The World’s End
decembrie 10, 2013

we

In acest abis al lipsei de inspiratie in care s-a afundat cinematografia (asa cum declara multi) ideile noi apar rar … As spune ca exista mari sanse ca lumina sa vina, daca va veni, dinspre filmul britanic. Este ceva in stilul acestuia care metamorfozeaza o idee banala, dandu-i o aura classy. Ar putea fi vorba de rafinamentul englezesc. Multe din filmele lor au o anumita stralucire, greu de explicat dar usor recognoscibila. Este un fenomen asemanator celui care face ca orice barbat care rosteste frazele cu accent britanic sa urce automat cu o treapta pe scala sex appeal-ului in ochii oricarei femei din lumea anglo saxona. Si nu numai. Este un cacat de cliseu dar intreab-o de asta pe Madalina Ghenea …

„The World’s End” nu provoaca o revolutie. Mai ales in ceea ce ii priveste pe cei care au vazut productia cult „Shaun of the Dead”. Un film supraevaluat in opinia mea, eu nefacand parte din armata uriasa de followers ai filmului, in ciuda faprtului ca apartine direct de genul care reprezinta slabiciunea mea absoluta in materie de filme. Atat TW’sE cat si SotD impart aceeasi platforma pe care Simon Pegg si omul din umbra, Edgar White, au grefat doua povesti distincte dar atat de asemanatoare.

Ca sa raman la cel mai recent dintre cele doua filme, ceea ce scoate din pluton „TW’sE” ar fi calitatea indiscutabila a umorului, limpede si pentru cineva care ar putea avea dificultati in a urmari dialogurile pline de subtilitati accesibile , in principiu, publicului britanic. O alta bila alba ar fi reprezentata de efectele speciale care reusesc sa dea aparenta unui blockbuster unui film al carui buget total nu ar putea umple ca lumea spatiile de pe cecul unui, sa zicem, Johnny Depp. Coloana sonora este extrem de inspirata, augmentand spiritul ironic al filmului.

Distributia, pe langa sudatul cuplu Pegg (intr-un rol atipic, mi s-a parut)-Frost, ofera surprize dupa surprize. Paddy Considine, Eddie Marsan (incantator in „Ray Donovan”), Rosamund Pike, Pierce Brosnan, hobbit-ul Martin Freeman sau David Bradley (infamul Walder Frey, probabil cel mai urat personaj al momentului in universul Game of Thrones) …

Daca ar fi sa aleg si o parte negativa, m-as referi la scenele de king-fu stil Matrix care, de la un anumit moment, tind a deveni redundante, ceea ce accentueaza senzatia ca filmul ar fi prea lung. „The World’s End” ramane, insa, un film bun, poate usor supraevaluat de IMDB. Il asociez cu recentul „This Is The End” , care mi s-a parut ceva mai … amuzant. In ciuda faptului ca acela este mai vulgar. Nu stiu daca asta si inseamna ca este mai bun …

Snow White and the Huntsman
septembrie 17, 2012

 

Venit dupa debusolantul „Mirror Mirror”(si nu intr-un sens pozitiv), dar si dupa marea teapa gothica a celor care au distrus filmele cu vampiri, anume „Red Ridding Hood”, si avand in rol principal cea mai nasoala vampirita din istorie, Kristen Stewart (asta daca o fi devenit intre timp, ca n-am mai avut nervi sa urmaresc intreaga poveste), recunosc ca nu aveam nici un pic de incredere in filmul lui Sanders. Cu atat mai mult cu cat presa de scandal a facut cunoscuta „curvasaraia” pusa la cale de regizor si primadona-i, spre disperarea rockerului Pattinson. Care, aparent, ar fi iertat-o pe Kristen. Avand, insa, un as in maneca, pentru viitor. As extrem de important, avand in vedere cohortele-i de fane :mrgreen:

Lasand la o parte cancan-urile, se poate spune ca Sanders a debutat in mod fericit in calitate de regizor. Ba chiar foarte fericit 😆 …

„Snow White and the Huntsman” este o incantare din punct de vedere vizual. Si as putea scrie asta cu majuscule, insa n-am nici un interes sa par a zbiera. Sunt, intr-o anumita masura, de acord cu Florin care observa asemanarile intre acest film si capodopera absoluta a cinematografiei fantasy, „Lord of the Rings”. Efectele speciale sunt incantatoare, mai ales cele care dau o tenta gothica atmosferei. In plus, ceata de pitici, inrudite direct cu legendarul Gimli, este nimic altceva decat o fabuloasa intalnire a unor actori uriasi, aproape irecognoscibili sun efectul machiajului care face minuni si in cazul excelentei Charlize Theron. Mi-au placut extrem de mult costumele si decorurile, fara cusur, in opinia mea de profan al domeniului.

Ma intorc catre opinia lui Florin si pic de acord ca Theron arata de fix  „100 de ori mai bine” decat Stewart, care, in plus, mi s-a parut caraghioasa in izmenele alea care mi-au amintit de gasca lui Robin Hood, in viziunea lui Mel Brooks.

Scenariul reinterpreteaza intr-un mod reusit povestea horror a Fratilor Grimm. Mi-as fi dorit ceva mai „macabre”, insa as putea spune ca atmosfera filmului reuseste sa prinda, imbinand cu succes sentimentele de teama, exaltare sau extaz. Camera se misca exceptional, iar CGI-ul este inserat perfect, rezultatul final fiind un film demn de renumele povestii culese de cei doi germani.

In ciuda finalului destul de „conformist”, filmul mi-a placut extrem de mult si il consider subevaluat de catre IMDB (6.4). Il consider un candidat serios la Topul „Best Of” de final de an. Asta, daca ajung acolo …

Un film de vazut, cu siguranta. Un fantasy de calitate, chiar daca nu se apropie prea mult de magia „LOTR”.

Cinefilia : Marian, Adina, Teo, Piratul, Jovi, Angela, Laura M., Radu, Daniel Urda

Shaun of the Dead
septembrie 18, 2011

 

Pentru unul dintre cele mai aclamate filme ale genului horror, chiar daca realizat in registru ironic, „Shaun of the Dead” nu m-a impresionat. Filmul a marcat o era insa, spre norocul amatorilor de comedii horror, unele dintre productiile care au urmat au fost mult mai bune. Desi aici intervine o problema de gust …

Ma asteptam la mai mult umor din partea filmului, mai ales ca avem de a face cu o productie britanica. Productia este insa mult mai serioasa decat m-as fi asteptat, avand momente in care comedia lipseste cu desavarsire. Cum ar fi scena in care incepe nebunia iar pesonajul lui Pegg paseste fara a isi da seama printre ruinele lumii de pana mai ieri. Este o idee pe care o gasesc geniala. Practic, in momentul in care sfarsitul lumii va veni este foarte posibil ca multi dintre noi sa nici nu ne dam seama …

Faorte bine jucat, foarte bine regizat, filmul a avut, in ceea ce ma priveste, dezavantajul de a il fi vizionat la multi prea multi ani dupa aparitie. Astfel, nu l-am apreciat asa cum am facut-o cu mult mai recentele „I Sell The Dead” sau ” Burke&Hare”. Ca sa nu mai vorbesc ca mi se pare mult mai slab decat „Tucker&Dale vs Evil”.

8.0 pe Imdb si 91%freshness din partea Rotten Tomatoes pentru un film cult. Nu as putea spune ca m-a cucerit ceea ce ma face sa il consider, pur subiectiv, un esec. Filmul este insa bun de tot. Pana si Stephen King il considera o capodopera …