Stretch decembrie 1, 2014

Aparent, „Stretch” a fost o surpriza si pentru Universal care l-a tratat ca „gunoi” confrom unor surse din online. O greseala, avand in vedere ca omul din spatele productiei, Jason Blum, s-a dovedit un expert in a scoate bani din filme aparent fara sanse la topurile box office. Este adevarat ca vorbim in general de filme horror dar …

„Stretch” este o comedie ce aduce aminte de stilul britanic. Un scenariu care pare haotic dar care isi dovedeste soliditatea intr-un final, destule momente amuzante si o prestatie decenta din partea lui Patrick Wilson. Plus aparatii cameo inspirate a unor actori precum Norman Reedus, Liotta sau Hasselhoff.

O surpriza placuta.

The Iceman august 19, 2013

In momentul in care ai de-a face cu un film care implica o poveste despre Mafia si un actor pe nume Ray Liotta, atunci, inevitabil, ai o problema in a incerca a nu il compara cu „Good fellas”. Cu atat mai mult cu cat intr-una dintre scene intervine si clasica izbucnire in ras la o masa inconjurata de interlopi. Scena din „GF” este arhicunoscuta, fiind un cliseu, deja. La capitolul asta,ca si la oricare altul, „Good Fellas” surclaseaza „Iceman” …

Filmul lui Ariel Vromen incearca sa aduca pe micul ecran unul dintre cei mai sinistri interlopi din istoria Americii, infamul hitman de origine poloneza Richard Kuklinski. O incercare destul de dificila, rezultatul nefiind in masura sa starneasca ovatii. Era destul de greu sa acoperi intr-o ora si jumatate o cariera a crimei care s-a intins peste trei decenii, astfel ca povestea evolueaza superficial. Distributia este extrem de solida (Winona Ryder, Chris Evans, Ray Liotta, James Franco, David Schwimmer, Stephen Dorff) iar interpretarea pe masura. Michael Shannon reuseste si in aceste conditii sa iasa in evidenta, prestatia sa aducand pe ecran un personaj sinistru.

„The Iceman” este destul de bine vazut. Pe buna dreptate, in opinia mea. Nu se ridica, insa, la nivelul clasicelor cu mafioti ale anilor ’90 si nu reuseste sa creioneze cum trebuie povestea polonezului care a ingrozit America. Este salvat de prestatia laudabila a lui Shannon&Co si de penuria actuala de filme de calitate …

The Place Beyond the Pines iunie 24, 2013

Pornit ca o poveste clasica desprinsa din universul whitetrash, „The Place Beyond the Pines” isi ramifica in mod surprinzator subiectul, transformandu-se intr-o analiza cinica a ciocnirii dintre clase. Intr-o lume imperfecta, cei din clasa inferioara sfarsesc intotdeauna prin a pierde disputa, perpetuata peste generatii printr-un capriciu al destinului. Film bun de tot, si parca ceva mai antrenant decat ultrarealistul si implicit plictisitorul „Blue Valentine” (anterioarul proiect comun Gosling/Cianfrance), „TPBTP” are foarte putine minusuri. Pare prea lung, insa ar fi fost greu sa acopere o perioada atat de mare de timp cu ochii pe ceas. Trecand peste asta, tocmai aceasta fereastra temporala larg deschisa provoaca nedumerire. Filmul isi deruleaza actiunea intr-un univers in care timpul pare a nu avea efect, personajele aratand, 15 ani mai tarziu, absolut identic, varsta fiind o notiune necunoscuta celor care au produs filmul. A fost singura scapare, cu efect imediat asupra credibilitatii atmosferei, a unui film altfel impecabil. Roluri bune de tot din partea unei distributii extrem de solide, iesind in evidenta, in opinia mea, Ray Liotta, aici „esenta tare in recipient mic”.

O disectie precisa a realitatii comune, o analiza a compromisurilor morale si a felului in care acestea modeleaza destine. Film bun de tot. In functie de ce va aduce restul anului, „The Place Beyond the Pines” ar putea emite pretentii pentru ceva covoare. Rosii …

Killing Them Softly ianuarie 21, 2013

Killing Them Soflty este un film deprimant. Nu imi dau seama daca senzatia asta mi-a dat-o prezenta in distributie a doi monstri sacri ai “mafiei cu staif” transformata  in cliseu de catre Hollywood. Dincolo de personajele decrepite, Gandolfini dar mai ales Liotta mi se par doi actori obositi, fara ca asta sa insemne ca ar juca prost. Dimpotriva.

Am vazut in filmul asta dementul hohot de ras al lui Liotta, exhibat in “Good Fellas”, scena iconica a filmelor cu mafioti ale timpurilor trecute. Intr-o perioada in care filmele de acelasi gen prefera scenele cu indivizi cu capul acoperit tarati de jeep-uri, inventie a cartelurilor mexicane, actualul standard al excelentei in materie de brutalitate, ranjetul lui Liotta mi s-a aprut anacranic. In consecinta deprimant. Si cred ca, prin asta, “Killing Them Softly” si-a atins scopul.

Filmul lui Andrew Dominik este o metafora care asociaza in mod subtil cataclismul economic al anului 2008 cu decaderea si turbulentele economiei subterane, exemplificate aici de universul jocurilor de noroc clandestine. O idee buna, avand in vedere ca scenariul subprime pus in scena de gigantii financiari ai lumii nu a fost nimic altceva decat un joc de carti, castigat sau pierdut, nimeni nu poate cuantifica, de indivizi precum alde Madoff.

Filmat cu talent si betonat de o prestatie peste medie a actorilor(multe nume grele), filmul poate fi catalogat drept reusit, fara a putea spune ca poate captiva. Cred ca IMDB il coteaza corect, undeva in apropiere de 7. Nu cred ca are doza de suspans care sa il ridice deasupra acestui prag, insa ramane un film solid destinat, in principiu, cinefililor.