Rowley Shoals este un grup de trei atoli de corali din Oceanul Indian, situat la sud de Marea Timor, la aproximativ 260 km vest de Broome, un oras de pe coasta statului australian Western Australia, de care, dealtfel, apartine si RS. CatreNE se afla Scott & Seringapatam Reefs, situat pe aceeasi platforma submarina. Atolii sunt inconjurati de ape adanci, acestia ridicandu-se abrupt de pe fundul oceanului.
Fiecare dintre atoli acopera o suprafata de aproximativ 80-90 km², inclusiv laguna interioara. Suprafata uscatului este, in fiecare dintre cazuri, neglijabila. Mermaid Reef (Pulau Manjariti), situat in NE, are o laguna de mari dimensiuni, inconjurata de un recif care iese la suprafata in timpul refluxului. In zona nord estica se afla un pasaj larg de aproximativ 60m care asigura accesul in laguna. Apele din jurul atolului au adancimi de aproximativ 440m. Mermaid poarta numele navei celui care avea sa dea numele intregului grup de atoli. Clerke Reef (Ministrel Shoal, Pulau Tengah) se afla la 23 km SE de Mermaid Reef. Reciful are o lungime de 15 km si o latime de aproximativ 6 km. In extremitatea nordica se afla un cay nisipos, Bedwell Islet, cu o elevatie de aproximativ 2m. Oceanul din jur are adancimi de 390m. Atolul poarta numele capitanului unei baleniere, care raportase atolul la inceputul anilor 1800. Imperieuse Reef ( Pulau Matsohor), este situat la 35 km SV de Clerke Reef. Are aproximativ 16 km lungime si 8 km latime maxima. In zona sudica a recifului se intalnesc o sumedenie de formatiuni de corali care se ridica pana la 3 metri desupra apei. Mare parte a recifului seaca la reflux. Atolul are doua lagune. Cea mai mica, cu o latime de 93 metri, inconjoara un mic cay, Cunningham Islet, cu elevatia de 3.7m si lipsit de vegetatie. Aici se afla un far. Apele din jur sunt mai putin adanci, insa si aici ating 230 m adancime. Atolul poarta numele navei lui Clerke.
Atolii au fost denumiti astfel de catre Phillip Parker King, in 1818, in memoria celui care zarrise pentru prima oara atolul Imperieuse, in 1800. Se presupune, insa, ca zona este frecventata inca de la jumatatea secolului XVIII de catre pescarii indonezieni, aflati in cautare de trepang (castraveti de mare), carapace de testoasa, cochilii si rechini. Indonezienii numeau zona Pulau Pulo Dhaoh sau Pulau Bawa Angin.
Clerke si Imperieuse Reefs formeaza din 1990 Parcul Marin Rowley Shoals. In 1991 ia nastere Rezervatia Marina Mermaid Reef. Recifii sunt recunoscuti ca fiind singurul loc in care pot fi intalnite o serie de specii unice de vietuitoare marine. Insa, inca din 1977 o serie de operatori de turism din Broome au inceput sa ofere excursii dedicate pescuitului in ape adanci si scufundarilor. Astfel, zona si-a castigat reputatia de a fi unul dintre cele mai bune locuri pentru scufundari din Australia.
Gun Island este una dintre insulele importante ale Grupului Pelasert, parte a lantului Houtman Abrolhos, format din 122 de insule si recifurile aferente. Houtman Abrolhos se afla in Oceanul Indian, la aproximativ 80 km V de Geraldton, Western Australia, la marginea platformei continentale australiene. Insula Gun se afla la aproximativ 4 km NE de reciful Half Moon si este formata dintr-o formatiune calcaroasa plata cu lungimea de aproximativ 800 metri si latime de 420 metri. La aproximativ 30 metri de extremitatea sudica a insulei se afla o formaiune stancoasa numita “Gun Islet”. Pelasert Group, din care face parte Gun, este cel mai sudic sistem de recifuri coraligene din Oceanul Indian. Acesta este despartit de grupul Easter , situat catre NV, prin canalul Zeewijk, cu adancimi intre 40 si 50 metri. Vantul bate aproape permanent.
Grupul Houtman Abrolhos are parte de un climat mediteranean, cu veri calde si uscate si ierni care aduc precipitatii abundente. Temperaturile medii noapte/zi variaza intre 9.3 °C si 19.5 °C in Iulie, si intre 19.1 °C si 32.4 °C in Februarie. Cea mai ploioasa luna este Iunie iar perioada cea mai secetoasa este intre Octombrie si Martie. Cam o data la trei ani, zona este afectata de furtuni tropicale care pot dezvolta rafale de vant cu efect distructiv.
Insula Gun face parte din zona protejata Houtman Abrolhos (Important Bird Area), datorita importantei sale pentru un numar mare de pasari marine care cuibaresc aici (aproximativ 100 de specii, majoritatea specifice zonelor tropicale). Doua specii de pasari sunt endemice grupului HA. Leii de mare cuibaresc pe plajele insulei. Houtman se afla intr-o zona de intalnire a apelor tropicale cu cele temperate, sustinand o fauna/vegetatie marina apartinand ambelor ecosisteme, ceea ce a dus la combinatii unice, precum invecinarea unor recifuri tropicale de corali cu aglomerari de alge marine temperate. Vegetatia terestra include arbusti, tufisuri, mangrove si plante specifice lacurilor cu apa sarata.
Intre Iunie 1727 si Martie 1728, echipajul navei olandeze Zeewijk a fost blocat pe insula, dupa ce nava lor a naufragiat, lovind reciful Half Moon in seara zilei de 7 Iunie. Nava nu s-a rupt imediat, dar marea agitata amanand evacuarea sa pana pe 18 Iunie. Dupa ce echipajul si marfa (inclusiv 10 cufere cu guldeni, cantarind aproximativ trei tone) au fost transferate pe insula Gun, naufragiatii au rezistat aici aproximativ zece luni, supravietuind cu foci, pasari si ouale acestora si ceea ce au salvat de pe nava. Echipajul a explorat si celelalte insule ale grupului in cautare de hrana si apa. O parte dintre marinari au murit pe insula, inclusiv doi tineri acuzati de sodomie si izolati pe insule separate ale grupului Mangrove. O barca cu 11 marinari a plecat pentru a aduce ajutoare, fara a ajunge in Batavia si fara a se afla vreodata care a fost soarta acesteia. Cei ramasi pe GunIsland au construit o ambarcatiune de 18 metri din resturile epavei. Ambarcatiunea, numita Sloepie, avea sa ajunga in Aprilie 1728 in Batavia (Djakarta), avand la bord 82 de persoane. Este considerata a fi prima nava oceanica construita in Australia.
Insula si-a primit numele in urma unei cercetari facute de echipajul navei Beagle, in 1840. Acestia au gasit aici un tun ceea ce a dus la denumirea actuala. S-au gasit deasemenea, cateva monezi, unele datate 1707 si 1720, sticle si alte ramasite despre care s-a presupus ca apartineau naufragiatilor de pe nava Zeewijk, naufragiata aici cu 113 ani in urma. In 1883, Charles Edward Broadhurst, care castigase drepturile pentru exploatarea de guano, a descoperit cateva locuri de tabara ale naufragiatilor, precum si oase de foca ucise de acestia pentru a supravietui. Un alt naufragiu, in 1897, a implicat yachtul Nautilius. Exploatarea depozitelor de guano a avut loc din anii 1880 pana in anii 1920, la scara comerciala, pentru a fi reluata la mijlocul anolor ’40. Digul de piatra cu lungime de 100 de metri construit de mineri este si astazi intact.
North Keeling este un mic atol din corali situat in extremitatea nordica a teritoriul australian Cocos (Keeling) Islands, un grup de insule de corali din zona central estica a Oceanului Indian. Acest atol este oarecum izolat de celelalte insule ale grupului, fiind situat la aproximativ 25 km nord de Horsburg Island.
Atolul are o suprafata totala de 1.2 kmp si include o singura insula in forma de C, aflata deasupra unui inel de corali aproape inchis, cu o singura intrare in laguna. Aceasta are o latime de aproximativ 50 metri si situata in zona estica a insulei. Sincer sa fiu, nu am reusit sa o identific in imaginea aeriana inserata in acest post. Laguna are o suprafata de aproximativ 0.5 kmp. Vegetatia este compusa in principal din cocotieri si paduri de Pisonia.
North Keeling este nelocuit. Insula si marea inconjuratoare, pe o raza de 1.5 km, au statut de rezervatie naturala (parcul national Pulu Keeling). Aici se gaseste ultima populatie de Gallirallus philippensis andrewsi (Cocos Buff-banded Rail), o specie endemica de pasari numite “gaini de padure” de catre populatia indigena a insulelor Cocos (Cocos Malay). Aceste pasari, a caror populatie este estimata la 850-1000 de pasari, au fost odinioara raspandite si in restul arhipelagului Cocos insa ultimile cercetari au aratat ca in prezent mai pot fi intalnite doar pe North Keeling care gazduieste, dealtfel, si mari colonii de alte pasari marine.
In ciuda faptului ca insula este nelocuita, aceasta a fost frecvent vizitata intre cele doua razboaie mondiale, localnicii stabilind aici o asezare temporara folosita pentru a strange lemn, nuci de cocos si pasari care au fost, ulterior, duse pe insula Home. Vanatoarea de pasari a revenit in anii ‘70-’80, amploarea fenomenului avand un impact negativ asupra coloniilor de aici. In consecinta, in 1986 se semneaza un tratat intre localnicii Cocos Malay si guvernul australian prin care este limitat vanatul in North Keeling. In urma devastatorului ciclon John care a lovit arhipelagul in 1989, vanatoarea a fost interzisa pentru a se permite recuperarea coloniilor de pasari iar aceasta restrictie este inca in vigoare. Incepand cu Decembrie 1995 insula si o mica zona din marea inconjuratoare au statut de “parc national” (Pulu Keeling). Insula are o importanta deosebita prin coloniile sale de pasari si pentru locurile de inmultire ale unor specii protejate de testoase marine. Pe langa “gaina de padure” mentionata anterior, aici se gaseste o specie endemica de peste, Cocos Angelfish (Centropyge colini). Deasemnea, insula are statut de Important Bird Area pentru ca gazduieste mai mult de 1% din populatia mondiala de Red-footed Boobies (posibil cea mai mare colonie din lume), Lesser Frigatebirds(a doua cea mai mare populatie de pe teritoriul australian) si Common Noddies.
Primul european care a zarit insulele Cocos ar fi fost William Keeling, in 1609, acesta aflandu-se in drum catre Regatul Unit, dinspre Java. Cert este ca acesta avea sa imprumute numele sau arhipelagului. Acesta comanda o nava a Companiei Indiilor de Est. O imagine a insulei, schitata de un suedez pe nume Ekeberg, in 1749, dezvaluie o priveliste dominata de cocotieri. Atolul apare pe o harta din 1789, semnata de britanicul Alexander Dalrymple. In 1836 North Keeling este zarita si de catre Charles Darwin, aflat la bordul legendarei Beagle, comandata de Robert FitzRoy, insa expeditia nu reuseste sa debarce.
In secolul XIX insula este folosita pentru izolarea persoanelor afectate de beriberi, o boala cauzata de deficienta de vitamina B. In prezent se pot zari o serie de morminte ale acestora dar si ale victimelor unor naufragii care au avut loc aici. Insula intra in atentia presei mondiale in urma unui conflict ce a avut loc la 9 Noiembrie 1914 intre nava germana Emden si cea australiana Sydney. Germanii au atacat un avanpost australian de pe Direction Island iar in urma luptei de o ora si jumatate ce a avut loc, nava germana, puternic avariata, a naufragiat pe o plaja a insulei North Keeling. Capitanul navei germane, Karl von Müller, s-a predat, dar o parte din oamenii sai s-a ascuns pe insula, gasindu-si sfarsitul aici. In 1915 o companie japoneza a evaluat nava, in incercarea de a o recupera, insa stricaciunile erau mult prea severe. In 1919 epava era aproape complet distrusa de catre apele oceanului. Arhipelagul Cocos, inclusiv North Keeling a fost vandut guvernului australian de catre familia Clunies-Ross, descendentii lui John Clunies-Ross, un individ ajuns aici in 1827.
Manta Resort este o facilitate turistica situata pe insula Pemba, una dintre insulele care formeaza arhipelagul Zanzibar, aflat in Oceanmul Indian, in largul coastelor Tanzaniei. Ceea ce scoate in evidenta acest resort este o structura proiectata de o companie de design suedeza, structura care este descrisa ca o camera de hotel subacvatica. De cinci stele, evident.
Danger island este cea mai vestica si, in acelasi timp, cea mai sudica insula a celui mai mare atol din lume, Great Chagos Bank, situat in Oceanul Indian. Great Chagos Bank face parte din Arhipelagul Chagos, inclus in Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, o posesiune britanica cunoscuta pentru baza navala anglo americana din Diego Garcia si pentru controversata stramutare a locuitorilor arhipelagului Chagos in vederea construirii acestei baze militare. Cea mai apropiata insula este Île Vache Marine, din grupul Eagle islands, situata la 16 km NNE.
Insula are un relief plat. Are o lungime de 2 kilometri si o latime maxima de 400 metri. Ete acoperita de cocotieri. Numele provine de la conditiile dificile pentru cei care incearca sa ajunga pe insula, aici neexistand un loc de ancorare.
Pe Danger island nu a existat niciodata o populatie permanenta, nici macar intre jumatatea secolului XVIII si jumatatea secolului XX, cand Chagos era locuita permanent. Cu toate acestea, temporar aici erau adusi din cand in cad lucratori de pe alte insule, in vederea recoltarii nucilor de cocos. In 1975 pe Danger Island a poposit o expeditie topografica, care a executat un studiu asupra recifului si a faunei si florei insulei. Incepand cu 1998 insula si apele inconjratoare sunt declarate rezervatie naturala. Insula este, deasemenea, declarata Important Bird Area de catre BirdLife international. Aici cuibaresc 3,500 perechi de Red Footed Boobies si 1,000 perechi de Brown Noddies.
Juan de Nova este o insula din Oceanul Indian, situata in zona cea mai ingusta a Canalului Mozambic, intre Madagascar(aflata la 200 km departare) si Mozambic (aflata la o distanta 285 km). Este cunoscuta si ca St. Cristophe Island. Face parte dintre “Insulele Imprastiate in Oceanul Indian” (Scattered Islands/Îles Éparses), o subdiviziune a Teritoriilor Australe & Antarctice Franceze.
JDN este joasa, are un relief plat iar suprafata totala nu depaseste 4,4 kmp. Lungimea este de aproximativ 6 km iar latimea maxima atinge 1,6 km. Elevatia maxima este de aproximativ 12 metri. Insula este inconjurata de un recif care inchide o zona de aproximativ 40 kmp, fara a forma, insa, o laguna clasica, precum cea a unui atol. Circumferinta intregii formatiuni (insula + recif, este de aproximativ 30 km). Debarcarea se poate face in zona nord estica a insulei, unde exista un loc propice ancorarii. Aflata pe ruta dintre Africa de Sud si zona nordica a Madagascarului, insula se afla intr-o zona afectata de curenti puternici, fiind scena a numeroase naufragii, cel mai notoriu fiind cel al navei SS Tottenham, a carei epava este inca vizibila. Acesta a naufragiat in 1911.
Aproximativ jumatate din suprafata insulei este acoperita de paduri de arbori din familia Casuarinaceae. Juan de Nova este catalogata IBA (Important Bird Area), sustinand o importanta colonie de sooty terns (chire cenusii), estimata la aproximativ 100,000 de perechi. Deasemenea, cel putin sapte specii de pasari terestre au fost identificate aici. Plajele sunt populate periodic de testoase de mare, care depun aici oua.
JDN este caracterizata de o clima tropicala, cu doua anotimpuri, unul uscat, intre Aprilie si Noiembrie, si unul umed, intre Decembrie si Martie. Temperaturile medii oscileaza intre 28,4°C (Aprilie) si 25°C (August), in timpul sezonului uscat, si raman stabile (28,4°C) in timpul sezonului umed.
Insula poarta numele unui amiral spaniol aflat in slujba Portugaliei care a ajuns aici in 1501. Din 1897 insula este posesiune franceza. De la inceputul secolului XX si pana in 1970 pe isnula s-au exploatat depozitele de guano. In timpul WWII aici au sosit submarine germane. Ruinele facilitatilor construite pentru exploatarea de guano sunt vizibile si astazi.
Zona economica exclusiva a insulei masoara 61,050 kmp, printre altele, importanta acesteia atragand revendicarile Madagascarului. In prezent pe insula se afla o statie meteorologica si o garnizoana franceza cu baza in Reunion. Insula beneficiaza de o pista de aterizare de aproximativ 1,300 metri.
Am vorbit pe larg despre capitala statului Maldives, in urma cu ceva ani … Am gasit, insa, alte cateva poze si nu am putut rata ocazia de a visa inca o data la unul dintre cele mai spectaculoase orase ale lumii …
Bangaram este un atol care face parte din arhipelagul indian Lakshadweep, in Oceanul Indian, la nord de Maldive. Se afla in vestul grupului de insule, la 400 km in larg de orasul Kochi si la 7 km nord est de insula Agattide care este unita printr-o formatiune geologica submarina.
Atolul are o forma aproximativ rectangulara, avand 8,1 km lungime si 4.2 km latime maxima. Cea mai mare insulase numeste Bangaram, aceasta avand o suprafata de 2.3 km². Zona centrala este ocupata de un lac mlastinos inconjurat de pandanus si cocotieri. O alta insula este Tinnakara, aproape la fel de intinsa precum Bangaram si situata la 2,4 km departare de aceasta. In zona estica a recifului se mai gasesc trei insulite, denumite Parli (1,2 si 3).
Atolul nu are o populatie permanenta insa pe insula Bangaram se gaseste un resort deservit de un staff de aproximativ 61 de persoane (estimare 1991), inregistrate ca rezidenti. Resortul a fost inaugurat in 1974 insa au fost probleme din cauza dificultatii de a ajunge aici, in lipsa unui aeroport in zona. Dupa construirea unui aerodrom pe atolul Agatti, turismul a luat avand, alimentat de zboruri regulate dinspre si catre Kochi. O alta problema care afecta turismul, interzicerea bauturilor alcoolice, a fost eliminata prin permisiunea de a fi consumate pe insula Bangaram. In prezent, aceasta interdictie afecteaza multe dintre insulele arhipelagului Lakshadweep.
Bangaram este cunoscut pentru peisajul tropical clasic. Pasari tropicale, recif abundand de specii marine, plaje cu nisip alb, laguna calma si ape limpezi, perfecte pentru sporturile nautice.
Banc du Geyser este un recif scufundat in mare parte, situat in zona nord estica a Canalului Mozambic, la aproximativ 125 km nord est de posesiunea franceza Mayotte, de care este despartita de ape adanci de pana la 3,500 metri, la 112 km sud vest de grupul de insule Glorioso si la 200 km de coasta nordvestica a Madagascarului. La 10-20 km catre est se gaseste un recif scufundat, Zélée Bank. Atat acesta cat si Gayser sunt formate deasupra a doua conuri ale aceluiasi vulcan. Alte doua formatiuni coraligene sunt in apropiere, Banc du Bornéo si Banc du Bison.
sursa Wikipedia (author : NASA) – Banc du Geyser este in centru (in forma de V rasturnat)
Reciful, cu o varsta de aproximata la mai mult de 15 milioane de ani, extrem de periculos pentru navigatie, are forma ovala, o lungime de 8 km si o latime maxima de 5 km, suprafata totala atingand 175 km2.Mare parte din acesta este scufundat, devenind vizibil la reflux. In zona sudica se gasesc cateva formatiuni stancoase cu inaltimi medii intre 1,5 si 3 metri, cea mai inalta fiind South Rock, care se inalta la 8 metri deasupra nivelului marii. Stancile sunt un paradis al pasarilor marine, fiind acoperite cu cantitati mari de guano. In zona estica a recifului se afla cateva insulite nisipoase (cays), a caror elevatie nu depaseste 3 metri. Acestea sunt vegetate de diferite specii ierboase si arbusti. In laguna centrala se poate patrunde prin zona sa sudica. Apele recifului abunda in fauna marina, inclusiv balene, zona fiind frecventata de vase de pescuit ale braconierilor.
Reciful a fost cunoscut arabilor inca din jurul anului 700, aparand pe cateva harti datand din perioada anului 800. Hartile spaniole din perioada anilor 1650 il identifica sub denumirea “Arecife de Santo Antonio”. Numele actual provine de la o nava britanica ce a ajuns (naufragiat?) aici in 1678.
In prezent reciful este revendicat de catre Franta, Insulele Comore si Madagascar. Francezii considera ca reciful face parte din posesiunea lor de peste mari Iles Éparses, formata dintr-o serie de insule raspandite pe suprafata Oceanului Indian. Madagascar are interesul de a le anexa datorita unor presupuse zacaminte de petrol din zona, in timp ce Insulele Comore sunt interesate de largirea propriei Zone Economice Exclusive. Dealtfel, dpdv geografic, multe surse asociaza reciful cu grupul Comore.
D’Arros Island este parte a grupului Amirante din Insulele Exterioare ale statului Seychelles. Insula este situata la doar 2 km vest de cea mai apropiata insula, atolul St. Joseph insa sunt doua formatiuni coraligene distincte, despartite de un canal de lat 1,1 km si cu adancimi intre 60-62, adica mai adanc decat cea mai mare parte a formatiunii Amirantes Bank. Insula se afla la 255 km sud est de Mahe, insula prinicpala a tarii.
D’Arros are o forma ovala si se prezinta ca un cay din nisip coraligen orientat nord/est-sud/vest. Suprafata totala a uscatului atinge 1,5 kmp, atolul avand o lungime de 2 km si o latime maxima de 990 metri, in timp ce elevatia maxima abia atinge 3 metri. Extremitatea nordica se extinde catre ocean printr-un banc de nisip cu lungimea de aproximativ 800 de metri. Insula D’Arros se afla deasupra portiunii nordice a unui recif de corali de 2,8 km lungime si 1,4 km latime.
sursa Wikipedia (author : National Geospatial-Intelligence Agency)
Cea mai mare parte a insulei este acoperita de vegetatie densa, cei mai inalti copaci atingand pana la 27 metri. Predominanti sunt cocotierii, specie nativa, si Casuarina equisetifolia, o specie introdusa. In 1965, cinci pasari Seychelles Fody au fost aduse aici, in prezent populatia fiind estimata la cateva sute. Alte cateva specii de pasari populeaza insula precum si sobolani si pisici salbatice.
sursa Wikipedia (author : Marion Schneider & Christoph Aistleitner)
Casuarina equisetifolia (sursa Wikipedia ; author : Frank Vincentz)
Insula poarta numele baronului D’Arros, conducatorul coloniei Mauritius intre 1770 si 1771. Proprietate a printului iranian Shahram Pahlavi Nia din 1975, insula a fost cumparata in 1998, pentru 18 milioane de dolari, de catre un cumparator necunoscut care, mai tarziu, in urma unei investigatii a politiei franceze, s-a dovedit a fi Liliane Bettencourt. In August 2012 s-a aflat ca insula fusese vanduta pentru 60 milioane de dolari, fiind administrata in prezent de catre Save Our Seas Foundation.
Insula este locuita de un numar incert de persoane, existand o vila pentru oaspetii care inchiriaza insula, realizata de catre arhitectul Jacques Couëlle si cateva locuinte mai mici pentru staff ( estimat la 17 persoane). Doar o mica parte a insulei este folosita pentru agricultura. O pista de aterizare de 975 metri, neasfaltata, traverseaza insula in zona sa sud vestica. Nu exista zboruri regulate, majoritatea fiind , de fapt, zboruri catre Desroches, aflata la 45 km departare.
Rodrigues este o insula cu statut semiautonom care face parte din Republica Mauritius. Situata in Oceanul Indian, la o distanta de 650 km est de Mauritius, insula face parte din grupul Mascarene, alaturi de Mauritius, Cargados Carajos si Reunion.
Insula, cu o suprafata de 108 km2, are origini vulcanice si este inconjurata de un recif de corali care inconjoara o laguna putin adanca, cu suprafata de doua ori mai mare decat cea a insulei, iar in largul coastelor sale se gasesc 18 insulite nelocuite, cele mai importante fiind îles aux Chat de Pierrot, Hermitage, Cocos, Crabes, sau Gombrani. Lungimea este de 18 km iar latimea maxima de 6.5 km. Relieful este muntos, cu o coama centrala care culmineaza in varful Mountain Limon de 398 metri altitudine si din care se deschid catre ocean vai adanci, inundate in timpul furtunilor tropicale de torente vijelioase.. Rodrigues este singura insula din grupul Mascarene care dispune de depozite de calcar strabatute de pesteri, acestea dominand o campie carstica cu suprafata de aproximativ 10 km², situata in zona sud estica a insulei. Cele mai cunoscute pesteri sunt Caverne Patate, Caverne Tamarin si Grande Caverne.
Port Mathurin, vazut de pe Montagne Fanal (sursa Wikipedia, author : Jean ANDY)
Reciful Rodriguez este interesant prin prisma faptului ca nu primeste infuzii de zooplancton ceea ce face ca speciile sa fie in numar mic dar sa formeze un ecosistem puternic adaptat. O specie de corali si cateva de pesti pot fi intalnite doar aici. Izolarea insulei i-a conferit un microclimat specific, caracterizat prin doua anotimpuri. Climatul tropical maritim implica temperaturi medii de 25,9 grade C vara si 22.3 grade C iarna. Cele mai calde luni sunt Ianuarie – Martie iar cele mai rece luna este August. Februarie este cea mai umeda luna iar Septembrie – Octombrie sunt cele mai secetoase. Intre Noiembrie si Aprilie pot avea loc furtuni tropicale, Rodrigues fiind mai des lovita decat Mauritius.
Zona estica a Grande Montagne (sursa Wikipedia ; author : B.navez)
Mare parte din speciile vegetale endemice ale insulei au disparut incepand cu secolul XVII. Pentru a reface zonele impadurite parti ale insulei au fost declarate rezervatie naturala, anume Grande Montagne (14 ha) si Anse Quitor (10 ha) dar si doua insulite Ile aux Sables (8 ha) si Ile aux Cocos (14.4 ha).
Capitala insulei Rodrigues este Port Mathurin. Populatia era estimata in 2011 la 37,992 locuitori, cetateni ai statului Mauritius, descendenti ai francezilor si africanilor ajunsi, in trecut, pe insula. Limba oficiala este engleza, insaeste larg raspnadit un dialect creol local dar si franceza si diferite limbi originare din India.
Anse aux Anglais (sursa Wikipedia; author : Dunog)
Dealurile estice ale insulei, vazute de pe Grande Montagne (sursa Wikimedia; author : B.navez)
Economia este bazata in principal pe agricultura (culturi de ceapa, usturoi si ardei iute), pescuit, artizanat si, in ultimul timp, pe turism, dar ramane in continuare dependenta de cea a statului Mauritius. Aeroportul local a fost extins pentru a putea primi avioane mai mari, ceea ce a impulsionat turismul. Bucataria locala este bazata pe pescuit, fructe de mare, legume fructe. Delicatesele traditionale sunt “sausages au kreolinės”, sosul “rougaille”, salata “azim” si prajitura Rodrigues.
Port Mathurin (sursa Wikimedia ; author : B.navez)
Baie aux Huitre (sursa Wikimedia ; author : Jean Andy)
Coasta vestica a insulei (sursa Wikimedia ; author : B.navez)
Se stie ca arabii au vizitat grupul Mascarene inca din secolul X. Se presupune ca prima reprezentare cartografica a insulei dateaza din secolul XII, cand geograful arab Ash-Sharif al-Idrisi a creat o harta ce includea si o reprezentare (controversata) a celor trei insule Mascarene. In 1507, o parte a flotei expeditionare conduse de Afonso de Albuquerque si Tristão da Cunha a fost deviata de o furtuna si a zarit insula Reunion, presupunandu-se descoperirea ulterioara a insulei Rodrigues. Oficial, Rodrigues a fost descoperita in 1528 de catre portughezul Diogo Rodrigues.
Localizarea insulei departe de rutele comerciale a facut ca aceasta sa fie vizitata destul de rar. Din 1601 olandezii au inceput sa o viziteze destul de des, in drumul catre coloniile lor din Indonezia, pentru a isi reinnoi proviziile de apa si hrana. Abia in 1691 hughenotul François Leguat insotit de sapte persoane au sosit aici cu intentia de a intemeia o colonie. Au esuat in incercarea de a deveni fermieri insa au supravietuit datorita resurselor de hrana puse la dispozitie de mare. Leguat a fost impresionat de numarul urias de testoase gigantice, estimand ca se putea parcurge o suta de pasi pe carapacele acestora fara a fi nevoit a calca pe sol. Secolul XVIII a inregistrat cateva incercari ale francezilor de a coloniza insula.Atunci au ajuns aici sclavii africani, stramosi ai actualei populatii. Acestia au fost adusi pentru a lucra in ferme si ca crescatori de animale. Sclavia a fost abolita in 1809, dupa ce englezii au cucerit insula.
In 1883, pe Rodrigues a fost clar auzita eruptia vulcanului Krakatoa, aflat la 4,800 departare, in Indonezia. Acesta este considerat cel mai puternic sunet inregistrat vreodata. Sunetul a fost atat de puternic incat navele ancorate in jurul insulei au iesit in larg crezand ca o nava cere ajutor tragand cu tunurile. Din 1968 insula a devenit parte a Republicii Mauritius.
Cunoscuta si sub numele Nosy Boraha, Île Sainte-Marie este o insula situata la cativa kilometri in largul coastei nord estice a insulei Madagascar. La sud se afla o mica insulita, île aux Nattes, de 2,5 km lungime si 1,5 km latime, ambele insule fiind inconjurate de o laguna. Cele doua insule sunt despartite de un brat de mare cu largimea de 400 de metri.
O apreciata destinatie turistica, insula are 60 km lungime si mai putin de 10 km latime maxima. Île Sainte-Marie este cunoscuta ca un loc important pentru amatorii de whale watching. Grupuri apreciabile de balene cu cocoasa migreaza din apele Antarcticii pentru a se inmulti intr-o zona situata in canalul ce desparte insula de Madagascar. Astfel, turistii pot asista la spectacolul care insoteste procesul de imperechere. Lipsite de rechini, apele insulei prezinta formatiuni de corali, fiind recunoscute ca unul dintre cele mai bune locuri pentru scufundat din oceanul Indian.
Ile Aux Nattes , sursa Wikimedia (author : JialiangGao)
Principalul oras al insulei se numeste Ambodifotatra si este situat la 10 km de extremitatea sudica a insulei. Acesta avea 16,325 locuitori la inceputul anilor 2000 si se intindea pe o suprafata de 222 km2. In extremitatea sudica a insulei se afla un aeroport deservit de catre Air Madagascar, care ofera curse catre Antananarivo si Tamatave. Intre aeroport si Ambodifotatra se gasesc nenumarate hoteluri.
Insula a fost descoperita catre 1506 de catre navigatori portughezi care au naufragiat in zona. Denumita de englezi St. Mary’s Island, insula a devenit de-a lungul secolelor XVII si XVIII o importanta baza pentru piratii care activau in Marile Sudului, in special golfurile d’Antongil si Tintingue fiind extrem de apreciate de catre acestia. Motivele erau nenumarate. Insula se afla nu departe de rutele maritime ale vremii, care legau Europa de Indiile de Est si, in plus, oferea golfuri bine aparate de furtuni. Dealtfel apele din jurul insulei sunt linistite iar insula insasi punea la dispozitie resurse importante de hrana. Madagascar-ul era un refugiu important in cazul unor atacuri ale puterilor vremii sau, in cazuri dispreate, chiar Africa. Mica insula din golful strajuit de orasul Ambodifotatra, île aux Forbans, a fost loc de refugiu, de-a lungul vremii, pentru pirati legendary precum William Kidd, Robert Culliford, Olivier Levasseur, Henry Every, Abraham Samuel sau Thomas Tew. Unii dintre ei au descendinti intre familiile care traiesc in prezent pe insula. In urma acelor vremuri au ramas nenumarate vestigii, imprastiate pe suprafata Sainte Marie. In Baie des Forbans, la cativa metri sub suprafata apei se gasesc cateva nave autentice de pirato, una dintre ele presupunandu-se a fi chiar legendara Fiery Dragon. Desi existenta sa nu a fost dovedita, se presupune ca Sainte Marie ar putea fi locul in care ar fi luat fiinta utopica republica a piratilor, Libertalia. Posibil, insa, sa fie doar un mit.
Pirate’s Cemetery , sursa imagine : Wikipedia (author : Michipanero)
Exportul de lemn, trestie de zahar si orez au dus la crearea unui important centru comercial, administrat de catre guvernul francez din Mayotte. Insula a fost atasata administrativ madagascarului abia incepand cu sfasitul secolului XIX.
Caracterul izolat al insulei si particularitatile solului coraligen au favorizat adaprati unice atat ale faunei cat si ale vegetatiei locale. Alaturi de cateva specii de lemurien, Sainte Marie este locul unde pot fi intalnite o multime de specii de orhidee printre care si foarte apreciata Queen of Madagascar. Insula a fost si singurul loc unde a fost zarita Delalande’s Coua, o specie de pasare care a disparut spre sfarsitul secolului XIX. Climatul tropical constant favorizeaza culturile de vanilie, trestie de zahar si cafea. O parte a insulei este acoperita de o padure tropicala primordiala.
Eagle Islands este numele dat unui grup de doua insule situate in arhipelagul Chagos, teritoriu britanic din Oceanul Indian. Cele doua insule, Île Aigle si Île Vache Marine, sunt situatae in zona centrala a extremitatii vestice a Great Chagos Bank, cea mai mare structura de corali din lume.
Île Aigle, cu o suprafata de 2,45 km², este cea mai mare insula din Great Chagos Bank si a doua cea mai mare insula din intreg arhipelagul Chagos, dupa Diego Garcia. Aceatsa este acoperita cu cocotieri inalti. Sea Cow Island are 18 hectare si este , deasemenea, dens impadurita.
Candva, pe Île Aigle a functionat o plantatie de cocotieri, deservita de o mica populatie de lucratori din Chagos. In 1838, Robert Moresby a facut o cercetare a arhipelagului Chagos, la acea vreme insulele fiind locuite doar ocazional din cauza ca, spre sfarsitul secolului XVIII, dupa ce plantatorii francezi colonizasera Chagos, acestia au preferat ca muncitorii de pe plantatiile de cocotieri sa fie concentrati in doar cateva locuri, precum Île Boddam, de pe atolul Salomon. Muncitorii erau transportati catre zonele de recoltare in functie de nevoi.
Un alt studiu asupra insulelor a avut loc in 1975, cand s-a facut o cercetare a coralilor si a metabolismului recifului Great Chagos Bank. Cu aceasta ocazie s-au facut recenzii asupra faunei si florei locale. Incepand cu 1988 insulele sunt parte a Rezervatiei Naturale Chagos, regulile fiind extrem de struicte rpivind accesul pe insula. Astfel, este interzisa debarcarea dar si acostarea in apropierea insulelor Eagle ceea ce a favorizat suprapopularea insulei cu pasari de mare care cuibaresc aici.
Ayada Maldives este un resort nou nout situat pe insula Maguhdhuvaa de pe atolul Gaafu Dhaalu din Madive. Gaafu Dhaalu este al doilea cel mai mare atol din lume. Aflat la doar 30 de km nord de Ecuator, resortul pune la dispozitie 112 bungalows dintre care 50 pe apa si 62 pe plaja. Plus un lux orbitor si o natura dureros de frumoasa. Resortul apartine grupului turc Aydeniz.
sursa Wikipedia (author : NASA)
sursa Wikipedia
Silence's Blog 