Man of Steel decembrie 29, 2013

In ciuda faptului ca am fost incantat in copilarie sa privesc un film clasic din seria „Spider Man”, stand ghemuit pe o scena de cinematograf de provincie, la doi metri de uriasa panza alba, nu am devenit niciodata un fan adevarat al fenomenului „Marvel” sau a celor similare. Pur si simplu nu m-am regasit in vreun supererou. Probabil nu am intalnit niciunul care sa zdruncine domeniul horror, pentru ca altfel ar fi stat situatia …

Ca o opinie strict personala, consider ca povestea „Superman” nu prea mai poate ajunge la consumatorul de ciema actual. In ciuda revitalizarii genului super hero, cred ca este nevoie de o reinventare a conceptului. Un reboot … Batman si l-a primit cadou, prin fabuloasa trilogie a lui Nolan. Asa ca nu mira deloc faptul ca acest „Man of Steel” este cu totul altceva decat te-ai fi asteptat. Ca privitor neutru, pentru ca fanii genului, or fi stiut ei ce avea sa vina …

„Man of Steel” este pentru Superman ceea ce a fost „Batman Begins” pentru tipul obsedat de lilieci. Un update serios care smulge eroul povestii dintr-o epoca in care siretlicul cu tipul care prinde frumusica in zbor prindea la public, fara a fi in pericol de a parea desuet. Noua poveste este scufundata intr-o solutie hiperconcentrata de efecte vizuale care mi-au spus un singur lucru : „Man of Steel” nu este un film oarecare … Este MASINARIA DE VISE LA CAPACITATE MAXIMA …

Nu cred ca standardele „Pacific Rim” au fost resetate, dar filmul asta este perfect capabil a te lasa mut. Si mai are si nororcul unui personaj negativ interpretat cu talent de singurul care putea, probabil, asta. Senzationalul Michael Shannon, un tip cu o carisma intunecata data dracului …

Cu toate ca filmul nu trece de 8 pe IMDB, asa cum au reusit multe din „suratele”sale, as spune ca este de departe cel mai misto „shm” vazut de mine, de la „Dark Knight” incoace. Evident va urma o continuare si ma intreb daca franciza asta va avea sansa unui „joker” care sa o trimita direct in istorie. Pana una alta, nu imi pare deloc rau ca l-am vazut … Probabil am deja o pozitie ocupata pentru topul 2014. Nu ca mi-as dori asta …

The Iceman august 19, 2013

In momentul in care ai de-a face cu un film care implica o poveste despre Mafia si un actor pe nume Ray Liotta, atunci, inevitabil, ai o problema in a incerca a nu il compara cu „Good fellas”. Cu atat mai mult cu cat intr-una dintre scene intervine si clasica izbucnire in ras la o masa inconjurata de interlopi. Scena din „GF” este arhicunoscuta, fiind un cliseu, deja. La capitolul asta,ca si la oricare altul, „Good Fellas” surclaseaza „Iceman” …

Filmul lui Ariel Vromen incearca sa aduca pe micul ecran unul dintre cei mai sinistri interlopi din istoria Americii, infamul hitman de origine poloneza Richard Kuklinski. O incercare destul de dificila, rezultatul nefiind in masura sa starneasca ovatii. Era destul de greu sa acoperi intr-o ora si jumatate o cariera a crimei care s-a intins peste trei decenii, astfel ca povestea evolueaza superficial. Distributia este extrem de solida (Winona Ryder, Chris Evans, Ray Liotta, James Franco, David Schwimmer, Stephen Dorff) iar interpretarea pe masura. Michael Shannon reuseste si in aceste conditii sa iasa in evidenta, prestatia sa aducand pe ecran un personaj sinistru.

„The Iceman” este destul de bine vazut. Pe buna dreptate, in opinia mea. Nu se ridica, insa, la nivelul clasicelor cu mafioti ale anilor ’90 si nu reuseste sa creioneze cum trebuie povestea polonezului care a ingrozit America. Este salvat de prestatia laudabila a lui Shannon&Co si de penuria actuala de filme de calitate …

Mud august 11, 2013

Nu am putut a imi scoate din minte ideea ca asist la o versiune moderna, white thrash, a celei mai bune povesti americane a tuturor timpurilor. Doi adolescenti aflati in cautarea aventurii care ajuta un proscris in peisajul mlastinos al sudului dominat de maiestuosul Mississippi. Arhetipul copilariei americane transformat in punct de referinta al literaturii americane de catre fabulosul Twain si nemuritoarele sale „Aventuri” ale lui Huck Finn. DIn punctul meu de vedere una dintre cele mai bune cinci carti pe care le-am citit vreodata.

Daca Matthew McConaughey se simte excelent in ambientul sudist, limbajul vernacular al zonei potrivindu-i-se de minune (dealtfel omul este un texan veritabil), si din punctul acesta de vedere prestatia-i fiind conform asteptarilor, trebuie mentionat rolurile fantastice facute de catre cei doi debutanti, Tye Sheridan si Jacob Lofland. Exceleaza Tye Sheridan, al carui personaj il avantajeaza. Tanarul este fabulos si cred ca are un viitor mare de tot in fata, mai ales ca a avut deja privilegiul de a debuta sub bagheta unuia dintre geniile greu de inteles ale cinematografiei actuale, T. Malick. Presupun ca interactiunea cu omul ala te modeleaza intr-un anumit fel, iar Sheridan a trait experienta asta.

Filmul in sine are parte de o poveste oarecum anosta, insa este ceva in spatele fiecarei povesti desprinse din universul white trash, care atrage. Presupun ca este vorba de contrastul cu stralucirea pe care filmul american o acorda, cliseic, vietii din State. FIlmul white trash oifera o alta perspectiva air asta intriga si starneste curiozitatea. Intr-un fel, umanizeaza America. Dealtfel, simbolul acestei antiteze este chiar rolul interpretat de Reese. Abisala dinstanta dintre „Blonda de la Drept” si deprimanta Juniper !!! … „Mud” subjuga intr-un fel straniu. Este un film bun de tot, chiar daca am senzatia ca IMDB il suprapreciaza intr-o oarecare masura. Parca nu este atat de bun precum „Winter’s Bone”, insa este pe undeva, pe acolo …

Cinefilia : Marian, Filme-Carti, Angela, Piratul Cinefil, Julia, Ioana

 

Premium Rush decembrie 29, 2012

Filmul asta aduce aminte de un tip de action movie care era la mode prin anii ’90. Imi aduc aminte de „Chill Factor” in care juca Cuba Jr. sau „Chain Reaction”, cu Keanu Reeves. Filme fara pretentii, distractive, insa. Filme perfecte pentru magazinele care inchiriau VHS. „Premium Rush” mi s-a parut exact un astfel de film …

Este antrenant dar, in acelasi timp, are parte de un acting excelent din partea celor doi actori care se infrunta. Gordon Levitt mi s-a parut extrem de natural in interpretarea personajului, insa   mi-a placut felul in care a fost dezvoltat personajul lui Shannon. Foarte rar, un politist ratat este atat de prostanac precum cel imterpretat de catre actorul din Kentucky. Koepp, regizorul, a rezistat tentatiei hollywoodiene de a exagera reactiile personajului negativ, politistul sau corupt fiind realist in neputinta de a rezolva o situatie care ii scapa de sub control. Moare intr-un mod lipsit de eroism. Thus … credibil.

Mi-au placut scenele cu biciclete. Dau senzatia de viteza, chiar daca adrenalina nu este la niveluri nemaintalnite. Asta face filmul placut. Dezirabil. Nu consider timp pierdut cele 90 de minute pe care le consuma. E chiar reusit. Pentru acel 6,6 de pe IMDB …

Machine Gun Preacher aprilie 8, 2012

 

Fara a avea incarcatura emotionala a altor filme care abordeaza „problema africana”, fara se apropia macar de sstandardul impus de inegalabilul „Hotel Rwanda”, „Machine Gun Preacher” este un film care reuseste sa aduca in casele occidentalilor o frantura a cosmarului de pe continntul negru. Cosmar intruchipat, printre altii, de Joseph Kony si infama sa organizatie, Lord’s Resistance Army.

Filmul urmareste povestea unui personaj real, Sam Childers, un personaj complex, un individ care a parcurs drumul de la infernul drogurilor si al incaierarilor intre gasti din Amercia urbana pana la rolul de binefacator al copiilor din tinutul maltratat de Kony si ideologia sa macabra.Tocmai complexitatea personajului dauneaza filmului, avand in vedere ca scenariul propune un mix destul de fortat intre diferitele faze parcurse de Childers, rezultatul fiind un portret lipsit de profunzime, resorturile care au schimbat personalitatea americanului fiind destul de putin abordate.

Ramane putin timp pentru a mai putea include, in cele doua ore ale filmului, si o fresca convingatoare a unui genocid. Asta, insa, nu stirbeste meritele filmului, in opinia mea, cel putin, „Machine Gun Preacher” oferind o experienta satisfacatoare. Acting bun de tot din partea lui G. Butler, care trece in umbra orice alt personaj, fie ca este interpretat de Michael Shannon sau Michelle Monaghan. Ma rog, asta este soarta oricaror personaje secundare dintr-un film biografic, actingul avand a fi blamat prea putin in astfel de cazuri.

M-a mirat cotatia infecta de pe Rotten Tomatoes, 29% freshness. IMDB este mai corect, din punctul meu de vedere, cu 6.8. As spune ca este un film de vazut, in ciuda faptului ca nu cuprinde intreaga dimensiune a ororii sudaneze. Pentru a face asta, nici macar „SAW” nu ar fi de ajuns.

Cinefilia : Marian, Piratul Cinefil, Despre Filme

Take Shelter februarie 4, 2012

 

… hmmm …

Probabil ca „Take Shelter” propune prima Apocalipsa ultrarealista a cinematografiei moderne. Senzatia de sffarsit de lume este incredibil de puternica, insa nimic nu se intampla. Ceea ce corespunde opiniei ca atunci cand Apocalipsa va veni, cel mai probabil, cei mai multi dintre noi nici nu vor observa. Ocupati fiind cu butonatul pe iPhone sau cu browsing-ul intre canalele de stiri gata sa scurme printre stirile mondene. Noroc ca exista CNN …

Plictisitor, precum viata intr-un mic orasel pierdut printre campiile din Midwest, filmul exceleaza prin interpretarea de clasa a lui Michael Shannon, interpretul announcer-ului dement din „13”. Jocul acestuia este insa remarcabil mai ales pentru cinefilii hardcore, personajul fiind complet lipsit de stralucire, ca de altfel, intre scenariul.

Filmul exploreaza afectiunea pentru familie, cu totul altceva decat orice forma de iubire, afectiune care involueaza intr-o forma de dementa docila. Un final ambiguu care te lasa ganditor, asta daca nu cumva rasufli usurat.

Extrem de ciudata perceptia asupra filmului. Un urias 7.9 pe IMDB si un la fel de uimitor 8 (92% freshness) pe Rotten Tomatoes. Asta, in timp ce un film oarecum asemanator, semnat de Shyamalan, a fost pur si simplu devastat de critica.

Film … debusolant. Adina, despre acelasi film, spune …

Cinefilia : Florin, Marian, Jovi&Co, Piratul Cinefil