
Dincolo de a fi un adevarat documentar care reuseste o exceptionala prezentare vizuala a Parisului, dincolo de a fi un film care propune o distributie de exceptie, filmul lui Allen este o ocazie unica de a strage laolalta o colectie stelara de personaje din lumea artei. Ai ocazia de a te intalni si a ii descoperi, in acelasi timp cu personajul interpretat in stil obisnuit de Owen Wilson, pe Hemingway, Scott Fitzgerald, Picasso, Dali, Josephine Baker, TS Eliott, Luis Bunuel, Degas, Gauguin, personaje indisolubil legate de istoria romantica a Parisului.
Inutil a discuta despre acting. Adrien Brody sau Kathy Bates in roluri de sustinere. Owen Wilson in rol principal si Rachel McAdams si Michael Sheen in roluri secundare. Un geniu precum Woody Allen in spatele camerei, si incerdibila capitala franceza in rol de background. O reteta care nu poate da gres. Coloana sonora vintage nu este decat cireasa de pe tort pentru un film extrem de bine filmat si care se joaca intr-un mod subtil cu teme precum nostalgia sau existentialismul.
Vehicolul care poarta personajul in timp, visul lucid sau conceptul „dream within a dream” aduce aminte pe undeva de „Inception” insa filmul lui Allen ramane in aria romantismului incurabil, rolul jucat aici potrivindu-i- se ca o manusa lui Wilson.
Probabil unul dintre nominalizatii la Oscar de anul asta, „Midnight in Paris” a fost aclamat universal, ajungand la cotatii de 8,0 pe IMDB, iesind insa din Top 250 unde ajunsese la un moment dat, dsau 93% freshness pe Rotten Tomatoes. Este un film bun de tot, o realizare compacta din toate punctele de vedere, rezultatul fiind o experienta indeajuns de interesanta pentru a prinde in vraja sa pana si pe un amator de filme comerciale.
Poate plictisi, insa in nici un caz nu poate fi considerat un film prost. Extrem de consistent pentru un subiect care ar fi putut usor devia intr-o comedioara superficiala.
Cinefilia : Florin, Marian, Jovi, Adina, Piratul Cinefil, Elena Pelmus despre cea mai buna veste a toamnei 😉