nimic de-a face, insa, fara ca asta sa il transforme intr-un produs de blamat de catre fanii genului.

„Stoker” aduce vag aminte, dupa parerea mea, de dramele coming-of-age ale anilor ’70, filme care au fortat tabuurile vremii, aducand pe ecrane, in mod mai mult sau mai putin voalat, teme capabile sa scoata in strada puritanii epocii. In cazul acesta, o relatie cu un oarece iz incestuos intre doua dintre personaje.  „Stoker” este un film in care coreeanul Chan-wook Park experimenteaza o sumedenie de efecte vizuale care rapesc „Stoker” din grupul thriller-elor de duzina si il asociaza stilistic cu operele maestrilor „plictiselii”, tip von Trier sau Malick. Cu alte cuvinte, tranzactioneaza adrenalina in schimbul unui artistic touch, ceea ce determina, cred,  si o schimbare a publicului caruia ii este adresat.

Kidman mi-a adus aminte de prestatia incantatoare din „Rabbit Hole”, asta pana ca scenariul sa o elimine aproape complet din peisaj. In schimb, Mia Wasikowska demonstreaza inca o data ca este una dintre marile sperante ale momentului. Daca nu cumva a trecut la stadiul de certitudine, avand in vedere ca titlurile de calitatea s-au cam adunat in CV-ul sau,  deja impresionant. Matthew Goode a fost marea bila neagra a filmului. Nu pentru ca n-ar fi jucat bine, pentru ca a facut-o. Insa mi s-a parut ca in filmul asta a semanat al dracului de bine cu Badea. Iar asta, din punctul meu de vedere, este ca scufundat-ul sub apa. Fara oxigen. Cateva minute si … mori. A fost insuportabil …

„Stoker” este un thriller classy, greu de digerat, insa, pentru cei obisnuiti cu standardele putin pretentioase ale genului, in ipozstaza sa comericala. Ramane, insa, un film bun, care are o poveste si care poate oferi ceva satisfactii unui cinefil serios. Nu stiu daca sunt asa ceva. „Stoker” mi-a placut, intr-o oarecare masura. Sunt nevoit, insa, sa recunosc ca la un moment dat mi-as fi dorit altceva …

Lawless
noiembrie 25, 2012

 

„Lawless” poarta doua semnaturi extrem de interesante, din punctul meu de vedere. In primul rand, John Hillcoat, omul care a regizat cel mai bun film pe care l-am vazut vreodata, „The Road”. Apoi ciudatul personaj multitasking, australianul Nick Cave, un tip mai cunoscut datorita carierei sale muzicale, aici, insa, in rol de scenarist/compozitor. Coloana sonora buna de tot, by the way …

Apoi, luand in calcul si distributia de gala, filmul devenea cu atat mai interesant cu cat m-am declarat un admirator neconditionat al unui film extrem de subevaluat, in opinia mea, „Public Enemies”.  Cele doua filme au in comun nu doar perioada in care isi plaseaza actiunea, infamii ani ’30, dar si modul in care manipuleaza perceptia privitorului impingandu-l emotional in tabara celor care incalca legea. Avem, astfel, de-a face cu politisti corupti si tip umanizat de banditi, angrenati intr-o ciocnire care are loc intr-un peisaj rural, Franklin County, Virginia, locul de origine al legendarului „moonshine” …

Filmul este impecabil regizat, extrem de realist si dezvoltat in jurul unor personaje excelent transpuse in scena de acotri. Exceptional rolul lui Tom Hardy, un actor care urca permanent, nefiind departe de momentul cand va atinge propria-i „statuie”. Hardy nu este , insa, singurul de apreciat, LaBoeuf, Jessica Chastain dar mai ales Guy Pearce avand prestatii fara cusur.

Avand o slabiciune aparte pentru filmele de gen, sau, mai degraba, plasate in perioada civila a anilor 30-60, pot spune ca „Lawless” m-a incantat, cu toate ca povestea este destul de simplista, cliseu, practic. O poveste spusa si de alte productii, insa o poveste spusa frumos. Cu foarte mult talent.

Unul dintre cele mai bune filme ale toamnei, meritandu-si cotatia mare, 7,5, acordata de IMDB.

Albert Nobbs
ianuarie 22, 2012

 

„… ce poate determina un om sa duca o viata atat de mizerabila?”. Parafraza intrebarii personajului jucat de Brendan Gleeson isi gaseste raspunsul in povestea vietii lui Albert Nobbs. Specia umana in toata splendoarea sa, poate determina atata suferinta, atata dorinta de a fugi de tine insuti, atata dorinta de a evita propriul tau destin …

Filmul care isi datoreaza existenta insistentei lui Glenn Close de a transpune pe pelicula o piesa de teatru jucata de catre ea insasi, cu mult timp in urma, este o mica bijuterie. Subevaluata dureros de catre o parte a publicului, filmul socheaza prin calitatea interpretarii.  Close face un rol urias, intrand perfect in pielea unei femei care refuza a fi femeie, preferand amintirii unei traume din trecut o viata stearsa sub infatiseara unui barbat avar si lipsit de orice emotie. Aparente, pentru ca filmul exploreaza dincolo de infatisarea stranie a personajului, ajungand a descoperi un caracter extrem de puternic aflat in urmarirea obsedanta a unui vis. Iubirea, sentiment adand reprimat, ameninta a pune in pericol acest vis … „Albert Nobbs” vorbeste delicat si emotionant despre asta …

Deasemenea, fantastica interpretarea lui Janet McTeer, al carei personaj, alaturi de Albert Nobbs, surprind drama opresiunii sexuale din Irlanda sordida a secolului XIX. In plus, actorii de sustinere isi fac treaba la un nivel foarte ridicat, filmul, per ansamblu, avand o calitate care il face demn de luat in seama , in Februarie 2012 😉 …

Cotatiile IMDB si Rotten Tomatoes mi se par cel putin dubioase. Film bun de tot. Trei nominalizari la Globuri spun totul despre o excelenta demonstratie de talent actoricesc.

ps. Film britanic, umor britanic, extrem de subtil. Un deliciu.

Jane Eyre
august 28, 2011

 

Ecranizarea din 2011 a romanului scris sub pseudonim de catre Charlotte Brontë se ridica la un nivel surprinzator, ridicandu-se deasupra unei drame romantice de duzina prin jocul excelent al tinerei australience Mia Wasikowska, pe care am remarcat-o si in „The Kids Are All Right„, actrita fiind sustinuta si aici de catre o serie de actori buni, ca Jamie Bell sau Michael Fassbender, sau uriasi precum Judi Dench.

Povestea este simpla, fara mari surprize, filmul, in sine, fiind destul de plictisito, mai ales pentru cineva care nu este un fan al dramelor englezesti de epoca. Insa nu se poate evita a observa impresionantele decoruri si peisajul englezesc, realizatorii excluzand perfect orice urma de civilizatie, imersia in trecut fiind desavarsita.

Filmul are o nota uriasa pe IMDB, 7.6, insa va scadea probabil, avand in vedere numarul extrem de mic de voturi. In favoarea sa se pronunta si Rotten Tomatoes, care il considera un film „fresh”, cu 84% freshness rate.

Este un film bun, recomandat insa doar celor care apreciaza genul acesta de drama. Personal, nu as citi cartea si cred ca nu as fi placut nici filmul daca nu ar fi fost , repet, jocul excelent al actorilor.