12 Years a Slave
ianuarie 19, 2014

12y

Am privit acest film din prespectiva unei discutii avute, la birou, cu colegi care il vazusera inaintea mea. Din punctul acesta de vedere am fost oarecum surprins. Nu mi s-a parut ca filmul ar fi o critica salbatica adusa societatii americane. Filmul este doar un plonjon adanc in abisul unei realitati monstruoase care a slutit istoria unei natiuni care se pregatea sa isi revendice titlul de cea mai puternica din lume. A facut-o, purtand cu ea reminescentele rasismului sudist care exista si astazi, divizand, inca, societatea americana. Indiferent ca este vorba de rasism clasic sau „reverse racism”. „12 Years a Slave” este o senzationala fresca a unei ere pe care amercianii trebuie sa si-o asume.

O alta idee pe care am auzit-o ar fi aceea ca filmul acuza tocmai prin faptul ca este semnat de un regizor puternic implicat emotional. Nu stiu ce sa spun. In afara unei sesizabile dramatizari a reactiilor personajelor pozitive, filmul mi se pare destul de … plauzibil. Ma indoiesc ca McQueen a trebuit sa exagereze. Cred ca, mai degraba, a reflectat cat de realist posibil o serie de practici care  au fost, cu siguranta, mult mai sangeroase. Filmul loveste in conformismul privitorului. Asa cum a facut, la vremea sa, Gibson si al sau fabulos „The Passion of the Christ”, un film departe de a fi atat de brutal pe cat a fost considerat, avand in vedere, de exemplu, realitatatea imposibil de cuprins in cuvinte a ororii unei morti pe cruce, in epoca romana.

„12 Years a Slave” surprinde, as spune, prin faptul ca prezinta un fenomen destul de putin prezentat de Hollywood. In general, scenariile despre sclavi surprind povestile unor persoane care s-au nascut astfel. „Blackbirding”-ul in inima societatii americane este socant, insa aceasta oroare a fost un fenomen cotidian in viata comunitatilor minuscule ale insulelor din Pacific, de exemplu. Sau pe coasta de vest a Africii negre. Nu cred ca filmul acesta exagereaza. Nu stiu daca acuza. Cred, insa, ca avertizeaza. Sclavia, sub diferite forme, nu a fost abolita, iar o ridicare a cortinei ce acopera ceea ce a fost nu are cum sa duuneze. Cred …

Pariu castigat de Pitt, al doilea dupa excelentul „World War Z”. Distributie impresionanta si acting magistral, incepand cu Chiwetel Ejiofor si terminand cu ultimul figurant. Regie care a castigat deja, in opinia multora, Oscarul. Un film incantator in aceeasi masura in care doare. Insuportabil si inrobitor, jocul de cuvinte fiind, pur si simplu, intamplator.

8,5 ?!?! Da, da, da.

Prisoners
noiembrie 18, 2013

prsn

„Prisoners” este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut anul acesta. De fapt, doar „Jagten” si ” The Best Offer” concureaza cu acesta iar competitia este cu adevarat stransa. Altfel, as spune ca „Prisoners” este cel mai bun film care abordeaza subiectul rapirilor de la „Changeling” incoace. Nu mi s-a parut la fel de sensibil dar puncteaza decisiv prin rolul impresionant realizat de Hugh Jackman.

„Prisoners” este un film cu un scenar impecabil gandit. Se joaca cu apartenenta persoanjelor la una dintre taberele binelui si raualui si propune o enigma cu un final incantator. Un film care te indeamna sa gandesti si care infioara prin verosimilitatea actiunii si a reactiilor personajelor. Regizorul canadian Denis Villneuve realizeaza o capodopera si isi confirma V-ul in care straluceste fabulosul „Incendies„.

Scenariu compact, fara fisuri, acting impresionant, regie de clasa, cotatie stelara pe IMDB. Adevaruri. „Prisoners” este o mica opera de arta si are marele merit de a se remarca in acest fel in acelasi timp cu a deveni un hit box office.

FANTASTIC !!!

Looper
noiembrie 18, 2012

 

Cred ca primul a fost Matrix. Cel putin, pentru mine … Filme cu radacinile infipte adanc in solul miscator al genului SF, filme care iti iau mintea, o mototolesc, apoi o desfasoara si ii ofera o noua pespectiva. Filme care se joaca intr-un mod greu de deslusit initial cu niste concepte greu de diferat, oferiond povesti aparent confuze care cer rabdare pana cand scenariul isi risipeste ceata care-i invaluie miezul, finalul fiind, invaribil, mind blowing…

„Looper” este un astfel de film si o mare surpriza intrucat nu am avut senzatia ca a beneficiat de advertising-ul greu de evitat al lui „Inception”, de exemplu. Nu intamplator aduc aminte de acest film pentru ca, dupa parerea mea, „Looper” este cel mai bun mind game oferit de cinematografie de la capodopera semnata Nolan incoace. Nu este atat de bun, insa nu cred ca este departe. Insa cred ca raportul calitate pret este in favoarea „Looper”, avand in vedere ca acesta a costat de peste cinci ori mai putin …

Filmul este extrem de bine realizat, avand in vedere ca bugetul nu l-ar incadra in categoria aspirantelor blockbuster, insa as indrazni sa spun ca filmul acesta isi califica regizorul pentru pozitia de nou star al lumii regizorale. Au trecut sapte ani de la povestea aia greu de masticat numita „Brick”, si Rian Johnson reuseste sa iasa definitiv la lumina. Spre marea sa lauda, nu inainte de a lua parte la celmai bun proiect tv-series al noului mileniu, fabulosul „Breaking Bad” …

Bruce Willis face dupa mult timp un rol bun de tot iar Lewitt confirma, obligandu-ma, inca o data, sa imi recunosc greseala de a nu il fi bagat in seama un timp mult prea indelungat.

Nu stiu daca „Looper” este un film de 8, asa cum sustine IMDB, insa este clar peste 7.5, ceea ce il trimite intre nominalizatele la titlul de cel mai bun film al anului. Ca tot suntem la un cot …

Being Flynn
august 20, 2012

 

Destul de greu de ingurgitat, “Being Flynn” rateaza la mustata ocazia sa fie o capodopera si , isncer, nu imi prea dau seama de ce. Interpretarea este impecabila, De Niro respectandu-si blazonul in timp cePaul Dano ii face cu succes fata. Povestea are darul de a atinge coarda sensibila, vobind despre autoamagire si despre haltele de pe drumul spre pierzanie. O coloana sonora inspirata, un scenariu care mi s-a parut coerent … Atunci, de unde succesul redus la public ?

Ma gandesc ca filmul este destul de monoton. Intr-o piata avida de adrenalina si explozii de pixeli, un film depresiv care vorbeste despre apatia dinaintea renuntarii nu are darul de a umple salile si nici macar forumurile de comentarii. Poate ca finalul optimist reduce impactul unei drame care ar fi putut zgudui spectatorul mai mult decat un compromis vernian in care toata lumea o duce, pana la urma, bine.

“Being Flynn” este un film bun prin prisma jocului lui DeNiro care are momente in care exceleaza, apropiindu-se de zilele sale bune. Nu este un film pe care sa il recomand pentru ceva anume. Este, insa, unul dintre filmele care iti revin in minte, periodic, chiar daca titlul iti va fi scapat definitiv, de mult, din memorie. 6.7 pe IMDB, o cotatie corecta. Un film pentru cinefili.