12 Years a Slave
ianuarie 19, 2014

12y

Am privit acest film din prespectiva unei discutii avute, la birou, cu colegi care il vazusera inaintea mea. Din punctul acesta de vedere am fost oarecum surprins. Nu mi s-a parut ca filmul ar fi o critica salbatica adusa societatii americane. Filmul este doar un plonjon adanc in abisul unei realitati monstruoase care a slutit istoria unei natiuni care se pregatea sa isi revendice titlul de cea mai puternica din lume. A facut-o, purtand cu ea reminescentele rasismului sudist care exista si astazi, divizand, inca, societatea americana. Indiferent ca este vorba de rasism clasic sau „reverse racism”. „12 Years a Slave” este o senzationala fresca a unei ere pe care amercianii trebuie sa si-o asume.

O alta idee pe care am auzit-o ar fi aceea ca filmul acuza tocmai prin faptul ca este semnat de un regizor puternic implicat emotional. Nu stiu ce sa spun. In afara unei sesizabile dramatizari a reactiilor personajelor pozitive, filmul mi se pare destul de … plauzibil. Ma indoiesc ca McQueen a trebuit sa exagereze. Cred ca, mai degraba, a reflectat cat de realist posibil o serie de practici care  au fost, cu siguranta, mult mai sangeroase. Filmul loveste in conformismul privitorului. Asa cum a facut, la vremea sa, Gibson si al sau fabulos „The Passion of the Christ”, un film departe de a fi atat de brutal pe cat a fost considerat, avand in vedere, de exemplu, realitatatea imposibil de cuprins in cuvinte a ororii unei morti pe cruce, in epoca romana.

„12 Years a Slave” surprinde, as spune, prin faptul ca prezinta un fenomen destul de putin prezentat de Hollywood. In general, scenariile despre sclavi surprind povestile unor persoane care s-au nascut astfel. „Blackbirding”-ul in inima societatii americane este socant, insa aceasta oroare a fost un fenomen cotidian in viata comunitatilor minuscule ale insulelor din Pacific, de exemplu. Sau pe coasta de vest a Africii negre. Nu cred ca filmul acesta exagereaza. Nu stiu daca acuza. Cred, insa, ca avertizeaza. Sclavia, sub diferite forme, nu a fost abolita, iar o ridicare a cortinei ce acopera ceea ce a fost nu are cum sa duuneze. Cred …

Pariu castigat de Pitt, al doilea dupa excelentul „World War Z”. Distributie impresionanta si acting magistral, incepand cu Chiwetel Ejiofor si terminand cu ultimul figurant. Regie care a castigat deja, in opinia multora, Oscarul. Un film incantator in aceeasi masura in care doare. Insuportabil si inrobitor, jocul de cuvinte fiind, pur si simplu, intamplator.

8,5 ?!?! Da, da, da.

The Hangover Part II
octombrie 24, 2011

 

Ca unul care nu a fost atins de mania primei parti, as putea incepe prin a spune ca nu imi aduc aminte prea multe despre primul film al unei foarte probabile serii de trei, patru filme …Am doar senzatia ca haosul controlat care acracterizeaza actiunea „Hangover 2” este mai putin incalcit decat cel din prima parte.

Altfel, luat individual, filmul nu dezamageste si poate fi considerat o comedie inchegata cu o istorie amuzanta, cu actori mai mult decat decenti, care reusesc sa ofere niste personaje credibile. As putea spune chiar, ca cei trei omanei din prim plan (Cooper, Helms si grasul)joaca excelent fiind sprijiniti excelent de catre KenJeong  dar mai ales de catre Paul Giamatti, care este absolut incantator in prima sa aparitie din film, in pielea unui interlop plin de sarcasm.

N-as putea spune ca am ras de m-m prapadit, mai ales ca nu am prea facut-o nici la primul film, mult mai bine primit decat sequel-ul. Insa filmul asta mi-a trezit nostalgia epocii VHS cand Bangkok era capitala mondiala a filmelor action. Filmele alea de rang B, pe care le urmaream inghesuiti pe taburete prin casele celor care aveau norocul de a poseda un video. Iar amintirea asta, cel putin pentru mine este nepretuita … pentru restul, exista, probabil, MasterCard …

Acceptabil cotat de IMDB (6,8) si tavalit de catre Rotten Tomatoes (36% freshness), „Hangover 2” ofera mai mult decat te-ai astepta de la un sequel. Succesul sau, inclusiv in materie de BoxOffice, ma face sa cred ca poate fi urmat de cel putin inca o parte, mai ales ca doi dintre cei trei natarai sunt inca „pe piata” … Film bun, merita vazut.

Cinefilia : Melania, Marian, Adina, Jovi&Co, Piratul Cinefil, Florin

Ironclad
august 9, 2011

 

Daca Giamatti ar fi ales sa fie functionar de la posta sau profesor universitar, probabil ca nu ai fi dat doi bani pe el. Cu exeptia cazurilor in care profesiile ar fi fost niste roluri. Asta pentru caomul a ales sa fie actor astefel ca respectul se naste in mod natural, chiar si in cazul unui rol atipic precum acest „King John” crud si lipsit de scrupule …

Giamati face un rol bun intr-un film facut parca pentru a fi lansat, „Ironclad” nedand nici o secunda senzatia de imersie in epoca pe care incearca sa o trezeasca la viata. Producatorii au ales in locul magiei cinema-ului un spectatcol destul de brutal pe alaturi, filmul devenind la un moment dat un documentar despre arta medievala de a macelari.  Ceea ce aduce o oarecare savoare filmului, insa in lipsa unui scenariu solid acesta ramane o pelicula care doar spune o poveste pe care scolarii britanici o invata pe de rost fara a ii acorda mare atentie, in cel mai posibil caz …

Alaturi de Giamatti, il avem pe James Purefoy care sta si el pe acolo. In materie de acting, pentru ca daca vorbim de educatie fizica, omul depuneeforturi impresionante sa manuiasca o sabie cat el de mare (iar JP nu este deloc un pitic, cred). Brian Cox intr-un rol de vacanta, insa destul de bine interpretata. Cateva clisee ale productiilor medievale. De fapt o groaza, insa de mult nu a mai fost lansat un film de gen care sa vina cu ceva nou. Kate Mara, simpatica, insa distribuita intr-un rol cam promiscuu pentru imaginea unei tinere domnite atat de nobile 🙂 … Si Charles Dance si Derek Jacobi, aflati in trecere, presupun, dinspre sa u catre filmarile la „Games of Thrones” si „Borgias” …

Filmul debutase bine de tot, avand peste 7 pe IMDB, unde a cazut catre o apreciere mult mai aproape de realitate, 6,2 , in momentul acesta. Asta in timp ce Rotten Tomatoes certifica faptul ca mai multe persoane nu au apreciat filmul decat cele care au fost incantate (44% freshness). Daca a fost cineva …

In incheiere … „Ironclad” nu este un film rau. Este o poveste medievala impregnata in clisee, iun pic mai brutala vizual decat media, element care pare a se integra intr-un trend, in conditiile unei evidente lipse de ingeniozitate. Filmul poate fi vazut insa nimeni nu poate garanta extazul … Mai ales ca este si destul de lung, avand in vedere puternica senzatie de deja-vu.

Cinefilia : Grapefruits, Marian, Adina, Piratul Cinefil, Jovi, Laura, Florin