The Hobbit: An Unexpected Journey ianuarie 27, 2013

Cineva impartea lumea in doua, la un moment dat. Intre cei care au citit Tolkien si cei care o vor face … Candva, mult mai tarziu, visul unui neo zeelandez si indaratncicia de a il materializa aveau sa innobileze cinematografia, oferindu-i pe tava cea mai ampla poveste transpusa pe panza cinematografelor … Inegalabila trilogie „Lord of the Rings” nu sufera comparatie, fiind foarte aproape de ceea ce un cinefil ar putea considera perfectiunea izvorata din lentila camerei de filmat. Si, totusi, au existat critici …

Opera scrisa a lui Tolkien nu este usor de diferat. Complexitatea lumii imaginate de britanic este chinuitoare, obligand cititorul la o contemplare activa, muncind neuronii si punand la incercare limitele imaginatiei acestuia. Filmele lui Jackson reflecta in mod reusit aceasta complexitate, dincolo de spectacolul vizual care poate vraji, la un moment dat, blocand total procesul cognitiv si lasand in urma o stare de beatitudine.

„The Hobbit” nu face exceptie. Lumea acestuia este construita cu o atentie obsesiva, cu toate ca intre prima-i aparitie si „Lord of the Rings” Tolkien a sculptat cu asiduitate la universu-i. Dealftel, daca nu ma insel, cartea este considerata unul dintre stalpii de rezistenta ai literaturii universale pentru copii. Ceea ce a dus la anumite comentarii aduse filmului … Totusi, nu cred ca „The Hobbit” este un film pentru copii, asa cum s-a spus/scris. Sau este, dar nu pentru indivizii a caror varsta ii califica pentru apartenenta de copilarie (inca). „The Hobbit” este un film pentru copilul din fiecare, cel ascuns undeva in cotloanele fiintei, cel care te face sa te bucuri de Craciun, de un cadou, de o animatie reusita sau de mii de alte lucruri marunte pe care le ignori dar care iti anuleaza, din cand in cand, pentru cateva momente, povara maturitatii …

Mult mai putin intunecat in ceea ce priveste povestea decat „LOTR”, primul „Hobbit” pare si mai putin lucrat din punctul de vedere al efectelor speciale. Intalnirea cu personajele deja legendare ale trilogiei este, insa incantatoare, dezvaluind cat de grea  a fost asteptarea de peste un deceniu. Deceniu care a trecut pe negandite, parca. pentru multi dintre cei care au vazut „The Hobbit”, copilul interior inca exista, iar filmul s-a dovedit a defatare.

Altfel, daca nu mai ai nici o urma de copil in tine, atunci este inutil a te afla intr-o sala de cinema unde ruleaza un film cu pecetea lui Tolkien. Inutil … Te vei plictisi. Poate chiar enerva …

8,3 pe IMDB. 10, cu toata inima, din partea mea.

The Adventures of Tintin noiembrie 1, 2011

 

 

Imi este greu sa vorbesc despre Tin Tin fara a ma referi la copilarie. Am avutnorocul, atunci, de a face rost de o editie a aventurii „Tintin in America”. Este greu de descris, acum, fascinatia unui copil comunist pentru cartea aceea, cartonata, cu pagini lucioase si plina de culoare … Personajul creat de legendarul Hergé m-a tarat intr-o lume pe care o paraseam, apoi, extrem de greu pentru a ma intoarce la lectiile de zi cu zi.

Am tresarit n momentul in care am aflat ca senzationalul erou al benzilor desenate avea sa revina, pe ecrane, intr-un univers dominat de efectele 3D. Am tresarit si am avut sperante …

Doi monstri sacri, Spielberg si Peter Jackson isi dau mana pentru a crea ceea ce cred ca poate fi considerata cea mai buna animatie din istorie. Povestea este senzational compilata, aud, din trei povestiri imaginate de belgian. Insa lumea benzilor desenate este dusa la perfectiune de catre industria efectelor speciale, din punctul meu de vedere aceasta animatie fiind absolut fara cusur. Scenele outdoor arata incredibil de bine, nu cred ca am vazut vreodata ceva simlar.

Este evident ca vor urma alte parti, vorbindu-se despre o trilogie, al doilea film urmand a fi co-regizat de catre Spielberg si Jackson. Nici un regret, poate doar pentru timpul care se va scurge prea lent pana la urmatoarea aventura.

Un film exceptional, care m-a amuzat in aceeasi masura in care m-a incantat. Acelasi lucru poate fi spus si despre copiii din jurul meu, din cate am putut sa imi dau seama. Si spre uimirea mea, „Capitanul Haddock” a fost vedeta serii …

7,9 pe IMDB si 85% freshness pe Rotten Tomatoes pentru cea mai frumoasa surpriza a anului … Un „must see”. Punct

Opinie : Poison Whiskey

Cinefilia :  Florin, Marian, Adina, Jovi, Piratul Cinefil

King Kong mai 15, 2011

 

Intentionam de ceva timp sa revad remake-ul semnat de Jackson, insa mi-am facut cu greu timp pentru maratonul de trei ore magnific regizat de catre neo zeelandezul caruia, dupa triumful numit LOTR, i s-a indeplinit dorinta de a regiza filmul la care visase inca din copilarie.  Dorinta a carei indeplinirecare a costat nu mai putin de 200 milioane USD. Avand in vedere incasarile pe care Jackson si lumea lui Tolkien le adusesera in cetatea filmului, efortul parea minim. S-a dovedit, pana la urma, o manevra extrem de resita, din moment ce  gorila uriasa a reusit sa treaca de jumatate de miliar incasari. Si mai ales s-a dovedit a fi o alta, pur si simplu, capodopera …

A fost un proiect atipic, pentru mine. Asta pentru ca avand in vedere tipul filmului, s-a reusit strangerea la un loc a unor actori de exceptie, ceea ce a transformat un simplu film de actiune intr-o adevarat festival al actingului de callitate. Nu poti reprosa nimic unor actori precum Naomi Watts sau Adrien Brody, insa, in primul rand, a iesit in evidenta Black, in rolul unui individ obsedat de glorie, egoist si cinic. Senzationalul Jack Black a reusit sa creeze un personaj negativ in ultima instanta, caruia ii ofera inconfundabilul sau umor care accentueaza cinismul in productia de fata. Nu poate fi trecut cu vederea Jamie Bell, un actor a carui explozie inca este asteptata …

Bugetul monstruos a fost impecabil cheltuit, lumea pierduta a insulei Skull fiind absolut fantastica. Fantastica, spun … Fara cusur, credibila, in ciuda esentei profund fictionala a povestii, si mi-as dori sa mai revad ceva la fel de bine realizat. Din punctul meu de vedere, peisajul a fost mai reusit decat creatia lui Spielberg in Jurassic Park, in timp ce decorurile ce fac referire la civilizatia pierduta sunt surclaseaza ce s-a reusit in cazul altor clasici ai genului, precum Indiana Jones. Tribul salbatic impresioneaza si infioara in acelasi timp.

Personajul principal este magnific, Jackson reusind sa suprapuna doi ochi de o expresivitate nemaintalnita peste cel mai brutal chip imaginabil, reusind un paradox perfect. Gorila nu doar ca se poarta verosimil dar pare a depasi limitele efectelor speciale, intrand intr-o zona limitrofa realitatii …

Scena duelului dintre KKing Kong si cei trei T-Rex este uluitoare si cred ca poate fi considerata, fara teama de a gresi, cea mai violenta confruntare pe care a imaginat-o cinematograful, nepunand la socoteala bataliile epice care includ mii de figuranti sau care pun la munca toate resursele AI ale unor supercomputere … Intr-o explozie de culoriredate in HD si cu tot suportul audio 5.1 lupta dintre cele patru animale te subjuga si, pentru un moment, esti acolo, intr-o lume care ti-ai fi dorit sa fi existat undeva …

Jackson este un regizor urias iar felul in care a fost filmat si regizat filmul depune marturie pentru asta. Pelicula are un aer vetust, iar jocul actorilor te duce imediat in perioada anilor ’30-’40, asa cum o face si coloana sonora vintage.

7,6 pe IMDB si un foarte solid 7,7 pe Rotten Tomatoes sunt doua cotatii care vorbesc despre un film care poate ca unora nu le-a placut, insa nu a putut fi ignorat. Nu a putut fi desconsiderat, pentru ca magia lui Jackson nu poate fi pusa la indoiala.

Dupa parerea mea acest film nu are cum sa lipseasca din topul 250 ever de pe IMDB, iar faptul ca nu se gaseste acolo, presupun ca se datoreaza unei erori de calcul 🙂 … oricum, nu as pleca pe o insula pustie fara filmul asta. Cu exceptia cazului in care insula s-ar numi Skull …

Film urias. 10/10.